CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA STUKALKIN c. UKRAINE (Cercetarea nr. 35682/07 HOTĂRÂREA STRASBURG 28 mai 2009 DEFINIF 28/08/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Stukalkin c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Stanislav Shevchuk, judecător ad-hoc, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 5 mai 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la originea cauzei se află o cerere (n 35682/07) îndreptată împotriva Ucrainei și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Viktor Ivanovich Stukalkin ( La 27 iunie 2007, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul ucrainean este reprezentat de agentul său, Y. Zaytsev, de la Ministerul Justiției. La 29 aprilie 2008, Curtea a decis să comunice obiecțiunile trase din neexecutarea hotărârii. În conformitate cu dispozițiile articolului 3 din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 15 septembrie 2006, Tribunalul în primă instanță din Berdychiv a ordonat Comisiei Militare din regiunea Zhytomyr să plătească în beneficiul reclamantului o sumă de 10 721,58 UAH [1] în vederea compensării pensiei neplătite. Această hotărâre definitivă rămâne neexecutată. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Voitenko c. Ucraina, 18666/02, § 20-25, 29 iunie 2004. Reclamantul susține că durata procedurii de executare a hotărârii în favoarea sa este excesivă. Acest lucru poate fi analizat din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul susține, de asemenea, că executarea prelungită a hotărârii care îi conferă o sumă aduce atingere dreptului său la respectarea bunurilor sale. El se referă la art. 1 din Protocolul nr. (1) Dispozițiile relevante sunt astfel formulate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 10. Reclamantul combate teza guvernului. 11. Curtea reamintește că aceasta a respins deja excepția similară bazată pe neobosirea căilor de atac interne în mai multe cauze similare (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis Voitenko c. Ucraina, citată anterior, §§ 27-31, Mitin c. Ucraina, n 388724/02, § 25-27, 14 februarie 2008). În consecință, aceasta respinge excepția guvernului și declară admisibilă aceste obiecții. Pe fond 13. Pe fond nu a prezentat observații pe fond. 14. Reclamantul își menține cererea. 15. Curtea reamintește că a ajuns deja la concluzia încălcării art. 6 alin. (1) și art. 1 din Protocolul nr. 1 în cauze similare (a se vedea, de exemplu, Voitenko c. Ucraina , citată anterior și Pivnenko c. Ucraina , n 36369/04, 12 octombrie 2006). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că De asemenea, recurentul invocă încălcarea articolelor 14 și 17 din Convenție fără a susține totuși aceste obiecții. 18. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. 19. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 20. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . care a fost alocată prin decizia judecătorească în cauză și rămâne neplătită până în prezent. 22. Reclamantul a solicitat, ca despăgubire pentru prejudiciul moral, o sumă de 1 000 EUR. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. Curtea consideră că guvernul trebuie să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material, suma care a fost alocată prin decizia judecătorească și rămâne neplătită până în prezent. Pe de altă parte, hotărând în mod echitabil, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului, în temeiul prejudiciului moral, o sumă de 400 EUR. Taxă și cheltuieli de judecată 25. Reclamantul a revendicat o sumă de 24 UAH [2] 27 Curtea acordă suma solicitată reclamantului. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚIA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă în ceea ce privește cauza care rezultă din neexecutarea hotărârii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. suma care i-a fost alocată prin decizia judecătorească în cauză și rămâne neplătită până în prezent (ii. 400 EUR (patru sute EUR) pentru daune morale și 3 EUR (trei euro) pentru cheltuieli poștale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant; că suma în cauză va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 28 mai 2009, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte [1] aproximativ 1 758 EUR [2] 3 EUR
CINQUIÈME SECTION
STUKALKIN c. UKRAINE
(Requête n
o
35682/07
)
ARRÊT
28 mai 2009
28/08/2009
Cet arrêt peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Stukalkin c. Ukraine,
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Karel Jungwiert,
Renate Jaeger,
Mark Villiger,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Zdravka Kalaydjieva,
juges,
Stanislav Shevchuk,
juge ad hoc,
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 mai 2009,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
35682/07) dirigée contre l’Ukraine et dont un ressortissant de cet Etat, M. Viktor Ivanovych Stukalkin («
le requérant
»), a saisi la Cour le 27 juin 2007 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement ukrainien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Y. Zaytsev, du ministère de la Justice.
3.
Le 29 avril 2008, la Cour a décidé de communiquer les griefs tirés de la non-exécution du jugement. Se prévalant des dispositions de l’article
29
§
3 de la Convention, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire.
I.
4.
Le requérant est né en 1931 et réside à Berdychiv.
5.
Le 15 septembre 2006, le tribunal en première instance de Berdychiv ordonna le Commissariat militaire de la région de Zhytomyr de payer au profit du requérant un montant de 10 721,58 UAH
[1]
en compensation de la pension impayée.
6.
Ce jugement définitif demeure inexécuté.
II.
7.
Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt
Voïtenko c. Ukraine
, n
o
18966/02, §§ 20-25, 29 juin 2004.
I.
8.
Le requérant allègue que la durée de la procédure d’exécution du jugement en sa faveur est excessive. Ce grief est analysable sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention. Le requérant soutient également que l’exécution prolongée du jugement lui accordant une somme porte atteinte à son droit au respect de ses biens. Il se réfère à l’article 1 du Protocole n
o
1.Les dispositions pertinentes sont ainsi libellées
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 1 du Protocole n
o
1
« Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes. »
A.
Sur la recevabilité
9.
Le Gouvernement objecte que le requérant n’a pas épuisé des voies de recours internes.
10.
Le requérant combat les thèses du Gouvernement.
11.
La Cour rappelle qu’elle a déjà rejetée l’exception similaire tirée du non-épuisement des voies de recours internes dans plusieurs affaires semblables (voir, par exemple,
mutatis mutandis
,
Voïtenko c. Ukraine
, précité, §§ 27-31,
Mitin c. Ukraine
, n
o
38724/02, §§
25-27, 14
février 2008).
12.
Par conséquent, elle rejette l’exception du Gouvernement et déclare recevable ces griefs.
B.
Sur le fond
13.
Le Gouvernement n’a pas soumis des observations sur le fond.
14.
Le requérant maintient sa requête.
15.
La Cour rappelle qu’elle a déjà parvenue à la conclusion de violation de l’article 6 § 1 et de l’article 1 du Protocole n
o
1 dans des affaires similaires (voir, par exemple,
Voïtenko c. Ukraine
, précité et
Pivnenko c.Ukraine
, n
o
36369/04, 12
octobre 2006). Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour estime qu’aucun de ceux-ci ne peut pas mener à une conclusion différente.
16.
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1.
II.
17.
Le requérant allègue également la violation des articles 14 et 17 de la Convention sans, toutefois, étayer ces griefs.
18.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention.
19.
Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
III.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
20.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
21.
Le requérant a demandé, à titre de réparation du préjudice matériel, la somme
qui a été allouées par la décision judicaire en cause et demeure impayée à ce jour.
22.
Le requérant a réclamé, à titre de réparation du préjudice moral, une somme de 1
23.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
24.
La Cour estime que le Gouvernement doit verser au requérant, à titre de réparation du préjudice matériel, la somme qui a été allouée par la décision judicaire et demeure impayée à ce jour. Par ailleurs, statuant en équité, elle considère qu’il y a lieu d’octroyer au requérant, au titre du préjudice moral, un montant de 400 EUR.
B.
Frais et dépens
25.
Le requérant a revendiqué une somme de 24 UAH
[2]
en compensation des frais postaux.
26.
Le Gouvernement accepte cette demande.
27.
La Cour accorde la somme demandée au requérant.
C.
Intérêts moratoires
28.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
la requête recevable quant au grief tiré de la non-exécution du jugement et irrecevable pour le surplus
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article
1 du Protocole n
o
1
;
3.
Dit
a)
que l
’
État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention :
i.
la somme qui lui a été allouée par la décision judicaire concernée et demeure impayée à ce jour
;
ii.
400 EUR (quatre cents euros) pour dommage moral et 3 EUR (trois euros) pour frais postaux, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant ;
b)
que le montant en question sera à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement
;
c)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
28 mai 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président
[1]
.
1 758 EUR environ
[2]
.
3 EUR environ