LEWANDOWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
LEWANDOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
A doua secțiune DECIZIE nr. 41409/08 de către Mariusz LEWANDOWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 19 mai 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 august 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mariusz Lewandowski, este un național polonez care s-a născut în 1966 și trăiește în Gdańsk. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. La 9 noiembrie 2003, reclamantul a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva acestuia. La 9 ianuarie 2004, a fost introdus în Curtea districtului Olsztyn un proiect de procedură de acuzație. La o dată necunoscută mai târziu, cazul a fost transferat Curtea de District Gdańsk. La 27 decembrie 2007, Curtea de District Gdańsk a refuzat cererea reclamantului de a examina cazul său într-un set de proceduri separat. La 5 noiembrie 2008, Curtea de District Gdańsk a refuzat din nou cererea reclamantului de a examina cazul său într-un set de proceduri separate. Există 6 acuzate și 20 de martori în acest caz. Procedura este în curs de procedură în fața Curții de District Gdańsk. 2. Procedura în temeiul Legii din 2004 La 12 decembrie 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Gdańsk în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil („Legea din 2004”). De asemenea, el a solicitat satisfacție echitabilă în valoare de 10.000 de zloți polonezi. La 15 februarie 2008, Curtea Regională Gdańsk a respins plângerea reclamantului din cauza faptului că nu au existat întârzieri nejustificate în cadrul procedurii între data intrării în vigoare a Actului la 17 septembrie 2004 și data la care a depus plângerea. Curtea regională a constatat că procedurile au fost tratate în mod corespunzător și că întârzierile au fost atribuite altor persoane și circumstanțe neașteptate în loc de Curtea de District. Curtea regională a subliniat că mai multe audieri au fost amânate deoarece avocații apărării și anumitii acuzați au fost absenți și că citarea nu a fost în mod corespunzător prestată părților la procedura. Curtea Regională a recunoscut că procedurile erau de caracter complex și a remarcat că instanța a luat multe măsuri adecvate pentru a le accelera. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția de a viola dreptul său de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil. La 30 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 11 300 de zloți polonezi dlui Mariusz Lewandowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 18 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Mariusz Lewandowski, observă că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 11.300 zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza