CASE OF ANTHOUSA IORDANOU v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Pecuniary damage - award
CASE OF ANTHOUSA IORDANOU v. TURKEY (CtEDO, 2011)
CAUZA CAUZA DE ANTHOUSA IORDANOU vs. TURKEY (Declarația nr. 46755/99) JUDGMENTUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 11 ianuarie 2011 FINAL 20/06/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Anthouse Iordanou vs. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), în calitate de Camera compusă de: Nicolas Bratza, președinte, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 7 decembrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 46755/99) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național grec, dna Anthousa Iordanou („reclamantul”), la 17 decembrie 1998. Într-o hotărâre pronunțată la 24 noiembrie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul la proprietățile ei, utilizarea și bucuria acestora, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate (Anthouse Iordanou c. Turcia , nr. 46755/99 , §§§ 15 și 25 și punctele 1-2 din dispozițiile operative, 24 noiembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă pentru 375.000 de lire cipriote (CYP aproximativ 640 725 euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate observațiilor sale. În plus, reclamantul a solicitat aproximativ EUR 41.464 pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în întregime și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 42 și 45, și punctul 3 din dispozițiile operative). La 12 mai 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le considerau relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților în cauză prin hotărârea principală. De asemenea, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele ei sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 7 septembrie 2010, reclamantul a indicat că, la 24 septembrie 2009, ea a produs o declarație declarativă, la care au fost anexate „expozițiile relevante”, menționând că proprietățile descrise la punctul 15 literele (i), (l) și (j) de mai jos au fost înregistrate în numele ei; de atunci nu au avut loc modificări. Expozițiile relevante în cauză au fost: - trei certificate de afirmare de proprietate a proprietăților imobile ocupate de turc eliberate la 15 septembrie 2009 de Republica Cipru, în care s-a declarat că reclamantul a fost proprietarul proprietăților descrise la punctul 15 literele (i), (l) și (j) de mai jos; - trei certificate de căutare referitoare la proprietățile imobile ocupate din Turcia emise la 15 septembrie 2009 de Republica Cipru, în care s-a declarat că proprietățile descrise la punctul 15 literele (i), (l) și (j) de mai jos au fost transferate reclamantului la 24 iulie 1985 de mama sa, dna Anastasia Panayiotou (a se vedea punctele 13 și 14 din hotărârea principală). În ceea ce privește celelalte proprietăți vizate de hotărârea principală, reclamantul a prezentat, la 4 septembrie 2002, certificate de afirmare a proprietății proprietăților imobile ocupate de turc, emise la 12 august 2002 de Departamentele de Terenuri și Sondaje ale Republicii Cipru. De asemenea, a produs un declarator în care a declarat că deține opt persoane piesele de teren din Lapithos „toate pe panta muntelui, foarte potrivite pentru scopuri de construcție”. Ea transpiră din certificatele menționate mai sus că în 2002 proprietățile descrise la punctul 15 literele (a), (b), (c), (d), (e), (f), (g) și (h) au fost înregistrate în numele Iordanou Iordani Anthousa, fiica Polykerpos Panagiotou (a se vedea punctul 12 din hotărârea principală). Aspectul preliminar Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 211819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în privința epuizării măsurilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. 10. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos În orice caz, Curtea nu poate să reitere jurisprudența sa conform căreia obiecții bazate pe neepuizarea recoursurilor interne formulate după ce a fost declarată admisibilă nu pot fi luate în considerare la etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 12. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după introducerea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 15 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 13. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune Observațiile părților (a) Reclamantul 15. În cererile sale de satisfacție din 4 septembrie 2002, reclamantul a solicitat CYP 207,000 (aproximativ 353,680) pentru prejudicii materiale. Ea s-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderii ei, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea proprietăților ei, plus dobânzi de la data în care aceste închirieri au fost datorii până la ziua plății. Inchirierile reclamate au fost pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în 2002. