CtEDO 07.05.2009 Auto

DYUKAREV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
07.05.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DYUKAREV v. RUSSIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 18999/07 de către Aleksandr Pavlovich DYUKAREV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 mai 2009 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen Section grefier, Având în vedere cererea depusă la 14 martie 2007, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. După deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Aleksandr Pavlovich Dyukarev, este un național rus care s-a născut în 1966 și locuiește în satul Verkhne-Chifichevo din regiunea Belgorod. Guvernul contestat a fost reprezentat inițial de dna V. Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de reprezentantul lor, dl G. Matyushkin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 decembrie 2005, Curtea Orașului Stariy Oskol a susținut acțiunea reclamantului împotriva unei societăți publice „Stoylenskiy GOK” și a ordonat ca societatea contestată să-i furnizeze „sedii de alocare pentru o familie care să cuprindă un membru și să satisfacă cerințele sanitar-tehnice și tehnice ale legislației privind locuințele în vigoare” și să-i plătească 100 La 21 martie 2006, Curtea Regională Belgorod a susținut hotărârea privind recursul. La 14 septembrie 2006, Presidiumul Curții Regionale Belgorod, la cererea societății “Stoylenskiy GOK” și prin intermediul unei revizuiri de supraveghere, a anulat hotărârile din 15 decembrie 2005 și 21 Martie 2006 deoarece Tribunalul Orașului și Regiunilor a interpretat și a aplicat în mod incorect dreptul intern. Presidium a trimis cazul pentru o examinare proaspătă. La 3 noiembrie 2006 Tribunalul Orașului Stariy Oskol a respins în întregime acțiunea reclamantului. Hotărârea respectivă a fost renunțată la recurs la 26 decembrie 2006. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 6, 8 și 14 din Convenția și cu art. 2 din Protocolul nr. 4 că hotărârea finală în favoarea sa a fost anulată prin revizuirea supravegherii, că nu a fost furnizat cu un apartament și a fost forțat să trăiască într-o zonă cu situație ecologică neplăcut și că a fost discriminat. La 10 martie 2008, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 24 aprilie 2008, Curtea a primit o scrisoare din partea companiei “Stoylenskiy GOK”, închizând o copie a unui contract în conformitate cu termenii în care societatea a fost de a furniza reclamantului și mamei sale două apartamente în orașul Stariy Oskol, regiunea Belgorod, și reclamantul a fost de a retrage orice afirmații pe care le-a avut împotriva companiei “Stoylenskiy GOK”. Curtea a primit, de asemenea, o declarație adresată Curții Europene a Drepturilor Omului, semnată de reclamant și atestata de un notar la 15 aprilie 2008. Partea relevantă a declarației, tradusă din rusă, a citit după cum urmează: „Eu, dl Dyukarev Aleksandr Pavlovich, refuză să-mi urmeze cererea nr. 18999/07 depus împotriva Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului; [Eu] declar că nu doresc ca cererea mea să fie examinată; [Eu] vă informez că drepturile mele nu mai sunt încălcate pentru că eu și "Stoylenskiy GOK" am semnat un acord conform căruia drepturile mele au fost restaurate pe deplin prin transferul unui apartament situat... De asemenea, vă informez că nu știam că o astfel de cerere a fost depusă și că nu sunt conștient de circumstanțele descrise în ea. Vă informez că înțeleg pe deplin conținutul prezentei declarații; sunt deplin competent; [Eu] nu sunt sub nici o formă de păzire sau de îngrijire, [Eu] nu suferă de nici o boală, care ar fi putut împiedica să înțeleagă pe deplin conținutul prezentei declarații.” La 7 mai 2008, scrisoarea companiei “Stoylenskiy GOK” cu documentele însoțitoare a fost trimisă părților pentru informații. La 24 iunie 2008 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Având în vedere acordul atins între reclamantul și compania „Stoylenskiy GOK” și declarația reclamantului, Guvernul a insistat că reclamantul nu a intenționat să-și continue cererea în fața Curții. La 30 iunie 2008, Curtea a invitat reclamantul să-și prezinte observațiile scrise în răspuns până la 1 septembrie 2008. La 17 iulie 2008, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Întrucât observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 1 septembrie 2008, reclamantul nu a solicitat o prelungire a termenului pentru prezentarea observațiilor sale, la 12 noiembrie 2008, el a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din recunoașterea primirii care a revenit la Curte, scrisoarea din 12 noiembrie 2008 a ajuns la reclamant la 3 decembrie 2008. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea constată că reclamantul a semnat declarația prin care a solicitat Curtea să nu examineze cererea, iar ulterior nu a răspuns la cererea Curții de a prezenta observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. Reclamantul a fost informat cu privire la o consecință a nerespectării acestei observații. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu o solicită să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Președintele grefierului Christos Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă