SCLIFOS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 22235/08

depusă de Elena SCLIFOS

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 12 mai 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Fatoș Aracı,

Grefier adjunct al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 17 aprilie 2008,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dna Elena Sclifos, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1936 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl

Ș.

Urîtu și A. Briceag, avocați din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

În anul 1996, Primăria municipiului Chișinău a oferit în locațiune reclamantului subsolul aflat sub apartamentul acestuia pe un termen de cinci ani. În anul 2000, reclamantul a solicitat prelungirea contractului de locațiune, însă nu a primit vreun răspuns. Reclamantul a continuat să folosească subsolul.

În 2003, reclamantul a solicitat în mod repetat prelungirea contractului de locațiune, însă a fost informat că, în anul 2002, o companie a cumpărat subsolul de la primărie.

Reclamantul a inițiat proceduri judiciare, contestând deciziile primăriei. La 10 iulie 2005, Judecătoria Centru a respins acțiunea depusă de reclamant. Această hotărâre a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 9 august 2005. La 21 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a remis cauza spre rejudecare.

La 24 martie 2006, Curtea de Apel Chișinău a constatat că acțiunea reclamantului a fost depusă cu omiterea termenului. La 4 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a casat această hotărâre și a remis cauza spre rejudecare.

La 1 martie 2007, Curtea de Apel Chișinău a respins pretențiile reclamantului ca nefondate și depuse cu omiterea termenului. La 30 mai 2007, Curtea Supremă de Justiție a casat în parte această hotărâre judecătorească și a anulat deciziile primăriei, precum și contractele încheiate cu persoanele terțe cu privire la subsolul disputat. Deoarece compania care inițial a cumpărat subsolul de la primărie l-a vândut ulterior unor persoane terțe, instanța a dispus

restitutio in integrum

, astfel încât toate persoanele terțe implicate trebuiau să restituie sumele de bani pe care le-au primit una de la alta drept plată pentru proprietatea disputată. În final, primăria a fost obligată să plătească reclamantului 500 lei moldovenești (MDL, echivalentul a aproximativ 30 euro (EUR) la acea dată) pentru prejudiciul moral cauzat lui. De asemenea, instanța de judecată a recunoscut dreptul prioritar al reclamantului la închirierea subsolului de la primărie.

Reclamantul a obținut un titlu executoriu, care a fost prezentat Primăriei municipiului Chișinău la o dată nespecificată. La 22 februarie 2008, reclamantul s-a interesat de motivele neexecutării hotărârii judecătorești.

Deoarece nu a primit un răspuns la această scrisoare, la 4 aprilie 2008, reclamantul a inițiat proceduri judiciare noi, solicitând compensarea prejudiciului care i-a fost cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești definitive pronunțată în favoarea sa. Procedura dată este pendinte pe rolul Curții de Apel Chișinău.

PRETENȚII

neexecutarea hotărârii judecătorești definitive pronunțată în favoarea sa a constituit tratament inuman și degradant.

2.

De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că dreptul său de acces la justiție a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătorești definitive pronunțată în favoarea sa.

a mai pretins că neexecutarea hotărârii judecătorești a încălcat dreptul său la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

La 18 martie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație:

„

...

Părțile la prezentul acord:

luând în considerare că pe rolul Curții Europene pentru Drepturile Omului se află cererea nr. 22235/08,

Sclifos v. Moldova

, în care reclamantul a invocat încălcarea drepturilor sale garantate de articolele 3 (...), 6 § 1 (...) ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului, precum și de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție și articolul 14 al Convenției combinat cu articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești din 30 mai 2007 adoptată de Curtea Supremă de Justiție;

luând în considerare că la 9 octombrie 2007 Primăria municipiului Chișinău a plătit dnei Elena Sclifos 500 lei moldovenești care i-au fost acordați acesteia în temeiul hotărârii judecătorești din 30 mai 2007;

au convenit asupra următoarelor:

1.

Guvernul Republicii Moldova este de acord să plătească dnei Elena Sclifos EUR

1,465 (o mie patru sute șaizeci cinci euro) cu titlu de prejudiciu material și moral cauzat și EUR 500 (cinci sute euro) cu titlu de costuri și cheltuieli în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate. Aceste sume vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.

2.

Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

3.

Reclamantul declară că toate pretențiile sale au fost satisfăcute și că el își va retrage cererea nr. 22235/08

Sclifos v. Moldova

, depusă la Curtea Europeană și comunicată Guvernului la 17 noiembrie 2008.

La 30 martie 2009, Curtea a primit aceeași declarație semnată de reprezentantul reclamantului, precum și o scrisoare semnată de reclamant, prin care acesta confirma semnarea acordului și solicita Curții scoaterea cererii de pe rolul ei.

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier adjunct

Președinte