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece era încă proprietarul juridic al proprietăților. Acestea din urmă au fost înregistrate după cum urmează (a se vedea punctul 12 din hotărârea principală): Satul Lapithos – Agia Paraskevi și Agia Anastasia (a) Certificat de teren nr. 1613 din 22 aprilie 1971, plot nr. 199 de foaie/plan XI/22 (Mantres tou Kazeli), cu o extensie totală de 4.683m2; partajează: întreg; pe acest plot de teren exista o casă mică pentru păstori și două adăposturi pentru animale; (b) Certificatul de teren nr. 1459 din 27 aprilie 1971, plot nr. 331 din folie/plan XI/23 (Persterkonas), cu o măsură totală de 25,753 m2; cotă: întreg; utilizare: câmp cu copaci; (c) certificat de teren nr. 2312 din 27 aprilie 1971, pct. nr. 51 din pct. (d) certificatul de teren nr. 1623 din 27 aprilie 1971, plot nr. 201 din folie/plan XI/22 (Sirtaros), cu o măsură totală de 16.723 m2; cotă: întreagă; utilizare: câmp cu copaci; (e) Schemă/plan 11/23W.1.E.2, plot nr. 53; acest plot a inclus apă curentă și a fost înregistrat în numele reclamantului pentru cota 1/120 (echivalent cu 3 ore de fluxul continuu pe o zi la fiecare 15 zile); (f) Certificatul de teren nr. 2774 din 27 aprilie 1971, plot nr. 2 din foaie/planul XI/31 (Livadi tou Kolymbou), cu o măsură totală de 89.457 m2 (înregistrat pentru 1/24 de cota în numele reclamantului); utilizare: câmp; (g) certificatul de teren nr. 2744 din 27 aprilie 1971, plot nr. 133 din foaie/planul XI/30 (Kolymbes Livadiu), cu o extensie totală de 110.704 m2 (înregistrat pentru cota 1/96 în numele reclamantului); utilizare: câmp; (h) Certificatul de teren nr. 2760 din 27 aprilie 1971, plot nr. 1 din foaie/planul XI/31 (Livadi), cu o extensie totală de 227.427 m2 (înregistrat pentru 1/96 a cota în numele reclamantului); utilizare: câmp cu copaci; satul Sysklipos (în conformitate cu un certificat de căutare produs de solicitant – a se vedea punctul 7 de mai sus –, aceste proprietăți au fost înregistrate în numele reclamantului prin declarație de cadou de la mama ei Anastasia Polycarpou Panayiotou): (i) Certificat de teren din 24 iulie 1985, plot nr. 341 din foaie/plan XI/47 (Papares), cu o măsură totală de 21,424 m2; cota: întreg; utilizare: câmp; (l) Certificat de teren din 24 iulie 1985, plot nr. 357 (unificat cu plot nr. 368) din plăți/plan XI/47 (Diplopotama), cu o întindere totală de 9.031 m2; cota: întreagă; utilizarea: câmp cu copaci; (j) certificat de teren din 24 iulie 1985, plăți nr. 370 din plăci/plan XI/47 (Diplopotama), cu o întindere totală de 8.362 m2; cota: întreagă; utilizare: câmp 16. Punctul de început al raportului de evaluare a fost valoarea de piață a fiecărei proprietăți în 1974. În funcție de potențialitățile lor de utilizare și de construire, chiria care ar fi putut fi obținută din parcele de teren ale reclamantului a fost fluctuată de la 3 la 6 la sută din valoarea lor de piață. Astfel, chiria anuală totală care ar fi putut fi obținută în 1974 a fost CYP 2.458 (aproximativ 4,200 EUR). Expertul a luat în considerare, de asemenea, faptul că reclamantul a avut dreptul la revizuirea chiriei la un dobânzi compus de 5 la sută pe an și la dobânzi compuse pentru plata întârziată de 8 la sută pe an. 17. La 22 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Ea a elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării era de CYP 375.000 (aproximativ 640.725). 18. La 7 septembrie 2010, reclamantul a elaborat un alt raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada între 1 Ianuarie 1987 și toamna anului 2010. Acesta a indicat că întreaga sumă datorată pagubelor pecuniare era de CYP 519,758 (aproximativ 888,058). 19. Expertul desemnat de solicitant a prezentat, de asemenea, o tabelă sinoptică care rezuma vânzările de 23 de câmpuri, grădini, situri de construcții și surse de apă curentă care au avut loc în nordul Ciprului între 1962 și 1974. Ea transpiră din acest tabel că, în perioada relevantă, valoarea de piață a câmpurilor și a grădinilor a fost între 0,30 CYP (aproximativ 0,51) și CYP 8.47 (aproximativ 14,47 EUR) pe metrou pătrat, în timp ce locurile de construcție au fost vândute pentru un preț cuprins între CYP 3.84 (aproximativ 6,56 EUR) și CYP 9.28 (aproximativ 15,85 EUR) pe metrou pătrat. Dreptul de a exploata o sursă de apă curentă 10 minute la fiecare 15 zile a avut o valoare de CYP 84 (aproximativ 143), în timp ce dreptul analog pentru 30 minute la 15 zile a avut o valoare de CYP 410 (aproximativ 700 EUR). 20. Reclamantul nu a formulat nici o cerere de prejudicii morale. (b) Guvernul 21. În răspunsul la cererile de satisfacție ale reclamantului din 4 septembrie 2002, Guvernul a contestat concluziile achiziționate de Curte în cauza Loizidou ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1998-IV). Ei au subliniat faptul că incapacitatea reclamantului de a avea acces la proprietățile sale depinde de situația politică a Ciprului și, în special, de existența liniilor de încetare a focului recunoscute de ONU. În cazul în care ciprioții greci au fost autorizați să meargă în nord și să susțină proprietățile lor, haosul va exploda pe insulă; în plus, orice atribuire acordată de Curte ar submina negocierile dintre cele două părți. 22. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 17 septembrie 2010. Ei au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au remarcat faptul că unii solicitanți aveau proprietăți comune și că nu s-a dovedit că coproprietenții lor au fost de acord cu partiția bunurilor. Nici atunci când se pretinde daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, reclamanții au arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 23. Guvernul a susținut, de asemenea, că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 24. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost formulată pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește acestea. 25. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea domeniilor descrise la punctul 15 literele (a), (b), (c), (d), (e) și (g) de mai sus. Celelalte proprietăți imobile menționate în cerere au fost în posesia refugiaților; acestea nu ar putea constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda drept de compensare financiară, care să fie calculate pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 68.539,26 (aproximativ 117.106 EUR) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 72.992.96 (aproximativ 124,715) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”), valoarea de piață deschisă din 1974 a proprietăților descrise la punctul 15 de mai sus a fost: - proprietatea sub lit. (a): CYP 525 (aproximativ 897 EUR); - proprietatea sub lit. (b): CYP 7,700 (aproximativ 13 156); - proprietatea sub lit. (c): CYP 550 (aproximativ 939 EUR); - proprietatea sub lit. (d): CYP 1,250 (aproximativ 2,135); - proprietatea sub lit. (f): CYP 223 (aproximativ 381); - proprietatea sub lit. (g): CYP 89,3 (aproximativ 152); - proprietatea sub lit. (i): CYP 800 (aproximativ 1.366 EUR); - proprietatea sub lit. (l): CYP 415 (aproximativ 709); - proprietatea sub lit. (j): CYP 375 (aproximativ 640). Nu s-a dat nicio estimare pentru proprietățile sub lit. (e) și (h). 26. După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul proprietăților ei cu proprietățile Turc-Cipriot situate în sud-ul insulei. 27. În observațiile lor din 17 septembrie 2010, Guvernul a reamintit că în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus) Marea Cameră a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în ciuda adoptării unei hotărâri cu privire la fondul, ar fi încă deschis reclamantului să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietăților „în mod credențial bazată pe date reale”. La 6 În august 2010, IPC a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului, invitând clientul său să prezinte o cerere în fața acestuia. 28. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea acesteia ca compensație pentru pierderea utilizării, IPC a colectat date din Departamentul de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974. De asemenea, a examinat dezvoltarea ratelor dobânzii Băncii Centrale din Cipru. Scăderea veniturilor a fost calculată presupunând că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii Băncii Centrale din Cipru au fost aplicate pe sumele datorii din 1974. 29. Guvernul a indicat că dacă reclamantul s-ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi crescut oferta sa până la CYP 78.379.41 (aproximativ 133.919) pentru a compensa pierderea utilizării și până la CYP 79.905.94 (aproximativ 136.527) pentru valoarea proprietăților vizate de hotărârea principală. Ei au observat, de asemenea, că acestea din urmă au fost situate la o altitudine ridicată pe o regiune muntoasa și stâncoase deasupra Lapithos, care nu erau accesibile pe drum și nu puteau fi utilizate în scopuri agricole. Ele au fost, în general, descrise ca „terenuri” cu niște măsline și/sau carobbobome, care creșteau sălbatice. Planurile reclamantului nu aveau clădiri, excepția făcută pentru un adăpost obișnuit pentru păstori de aproximativ 10 metri pătrați; proprietățile ei nu aveau infrastructuri, electricitate sau linii telefonice. 30. Guvernul a subliniat, de asemenea, că, în conformitate cu Registrul de terenuri, o parcelă comparabilă de teren a fost vândută la 5 martie 1973 pentru CYP 10 (aproximativ 17 EUR per donum (unitatea de suprafață utilizată în Imperiul Otoman și corespunzător, în mod normal, la „foarte ritme standard în lungime și largime”). Prin urmare, valoarea de piață rezonabilă actuală a terenurilor similare ar trebui să fie „în regiunea CYP 200 [aproximativ 341 EUR] per donum”. În aceste circumstanțe, oferta făcută de CIB trebuie considerată „foarte rezonabilă, dacă nu generosă”. Reclamațiile reclamantului au fost „în mare măsură exorbitante și din proporție de toate estimările rezonabile”; valoarea de piață din 1974 aplicată de ea era „în departe de a fi realistă” și au produs rezultate necorespunzătoare. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să accepte evaluările efectuate de CIB. 31. În cele din urmă, Guvernul a remarcat că reclamantul nu a formulat nici o cerere de prejudicii morale (a se vedea punctul 20 de mai sus) și că, prin urmare, nu ar trebui acordată nicio sumă în temeiul acestui capitol. Evaluarea Curții 32. