Wrobel împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 17157/04, de către Zbigniew WRÓBEL împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 26 mai 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, Grefierul Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 1 mai 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zbigniew Wróbel, este un cetățean polonez care s-a născut în 1955 și locuiește în Dylāgówka. Guvernul polonez („ Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, Kredyt Bank S.A. a depus o cerere de plată împotriva reclamantului și a altor patru acuzați la Curtea Regională Rzeszów (Sīd Okręgowy). La 14 noiembrie 2001, Curtea Regională Rzeszów a acordat cererea și a pronunțat un ordin de plată. La 30 noiembrie 2001, avocatul reclamantului a apelat împotriva ordinului. La 10 ianuarie 2002, reclamantul și celelalte acuzate au fost scutite de taxele judiciare pentru recurs. La 9 iulie 2002, Curtea Regională Rzeszów a susținut ordinul de plată contestat. La o dată neespecificată avocatul reclamantului a apelat. La 13 noiembrie 2002, Curtea Regională Rzeszów a anulat Hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții Regionale.

La 11 iunie 2003, Curtea Regională Rzeszów a susținut din nou ordinul de plată contestat. La 26 august 2003, Curtea Regională Rzeszów a acordat reclamantului o scutire de taxe de judecată în cadrul procedurii de apel. La 7 noiembrie 2003, reclamantul și celelalte acuzate au interzis apelul împotriva hotărârii din 11 iunie 2003. La 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Rzeszów a respins recursul. La 13 decembrie 2003, reclamantul și ceilalți acuzați au solicitat Curții de Apel să le atribuie un avocat de asistență juridică pentru a depune un recurs de casație în numele lor la Curtea Supremă (Sād Najwyższy) . Ei au susținut că, datorită situației lor financiare sărace, nu au putut suporta costurile recursului de casație înșișiși.

La 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Rzeszów a respins cererea. Hotărârea instanței nu a conținut nici un raționament. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind acordarea de asistență juridică și depunerea de apeluri de cassare sunt consemnate în hotărârea Curții în Tabor c. Polonia, nr. 12825/02, §§§ 16-23, 27 iunie 2006. art. 87 Codul de procedură civilă stabilește principiul asistenței obligatorii a unui avocat în cadrul procedurii de recurs de casă COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 și art. 13 din Convenția privind o încălcare a dreptului său de acces la o instanță din motivele că Curtea de Apel Rzeszów a refuzat să numească un avocat de asistență juridică care va depune un recurs de casă în numele său și că hotărârile instanței nu au conținut niciun raționament.

De asemenea, el a prezentat o plângere în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 17 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii în care a fost implicat. HOTĂRÂREA La 9 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Zbigniew Wróbel, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 7,800 PLN (sapte mii opt sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 6 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului Poloniei, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 7,800 PLN (sapte mii opt sute de zloți polonezi) dlui Zbigniew Wróbel în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 17157/04 by Zbigniew WRÓBEL against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 26 May 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 1 May 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Zbigniew Wróbel, is a Polish national who was born in 1955 and lives in Dylągówka. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On an unspecified date Kredyt Bank S.A. lodged a claim for payment against the applicant and four other defendants with the Rzeszów Regional Court (Sąd Okręgowy). The bank relied on a warrant which had been issued by the applicant and secured by the other defendants. On 14 November 2001 the Rzeszów Regional Court granted the claim and made an order of payment. On 30 November 2001 the applicant’s lawyer appealed against the order. On 10 January 2002 the applicant and the other defendants were exempted from court fees for the appeal. On 9 July 2002 the Rzeszów Regional Court upheld the challenged order of payment.

On an unspecified date the applicant’s lawyer appealed. On 13 November 2002 the Rzeszów Court of Appeal (Sąd Apelacyjny) quashed the first-instance judgment and remitted the case to the Regional Court. On 11 June 2003 the Rzeszów Regional Court again upheld the challenged order of payment. On 26 August 2003 the Rzeszów Regional Court granted the applicant exemption from court fees in the appellate proceedings. On 7 November 2003 the applicant and the other defendants appealed against the judgment of 11 June 2003. On 11 December 2003 the Rzeszów Court of Appeal dismissed the appeal. On 13 December 2003 the applicant and the other defendants requested the Court of Appeal to assign them a legal-aid lawyer to lodge a cassation appeal on their behalf with the Supreme Court (Sąd Najwyższy) . They submitted that owing to their poor financial situation they were not able to bear the costs of the cassation appeal themselves.

On 15 January 2004 the Rzeszów Court of Appeal dismissed the request. The court’s decision did not contain any reasoning. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning the granting of legal aid and the lodging of cassation appeals are stated in the Court’s judgment in Tabor v. Poland , no. 12825/02, §§ 16-23, 27 June 2006. Article 87 1 of the Code of Civil Proceedings lays down the principle of mandatory assistance of a lawyer in cassation appeal proceedings . COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention of a violation of his right of access to a court on the grounds that the Rzeszów Court of Appeal had refused to appoint a legal-aid lawyer who would lodge a cassation appeal on his behalf and that the court’s decisions had contained no reasoning.

He also submitted a complaint under Article 6 § 1 and Article 17 of the Convention about the alleged unfairness of the proceedings in which he had been involved. THE LAW On 9 January 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Zbigniew Wróbel, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 7,800 (seven thousand eight hundred Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 6 April 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government of Poland, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 7,800 (seven thousand eight hundred Polish zlotys) to Mr Zbigniew Wróbel with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President