SEVİNÇ ET AUTRES c. TURQUIE

A DOUA SECȚIUNE DE DECIZIE a cererii nr. 14359/05 prezentate de Yakup SEV Având în vedere cererea formulată la 12 aprilie 2005, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări a cauzei pe cale amiabilă. Având în vedere decizia parțială din 29 aprilie 2008, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie în fapt Reclamanții, dnii Yakup Sevinç, Mehmet Selim Sevinç, Ramazan Sevinç, Mehmet Siraç Sevinç, Hasan Sevinç, Mehmet Sevinç, Ahmet Sevinç, Bedri Sevinç și Mahmut Sevinç, M. Fahriye Sevinç, precum și dnii.

Zülfikar Gökhaner și Ahmet Gökhaner sunt cetățeni turci, născuți în 1956, 1956, 1952, 1944, 1950, 1979, 1958, 1940, 1963, 1965, 1945 și 1943 și reședința în Diyarbak Pe 4 noiembrie 1992, 12 ianuarie 1993 și 26 de terenuri, ale căror terenuri pretind că au fost proprietarii, nu au fost înscrise pe numele lor în registrul funciar al lucrărilor de cadastru efectuate în 1986 și 1987, și au fost lăsate în afara oricărei înregistrări. La 12 aprilie 2000, Tribunalul de Mare Instanță din Silvan a respins acțiunile în cauză. La 15 martie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârile pronunțate. La 28 octombrie 2004, aceste hotărâri interne definitive au fost notificate reclamanților. GRIEFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil.

Declar că guvernul turc oferă, cu titlu gratuit, reclamantului o sumă totală de 39 000 EUR (treizeci și nouă de mii EUR). Această sumă este repartizată după cum urmează: 000 EUR (cinci mii EUR) pentru domnul Yakup Sevinç, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune, 000 EUR (trei mii EUR) pentru fiecare dintre următorii solicitanți, dnii. Bedri Sevinç, Hasan Sevinç, Mehmet Siraç Sevinç, Ramazan Sevinç, Mehmet Selim Sevinç, Mehmet Sevinç, Mahmut Sevinç, Ahmet Sevinç, M. Fahriye Sevinç, dnii Zülfikar Gökhaner și Ahmet Gökhaner, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune 000 EUR (mii de euro) tuturor reclamanților, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către aceștia, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

Această sumă globală va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă în calitate de reprezentant al reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească reclamantului o sumă globală de 39 000 EUR (treizeci și nouă de mii EUR).

Această sumă este repartizată după cum urmează: 000 EUR (cinci mii EUR) domnului Yakup Sevinç, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune; 000 EUR (trei mii EUR) pentru fiecare dintre următorii reclamanți, dnii Bedri Sevinç, Hasan Sevinç, Mehmet Siraç Sevinç, Ramazan Sevinç, Mehmet Selim Sevinç, Mehmet Sevinç, Mahmut Sevinç, Ahmet Sevinç, M. Fahriye Sevinç, dnii Zülfikar Gökhaner și Ahmet Gökhaner, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru pagubă 000 EUR (mii de euro) pentru toți reclamanții, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către aceștia, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această sumă globală va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății.

Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION de la requête n o 14359/05 présentée par Yakup SEVİNÇ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 mai 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 12 avril 2005, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. Vu la décision partielle du 29 avril 2008, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM. Yakup Sevinç, Mehmet Selim Sevinç, Ramazan Sevinç, Mehmet Siraç Sevinç, Hasan Sevinç, Mehmet Sevinç, Ahmet Sevinç, Bedri Sevinç et Mahmut Sevinç, M me Fahriye Sevinç, ainsi que MM.

Zülfikar Gökhaner et Ahmet Gökhaner, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1956, 1956, 1952, 1944, 1950, 1979, 1958, 1940, 1963, 1965, 1945 et 1943 et résidant à Diyarbakır. Ils sont représentés devant la Cour par M e İ. İlge, avocat à Batman. Les faits de la cause peuvent se résumer comme suit. Plusieurs terrains, dont les requérants prétendent avoir été les propriétaires, ne furent pas inscrits à leurs noms au registre foncier à l’issue des travaux de cadastre effectués en 1986 et 1987, et furent laissés en dehors de tout enregistrement. Les 4 novembre 1992, 12 janvier 1993 et 26 mars 1997, les requérants introduisirent des actions en inscription à leurs noms au registre foncier des terrains litigieux.

Le 12 avril 2000, le tribunal de grande instance de Silvan rejeta les actions en question. Le 15 mars 2004, la Cour de cassation confirma les jugements rendus. Le 1 er octobre 2004, la haute juridiction rejeta les recours en rectification d’arrêt. Le 28 octobre 2004, ces décisions internes définitives furent notifiées aux requérants. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent que leur cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare que le gouvernement turc offre, à titre gracieux, de verser aux requérants une somme globale de 39 000 EUR (trente-neuf mille euros). Cette somme est répartie comme suit : – 5 000 EUR (cinq mille euros) à M. Yakup Sevinç, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage, – 3 000 EUR (trois mille euros) à chacun des requérants suivants, MM.

Bedri Sevinç, Hasan Sevinç, Mehmet Siraç Sevinç, Ramazan Sevinç, Mehmet Selim Sevinç, Mehmet Sevinç, Mahmut Sevinç, Ahmet Sevinç, M me Fahriye Sevinç, MM. Zülfikar Gökhaner et Ahmet Gökhaner, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage ; – 1 000 EUR (mille euros) à l’ensemble des requérants, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par ceux-ci, pour les frais et dépens. Ladite somme globale sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « En ma qualité de représentant des requérants, je note que le gouvernement turc est prêt à verser aux requérants une somme globale de 39 000 EUR (trente-neuf mille euros). Cette somme est répartie comme suit : – 5 000 EUR (cinq mille euros) à M. Yakup Sevinç, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage, – 3 000 EUR (trois mille euros) à chacun des requérants suivants, MM.

Bedri Sevinç, Hasan Sevinç, Mehmet Siraç Sevinç, Ramazan Sevinç, Mehmet Selim Sevinç, Mehmet Sevinç, Mahmut Sevinç, Ahmet Sevinç, M me Fahriye Sevinç, MM. Zülfikar Gökhaner et Ahmet Gökhaner, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage ; – 1 000 EUR (mille euros) à l’ensemble des requérants, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par ceux-ci, pour les frais et dépens. Ladite somme globale sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente