SENKO v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 32348/06 de Tamara Nikolayevna SENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 14 mai 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 11 iulie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Tamara Nikolayevna Senko, este un național rus care s-a născut în 1949 și locuiește în orașul Stavropol. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl V. Lobanov, avocat practicant la Stavropol. Guvernul contestat a fost inițial reprezentat de dna V. Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de reprezentantul lor, dl G. Matyushkin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 martie 2001, mătușa reclamantului a murit. La 11 august 2005, Curtea de district Leninskiy din Stavropol a susținut că reclamantul a fost singurul succesor al proprietății mătușii sale. La 9 noiembrie 2005, Curtea Regională de Stavropol a susținut hotărârea. La 16 ianuarie 2006, Presidiumul Curții Regionale de Stavropol, hotărând la cererea dlui T. și printr-un control de supraveghere, a anulat hotărârile și a trimis cauzele pentru o nouă examinare. La 17 noiembrie 2006, Curtea de District Leninskiy a emis hotărârea în favoarea reclamantului, confirmand concluziile sale formulate la 11 august 2005, această hotărâre a fost anulată în apel de către Curtea Regională Stavropol la 11 aprilie 2007. Curtea Regională a emis o nouă hotărâre, declarând că reclamantul nu avea dreptul de a moșteni proprietatea mătușii sale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost privată de proprietatea ei ca urmare a anulării hotărârii finale. HOTĂRÂREA La 18 februarie 2008, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 2 iunie 2008 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 10 iunie 2008, Curtea a invitat reclamantul să-și prezinte observațiile scrise în răspuns până la 15 septembrie 2008. La 17 iulie 2008, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Întrucât observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și fondurile nu au fost primite până la 15 septembrie 2008, la 7 noiembrie 2008, Curtea a trimis scrisori prin poștă înregistrată reclamantului și avocatului său, declarându-le că neaprobarea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesară.” Curtea constată că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Acestea au fost, de asemenea, informate cu privire la o consecință a neaprovizionării observațiilor. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Președintele grefierului Christos Rozakis

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 32348/06

by Tamara Nikolayevna SENKO

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 May 2009 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 11 July 2006,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Tamara Nikolayevna Senko, is a Russian national who was born in 1949 and lives in the town of Stavropol. She was represented before the Court by Mr V. Lobanov, a lawyer practising in Stavropol. The respondent Government were initially represented by Mrs V. Milinchuk, former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their Representative, Mr G. Matyushkin.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 18 March 2001 the applicant’s aunt died. On 11 August 2005 the Leninskiy District Court of Stavropol held that the applicant was the sole successor to her aunt’s property. On 9 November 2005 the Stavropol Regional Court upheld the judgment.

On 16 January 2006 the Presidium of the Stavropol Regional Court, acting upon an application of a Mr T. and by way of a supervisory review, quashed the judgments and sent the case for a fresh examination.

On 17 November 2006 the Leninskiy District Court issued the judgment in the applicant’s favour, confirming its findings made on 11 August 2005. That judgment was quashed on appeal by the Stavropol Regional Court on 11 April 2007. The Regional Court issued a new judgment, finding that the applicant had no right to inherit her aunt’s property.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 that she had been deprived of her property as a result of the quashing of the final judgment.

THE LAW

On 18 February 2008 the application was communicated to the respondent Government.

On 2 June 2008 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On 10 June 2008 the Court invited the applicant to submit her written observations in reply by 15 September 2008.

On 17 July 2008 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 15 September 2008, on 7 November 2008 the Court sent letters by registered mail to the applicant and her lawyer, advising them that the failure to submit the observations might result in the strike-out of the application. No response followed.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. She and her lawyer subsequently received a reminder thereof. They were also informed about a consequence of the failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue her application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President