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza negarării complete a drepturilor reclamantului în ceea ce privește bucuria pașnică a proprietăților sale din nordul Ciprului (a se vedea punctul 25 din hotărârea principală). În plus, constatările sale privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la proprietatea ei imobiliară din 1974, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 24 din hotărârea principală). Prin urmare, ea are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și În ceea ce privește aceasta, Curtea observă că afirmația de proprietate a proprietăților imobile ocupate din Turcia, produsă de reclamant (a se vedea punctul 7 de mai sus) arată că, la 15 septembrie 2009, ea a fost încă proprietara proprietăților descrise la punctul 15 literele (i), (l) și (j) de mai sus. Cu toate acestea, în ciuda unei cereri explicite a Curții (a se vedea punctul 5 de mai sus), reclamantul nu a reușit să prezinte nicio probă nouă scrisă care să demonstreze proprietatea actuală a proprietăților descrise la punctul 15 literele (a), (b), (c), (d), (e), (f), (g) și (h) de mai sus. Certificatele de afirmare a proprietății proprietăților imobile ocupate de turc referitoare la aceste parcele de teren și sursă de apă curentă au fost datate 12 August 2002, care este de aproape opt ani înainte de cererea Curții de actualizare a proprietății actuale (a se vedea punctul 8 de mai sus). Curtea a luat act de acest eșec; consideră că aceasta poate duce la o reducere a acordurilor care urmează să fie efectuate sub conducerea prejudiciilor pecuniare. 34. În opinia Curții, evaluările furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou). În consecință, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de ea (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant cu referire la chiria anuală pe teren, calculată ca procent din valoarea pieței proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (a se vedea Loizidou (justă satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades) În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 35. Curtea constată că, în răspunsul la cererea sa de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB și pe vânzarea de terenuri comparabile în 1973 (a se vedea punctele 27, 28 și 31 de mai sus), în timp ce reclamantul s-a referit la o tabelă sinoptică care rezuma vânzările de mai multe parcele de teren care arată că, în perioada 1962/1974, valoarea de piață a câmpurilor și grădinilor a fost între 0,51 și 14,47 EUR pe metrou pătrat (a se vedea punctul 19 de mai sus). 36. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi statutare ar trebui acordată reclamantului, constată că ratele aplicate de ea sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea constată că reclamantul nu a formulat nicio cerere sub conducerea unor prejudicii morale în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care le-ar fi putut fi experimentată de-a lungul anilor, în absența utilizării proprietăților sale așa cum a considerat adecvat (a se vedea un contrario Demades) (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47. Prin urmare, nu ar trebui acordată nicio atribuire sub acest cap. 38. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este de părere că suma solicitantă în ceea ce privește prejudicii materiale (888,058 EUR – a se vedea punctul 18 mai sus) este în mod evident excesiv. Aceasta reamintește că, potrivit raportului expertului atașat observațiilor sale de 4 Septembrie 2002 (a se vedea punctul 15 mai sus), nu s-a construit nicio construcție pe parcele sale de teren, cu excepția unei case mici pentru păstori și două adăposturi pentru animale. Curtea consideră că suma care, potrivit Guvernului, IPC ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (aproximativ 133.919 EUR – a se vedea §29 de mai sus) constituie o bază echitabilă pentru compensarea daunelor suportate de ea. În această privință, trebuie reamintit faptul că proprietățile vizate de hotărârea principală erau șapte câmpuri și acțiuni (la 1/24 și 1/96) în alte trei câmpuri situate în satele Lapithos și Sysklipos, precum și dreptul de a utiliza o sursă de apă curentă; suprafața totală a terenului reclamantului era de aproximativ 96.904 metri pătrați (a se vedea alineatul (1)) 15 mai sus). Curtea decide să acorde reclamantului 135.000 EUR. Costuri și cheltuieli 39. Referindu-se la un proiect de lege de la reprezentantul ei, reclamantul a solicitat EUR 38.047.5 pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții și CYP 2000 (aproximativ 3.417) pentru costurile rapoartelor de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. La 7 septembrie 2010, ea a solicitat suma suplimentară de 3.417 EUR pentru al doilea raport de evaluare revizuit. 40. Guvernul a susținut că reclamantul nu a demonstrat că presupusele costuri și cheltuielile sale au fost, de fapt, și neapărat suportate; în plus, acestea nu erau irezonabile în ceea ce privește cuantitatea. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 42. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades) 43. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 135.000 EUR (o sută și treizeci și cinci mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 11 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului