WROBEL v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
WROBEL v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 17157/04, de către Zbigniew WRÓBEL împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 26 mai 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, Grefierul Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 1 mai 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zbigniew Wróbel, este un cetățean polonez care s-a născut în 1955 și locuiește în Dylāgówka. Guvernul polonez („ Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, Kredyt Bank S.A. a depus o cerere de plată împotriva reclamantului și a altor patru acuzați la Curtea Regională Rzeszów (Sīd Okręgowy). La 14 noiembrie 2001, Curtea Regională Rzeszów a acordat cererea și a pronunțat un ordin de plată. La 30 noiembrie 2001, avocatul reclamantului a apelat împotriva ordinului. La 10 ianuarie 2002, reclamantul și celelalte acuzate au fost scutite de taxele judiciare pentru recurs. La 9 iulie 2002, Curtea Regională Rzeszów a susținut ordinul de plată contestat. La o dată neespecificată avocatul reclamantului a apelat. La 13 noiembrie 2002, Curtea Regională Rzeszów a anulat Hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții Regionale. La 11 iunie 2003, Curtea Regională Rzeszów a susținut din nou ordinul de plată contestat. La 26 august 2003, Curtea Regională Rzeszów a acordat reclamantului o scutire de taxe de judecată în cadrul procedurii de apel. La 7 noiembrie 2003, reclamantul și celelalte acuzate au interzis apelul împotriva hotărârii din 11 iunie 2003. La 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Rzeszów a respins recursul. La 13 decembrie 2003, reclamantul și ceilalți acuzați au solicitat Curții de Apel să le atribuie un avocat de asistență juridică pentru a depune un recurs de casație în numele lor la Curtea Supremă (Sād Najwyższy) . Ei au susținut că, datorită situației lor financiare sărace, nu au putut suporta costurile recursului de casație înșișiși. La 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Rzeszów a respins cererea. Hotărârea instanței nu a conținut nici un raționament. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind acordarea de asistență juridică și depunerea de apeluri de cassare sunt consemnate în hotărârea Curții în Tabor c. Polonia, nr. 12825/02, §§§ 16-23, 27 iunie 2006. art. 87 Codul de procedură civilă stabilește principiul asistenței obligatorii a unui avocat în cadrul procedurii de recurs de casă COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 și art. 13 din Convenția privind o încălcare a dreptului său de acces la o instanță din motivele că Curtea de Apel Rzeszów a refuzat să numească un avocat de asistență juridică care va depune un recurs de casă în numele său și că hotărârile instanței nu au conținut niciun raționament. De asemenea, el a prezentat o plângere în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 17 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii în care a fost implicat. HOTĂRÂREA La 9 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Zbigniew Wróbel, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 7,800 PLN (sapte mii opt sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 6 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului Poloniei, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 7,800 PLN (sapte mii opt sute de zloți polonezi) dlui Zbigniew Wróbel în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza