CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 38166/02, de către Bogdan KפDZIOR împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care așeză la 19 mai 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 10 octombrie 2002, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 februarie 2009 cere Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Bogdan Kędzior, este un național polonez care s-a născut în 1943 și trăiește în Gdańsk. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołęsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Bunica reclamantului a deținut o proprietate în Drużbice. Prin decizia Consiliului Național ( Rada Narodowa ) din noiembrie 1971, proprietatea în cauză a fost clasificată ca abandonată (mienie opuszzone) și naționalizată La 10 octombrie 1989, bunica reclamantului a murit și reclamantul a moștenit proprietatea ei. La 25 septembrie 1990, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii prin care proprietatea a fost naționalizată cu Biroul Guvernatorului Piotrków Trybunalski (Urzād Wojewódzki). El s-a bazat pe faptul că bunica sa nu a fost informată în mod corespunzător de procedurile administrative și că, prin urmare, nu a putut să-și apere interesele, care constituie o bază pentru declararea deciziei relevante nule și nule. La 30 decembrie 1990, reclamantul s-a plâns la Biroul Guvernatorului care susține inactivitatea din partea autorităților administrative. a menționat dispozițiile relevante ale Codului de procedură administrativă (Kodeks Postępowania Administracyjnego) , care stabilește termenele pentru tratarea cazurilor și a susținut că termenele respective au expirat. La 31 ianuarie 1991, guvernatorul Piotrków Trybunalski (Wojewoda) a dat o decizie care respinge cererea reclamantului, declarând că timpul La 20 februarie 1991, reclamantul a apelat la ministrul Agriculturii (ministrul Rolnictwa) La 10 mai 1991, ministrul Agriculturii a informat reclamantul că apelul său va fi examinat până la sfârșitul trimestrului al treilea al anului 1991. La 20 noiembrie 1991, ministrul Agriculturii a amânat examinarea recursului său până la sfârșitul celui de-al doilea trimestru din 1992. La 8 decembrie 1992, reclamantul s-a plâns de inactivitatea autorității administrative către Ombudsman (Rzecznik Praw Obywatelskich). Nu este clar din cauza cazului dacă această plângere a fost rezolvată în favoarea reclamantului. Evenimente după 1 mai 1993 La 21 martie 1994, ministrul Agriculturii a respins decizia contestată și a remis cazul de reexaminare. La 8 iulie 1994, Guvernatorul Piotrków Trybunalski a respins decizia de refuzare a procedurii. La 22 iulie 1994, reclamantul a apelat din nou la ministrul Agriculturii. Între 22 iulie 1994 și 24 aprilie 1997, ministrul Agriculturii a amânat examinarea cererii reclamantului în patru ocazii (informațiile relevante au fost trimise reclamantului în august 1994, 25 aprilie și 30 decembrie 1995 și 9 ianuarie 1997). La 20 ianuarie 1997, reclamantul s-a plâns la ministrul Agriculturii cu privire la inactivitatea autorităților administrative. La 8 martie 1997, reclamantul a depus o nouă plângere, susținând inactivitatea, la Curtea Supremă de Administrație (Naczelny Sād Administracyjny) Nu este clar în cazul în care autoritățile respective au examinat reclamațiile reclamantei. La 23 aprilie 1997, ministrul Agriculturii a respins decizia contestată din 8 iulie 1994 și a trimis din nou cazul de reexaminare. La 18 iunie 1997, Guvernatorul Piotrków Trybunalski a cerut scuze reclamantului pentru întârzierea examinării cererii sale. În urma unei reforme ale procedurilor administrative, cazul a fost transferat Biroului de District Belchatów (Urzād Rejonowy). La 15 noiembrie 1997, Biroul de District Belchatów a dat decizia de a refuza redeschiderea procedurii. La 25 noiembrie 1997, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii guvernatorului Piotrków Trybunalski. La 15 ianuarie 1998, Guvernatorul Piotrków Trybunalski a respins decizia atacată și a trimis cazul înapoi la Biroul de District Belchatów pentru reexaminare. La 27 ianuarie 1998, Biroul de District Belchatów a acordat solicitarea reclamantului și a redeschis procedura administrativă. La 9 iunie 1998, biroul de district Belchatów, după deschiderea procedurii, a decis să refuze respingerea deciziei de naționalizare a terenului din 4 noiembrie 1971. La 2 iulie 1998, reclamantul a interzis această decizie. La 10 august 1998, Guvernatorul Piotrków Trybunalski a susținut decizia atacată. La 13 septembrie 1998, reclamantul a depus o plângere cu privire la Curtea Administrativă Supremă. La 17 aprilie 2002, Curtea Administrativă Supremă a dat o hotărâre de anulare a hotărârii contestate și a deciziei anterioare a autorității administrative de primă instanță. La 10 octombrie 2003, Guvernatorul a dat o hotărâre de declarare a hotărârii din 4 noiembrie 1971 nulă și nulă. Legea și practicile interne relevante Legislația internă relevantă privind inactivitatea din partea autorităților administrative este stabilită în hotărârea Curții în cazul Grabiński c. Polonia , nr. 43702/02, §§ 60-65, 17 octombrie 2006. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 susținând că, în 1971, proprietatea în cauză a fost naționalizată în încălcarea dispozițiilor relevante și convertită într-o pădure fără decizia administrativă necesară. Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 11 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul și că reclamantul poate pretinde că este o victimă a încălcării dreptului său de a-și examina cazul în termenul rezonabil în sensul articolului 6 § 1 din convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele cazului, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de 20.000 de zloti polonezi (PLN) ca o satisfacție echitabilă, pe care ei consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții... Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus este acceptată de Curte ca „un alt motiv” care justifică izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție...” ...” Într-o scrisoare din 1 martie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută și a solicitat Curtea să nu scoată cererea din listă. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea să scoată un caz din lista sa, în special în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” constată, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse - care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare -, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Denumirea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Reclamantul s-a încălcat în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, în 1971, proprietatea în cauză a fost naționalizată în încălcarea dispozițiilor relevante și convertită într-o pădure fără decizia administrativă necesară. Cu toate acestea, Curtea consideră că această plângere se referă la faptele care au avut loc înainte de data în care Polonia a recunoscut dreptul la cerere individuală. Prin urmare, aceasta trebuie declarată inadmisibilă ca fiind incompatibilă ratione temporis cu Convenția și trebuie declarată inadmisibilă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate ia act de termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de metodele de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația menționată în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția; restul cererii inadmisibil. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului
Application no. 38166/02
by Bogdan KĘDZIOR
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19
May 2009 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 10 October 2002,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 February 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Bogdan Kędzior, is a Polish national who was born in 1943 and lives in Gdańsk. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
1.
Events before 1 May 1993
The applicant’s grandmother owned a property in Drużbice.
By a decision of the National Council (
Rada Narodowa
) of
4
November
1971 the property in question was categorised as abandoned
(mienie opuszczone)
and nationalised
.
On 10 October 1989 the applicant’s grandmother died and the applicant inherited her estate.
On 25 September 1990 the applicant lodged a request to reopen the proceedings by which the property had been nationalised with the Piotrków Trybunalski Governor’s Office (Urząd Wojewódzki). He relied on the fact that his grandmother had not been properly informed of the administrative proceedings and that therefore she had been unable to defend her interests, which constituted a basis for declaring the relevant decision null and void.
On 30 December 1990 the applicant complained to the Governor’s Office alleging inactivity on the part of the administrative authorities. He
referred to the relevant provisions of the Code of Administrative Proceedings
(Kodeks Postępowania Administracyjnego)
, which set out time-limits for dealing with cases, and submitted that those time-limits had expired.
On 31 January 1991 the Piotrków Trybunalski Governor
(Wojewoda)
gave a decision rejecting the applicant’s request, holding that the time
‑
limits for lodging such requests had expired.
On 20 February 1991 the applicant appealed to the Minister of
Agriculture
(Minister Rolnictwa)
.
On 10 May 1991 the Minister of Agriculture informed the applicant that his appeal would be examined by the end of the third quarter of 1991.
On 20 November 1991 the Minister of Agriculture postponed examination of his appeal until the end of the second quarter of 1992.
On 8 December 1992 the applicant complained about the inactivity of
the
administrative authority to the Ombudsman
(Rzecznik Praw Obywatelskich)
. It is unclear from the case file whether this complaint was resolved in the applicant’s favour.
2.
Events after 1 May 1993
On 21 March 1994 the Minister of Agriculture overruled the challenged decision and remitted the case for re-examination.
On 8 July 1994 the Piotrków Trybunalski Governor gave a decision refusing to institute proceedings.
On 22 July 1994 the applicant again appealed to the Minister of Agriculture.
Between 22 July 1994 and 24 April 1997 the Minister of Agriculture postponed examination of the applicant’s request on four occasions (the
relevant information was sent to the applicant on
11
August
1994, 25
April
and 30 December 1995 and 9 January 1997).
On 20 January 1997 the applicant complained to the Minister of
Agriculture about the inactivity of the administrative authorities.
On 8 March 1997 the applicant lodged a further complaint, alleging inactivity, with the Supreme Administrative Court
(Naczelny Sąd Administracyjny)
.
It is unclear from the case file whether the respective authorities examined the applicant’s complaints.
On 23 April 1997 the Minister of Agriculture overruled the challenged decision of 8 July 1994 and again sent the case back for re-examination.
On 18 June 1997 the Piotrków Trybunalski Governor apologised to
the
applicant for the delay in examining his request.
Subsequently, due to a reform of administrative proceedings, the case was transferred to the Bełchatów District Office
(Urząd Rejonowy).
On 15 November 1997 the Bełchatów District Office gave a decision refusing to reopen the proceedings.
On 25 November 1997 the applicant appealed against that decision to
the
Piotrków Trybunalski Governor.
On 15 January 1998 the Piotrków Trybunalski Governor overruled the
contested decision and sent the case back to the Bełchatów District Office for re-examination.
On 27 January 1998 the Bełchatów District Office granted the
applicant’s request and reopened the administrative proceedings.
On 9 June 1998 the Bełchatów District Office, after the reopening of the proceedings, gave a decision refusing to overrule the decision to nationalise the land of 4 November 1971.
On 2 July 1998 the applicant appealed against that decision.
On 10 August 1998 the Piotrków Trybunalski Governor upheld the
contested decision.
On 13 September 1998 the applicant lodged a complaint with the
Supreme Administrative Court.
On 17 April 2002 the Supreme Administrative Court gave a judgment setting aside the challenged decision and the preceding decision of the first
‑
instance administrative authority.
On 10 October 2003 the Łódź Governor gave a decision declaring the
decision of 4 November 1971 null and void.
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law concerning inactivity on the part of
administrative authorities is set out in the Court’s judgment in the case of
Grabiński v. Poland
, no.
43702/02, §§
60-65, 17
October 2006.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that
the
administrative proceedings in his case had exceeded a reasonable time.
He also complained under Article 1 of Protocol No. 1 claiming that in 1971 the property in question had been nationalised in breach of the relevant provisions and converted into a forest without the requisite administrative decision.
A.
Length of proceedings
The applicant complained about the length of the proceedings. He relied on Article 6 §
1 of the Convention, which, in so far as relevant, provides as follows:
Article 6 § 1
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
By letter dated 11 February 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“...the Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgement of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved and that the applicant can claim to be a victim of violation of his right to have his case examined within the reasonable time in the meaning of Article 6 § 1 of the Convention.
In these circumstances and having regard to the facts of the case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the amount of 20,000 Polish zlotys (PLN) as just satisfaction, which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law...
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free from any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention for the Protection of Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government would respectfully suggest that the above declaration be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention...”
...”
In a letter of 1 March 2009 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low and requested the Court not to strike the application out of the list.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court to strike a case out of its list in particular if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also observes that in certain circumstances it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will carefully examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular
the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of an applicant’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
....;
Majewski v.
Poland
, no.
52690/99, 11 October 2005; and
Wende and Kukówka v.
Poland
, no.
56026/00, 10 May 2007).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed - which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1
(c).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly, it should be struck out of the list.
B.
Complaint under Article 1 of Protocol No. 1
The applicant further complained under Article 1 of Protocol No. 1 that in 1971 the property in question had been nationalised in breach of the relevant provisions and converted into a forest without the requisite administrative decision.
However, the Court considers that this complaint relates to the facts which occurred before the date on which Poland recognised the right to individual petition. Therefore it must be declared inadmissible as incompatible
ratione temporis
with the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the methods for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1
(c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President