SZENK v. POLAND (NO.2)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SZENK v. POLAND (NO.2) (CtEDO, 2009)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3515/07 de Bogdan SZENK împotriva Poloniei (nr. 2) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nr. 2), care a stat la 19 mai 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 21 decembrie 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Bogdan Szenk, este un național polonez care s-a născut în 1929 și trăiește în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 iunie 1991, reclamantul a instituit o procedură administrativă de anulare a unei hotărâri referitoare la proprietatea imobiliară din Varșovia. Se pare că procedura este încă în suspensie. La 26 iulie 2000, reclamantul a depus o cerere la Curte care a pretins că o lungime excesivă a procedurii în încălcarea articolului 6 din Convenția (a se vedea Szenk c. Polonia, nr. 67979/01, 22 martie 2005). La 22 martie 2005, Curtea a pronunțat o hotărâre care a constatat încălcarea dreptului reclamantului de a-și examina cazul într-un timp rezonabil. În ciuda acestei hotărâri, procesul era încă în așteptare. La 23 iunie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă Regională de Varșovia, care susține inacțiunea de către președintele Varșoviei (Prezident Miasta Warszawy La 13 octombrie 2006, reclamantul a depus o plângere la Ministerul Internului și Administrației (Minișoarele Doi Spraw Wewnnętrznych i Administracji ) susținând inacțiunea din partea primăriei din Varșovia ( Urzīd Miasta Stołecznego Warszawy ). El s-a referit, în plângerea sa, la hotărârea Curții din 22 martie 2005, în cazul în care s-a constatat o încălcare a dreptului său de a-și examina cazul într-un timp rezonabil, și a subliniat faptul că, în ciuda hotărârii finale, nu a fost dată nici o hotărâre în cazul său. La 17 octombrie 2006, Curtea Administrativă Regională de Varșovia a respins plângerea reclamantului din 23 iunie 2006 din motive formale, și anume că reclamantul nu a reușit să se plângă în primul rând la o autoritate administrativă superioară, astfel cum se prevede la art. 37 1 din Codul de procedură administrativă. La 23 octombrie 2006, reclamantul a depus o plângere la Consiliul de recurs al Autorității de Guvern din Varșovia ( La 12 aprilie 2007, Consiliul, în conformitate cu art. 37 2 din Codul de Procedințe Administrative, a solicitat președintelui să elibereze o decizie în cazul reclamantului în termen de treizeci de zile. La 14 septembrie 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă Regională de Varșovia, susținând că inactivitatea continuă a președintelui Varșoviai, în ciuda hotărârii Consiliului din 12 aprilie 2007. Prin decizia din 8 octombrie 2007 Președintele Varșovia a suspendat procedura în acest caz până la Consiliul Municipal din Varșovia (Rada Miasta Warszawy ) a emis o decizie cu privire la suma de închiriere care urmează să fie plătită pentru bunurile imobiliare în cauză. La 25 ianuarie 2008, plângerea reclamantului din 14 septembrie 2007 a fost respinsă de Curtea Administrativă Regională de Varșovia ca fiind nefondată. Curtea a constatat că, având în vedere că președintele a emis o decizie de suspendare a procedurii în cazul reclamantului, nu se poate spune că este inactiv. Inactivitate a autorităților administrative Pentru prezentarea dreptului intern, a se vedea Kaniewski c. Polonia , nr. 38049/02, 8 februarie 2006, și Koss c. Polonia , nr. 52495/99, 28 martie 2006. Legea și practica interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurilor judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea din 2004”), sunt exprimate în hotărârile Curții în cazul lui Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII, și în hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor administrative în cazul său. El a remis hotărârea Curții din 22 martie 2005, subliniind că, în ciuda unei hotărâri în favoarea sa, procedura era încă în așteptare și nu a fost încă adoptată o decizie finală. La 15 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declară că Guvernul Poloniei propune să plătească 6 600 de zloți polonezi dlui Bogdan Szenk în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Bogdan Szenk, reclamantul, constată că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 6 600 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza