CtEDO 19.05.2009 Auto

ARKADIUSZ KUBIK v. POLAND (NO. 2)

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
19.05.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ARKADIUSZ KUBIK v. POLAND (NO. 2) (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 49324/08 de Arkadiusz KUBIK împotriva Poloniei (nr. 2) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nr. 2), care a stat la 19 mai 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 8 decembrie 2005, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 februarie 2009 cere Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Arkadiusz Kubik, este un național polonez care s-a născut în 1934 și trăiește în Sosnowiec. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 iulie 2001, reclamantul a încheiat o procedură împotriva fiduciarului (syndyk masy upadłości) a unei societăți de răspundere limitată, care de mai mulți ani deținea plățile de teren ale reclamantului și nu i-a plătit nici o remunerație pentru utilizarea acestuia în absența unui contract. Reclamantul a solicitat returnarea proprietății sale. La 26 aprilie 2002, Curtea Regională Katowice (Sīd Okręgowy) la 30 ianuarie 2003, Curtea de Apel a modificat hotărârea și a ordonat returnarea proprietății reclamantului în schimbul rambursării cuantumului cheltuit pe proprietatea acuzată de către inculpat, în valoare de 1.029.550 zlotys polonez (PLN) (aprox. 270.000 EUR). La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs de cassare la Curtea Supremă (Sād Najwyższy). La 11 martie 2004, Curtea Supremă a anulat hotărârea și a remis procesul Curții de Apel pentru reexaminare. La 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Katowice, după rec. a examinat cazul, a anulat hotărârea de primă instanție și a trimis cazul Curții Regionale, declarând că instanța de primă instanție nu a examinat suma cheltuită pentru proprietatea în cauză. La 8 martie 2005 și 24 mai 2005, Curtea regională a avut ședințe. La 6 iunie 2005, aceasta a continuat procesul, constatând că rezultatul acestora depindea de rezultatul altor proceduri de plată pe care reclamantul le-a instituit împotriva companiei. Reclamantul a recurs. La 8 august 2005, Curtea de Apel a respins recursul său. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat instanței să relueze procedura. La 8 decembrie 2006, Curtea Regională Katowice a refuzat propunerea. Reclamantul a contestat această decizie. La 10 aprilie 2007, Curtea de Apel Katowice a modificat decizia și a reluat procedura. La 20 decembrie 2007, Curtea Regională Katowice a pronunțat hotărâre. La 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Katowice a hotărât să renunțe la procedura, aparent din cauza altor proceduri pe care le-a petrecut în fața Curții Regionale Katowice. Reclamantul a solicitat ca motivele să fie furnizate pentru această decizie. La 25 aprilie 2008, Curtea de Apel a respins cererea sa. Denunțul reclamantului în temeiul legii din 2004 privind procedura de plată La 3 februarie 2006, reclamantul a depus o plângere în temeiul Legii din 17 iunie 2004 cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki La 1 martie 2006, Curtea de Apel Katowice a respins plângerea din cauza unei greșeli procedurale; reclamantul nu a indicat în reclamația sa baza juridică a cererii și a alăptării solicitate și, în special, nu a solicitat instanței să declare că durata procedurii a fost excesivă. La 7 iulie 2006, reclamantul a depus din nou o plângere în temeiul legii din 2004 privind durata nejustificată a procedurii. La 25 august 2006, Curtea de Apel Katowice (Sād Apelacyjny) Curtea s-a concentrat asupra faptului că procedurile au fost renunțate în mai multe ocazii și că hotărârile de a le rămâne au fost luate în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură civilă (Kodeks Postępowania cywilnego). Cu toate acestea, aceasta nu a examinat durata generală a procedurii. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea sa în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 11 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea lor a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul În consecință, Guvernul este dispus să accepte cererile reclamantei pentru o satisfacție de maximum 9 000 de zloti polonezi (PLN), pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice izbucnirea din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție...” ...” Într-o scrisoare din 4 martie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (n. 11602/02, 26 iunie 2007); și Sulwińska c. Polonia (n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (c)). Curtea constată, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri numai în ceea ce privește procedurile în fața Curții. Întrucât procedurile în cauză sunt încă pendente în fața instanțelor interne, hotărârea Curții nu aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere pentru a obține recurs pentru orice întârziere în cadrul procedurii care poate avea loc după data prezentei decizii. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ §§ § c) din Convenție. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă