AFFAIRE ARIKAN ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

02.06.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ARIKAN ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA ARIKAN ȘI ALTELE c. TURCIA Cererea nr. 43033/02) HOTĂRÂREA acestei versiuni a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 1 decembrie 2009 STRASBURG 2 iunie 2009 DEFINITIVF 02/09/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ișil Karakaș, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 mai 2009, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 43033/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care patru resortisanți ai acestui stat, dnii Ali Hsan Ar La 5 noiembrie 2007, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului, așa cum se permite la art. 29 §. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că se va examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. DE FAPT, reclamanții s-au născut în 1940, 1945, 1956 și, respectiv, 1952, fiind rezidenți în Zmir. La data de 8 noiembrie 1965, Emine Arikan, mama reclamanților, sesizează instanța de judecată din Nusaybin cu privire la o acțiune de anulare a înscrierii unui teren agricol de 100 ha pe registrele funciare în numele terților și de reinscriere pe numele său din cauza unui act de vânzare fraudulos de care ar fi fost victima. La 15 mai 1968, cazul a fost transferat la Tribunalul Cadastral din Nusaybin (dosarul nr 1968/3), după ce terenul în litigiu a fost înscris în numele pârâtilor la cadastrare în 1967-1968. La 21 iunie 1974, această cauză a fost anexată și altor persoane care se refereau la același subiect. Până în prezent, procedura este în curs de desfășurare în fața Tribunalului Cadastral din Nusaybin. Din 1965 până în prezent, tribunalul a ținut peste 200 de audieri, dintre care o sută opt au avut loc de la 30 ianuarie 1987. În această perioadă, el a întocmit dosarul, a solicitat autorităților și documentelor, a primit cererile părților, în special în ceea ce privește expertiza la fața locului și le-a ordonat, a examinat cererile părților care intenționau să împiedice intervenția terților pe teren în litigiu și să audă martorii. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat, în special începând din 1968, principiul termenului rezonabil de timp prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție. Guvernul se opune acestei tezei, susținând că cauza este foarte complicată. 10. Cu toate acestea, Curtea constată de la bun început că obiecția nu se opune niciunuia dintre motivele de inadmisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, aceasta declară admisibilă. 11. În ceea ce privește fondul, aceasta constată că procedura de care se plâng reclamanții a început la 15 mai 1968 și, potrivit informațiilor din dosarul prezentat de părți, nu s-a încheiat încă. Începând cu 28 ianuarie 1987, data intrării în vigoare a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Turcia, până în prezent, au trecut aproape douăzeci și doi de ani, pentru un grad de jurisdicție, cu condiția ca până atunci să fi trecut mai mult de 18 ani. Or, Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat o necunoaștere a cerinței privind termenul de termen rezonabil, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, §§ 43-45, CEDH 2000-VII și Cankoçak c. Turcia, 25182/94 și 26956/95, § 25, 20 februarie 2001). Nu se observă nimic care să ducă la o concluzie diferită în prezenta cauză, Curtea consideră că trebuie să se constate și o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, din aceleași motive. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIEI 12. De asemenea, reclamanții se plâng că nu își pot utiliza bunurile din 1968 și invocă în această privință art. 1 din Protocolul nr. 13. Guvernul contestă această teză și susține că acest motiv este incompatibil cu dispozițiile convenției, dat fiind că faptele referitoare la titlul de proprietate au avut loc înainte de 1987. 14. Curtea constată că procedura privind dreptul de proprietate al reclamanților este aparent încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. La analiza tuturor elementelor dosarului, Curtea consideră că este necesar să se cunoască rezultatul procedurii în dreptul intern pentru a se putea pronunța cu privire la motivul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. (1) În consecință, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor naționale, prezentarea acestui motiv pare prematură. Prin urmare, obiecția reclamantului întemeiat pe art. 1 din Protocolul 1 este inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne în sensul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, Comisia nu consideră necesar să se pronunțe asupra obiecțiii raționale temporale a guvernului. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 16. Reclamanții solicită 2 666 400 EUR (EUR) pentru prejudiciul material, adică 1 600 000 EUR pentru lipsa de câștig și 1 066 400 EUR pentru valoarea terenului și 1 800 EUR 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit; de asemenea, ei solicită 600 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 17. Guvernul contestă aceste pretenții. 18. Curtea respinge rambursarea onorariilor și a cheltuielilor, deoarece realitatea lor nu a fost stabilită. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și aceasta și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că trebuie acordată 25 000 EUR fiecărui reclamant pentru prejudiciul moral, împreună cu dobânzi moratoriu cu o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. DE CES MOTIVE, CURȚIA, CĂTRE UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul art. 44 alin. (2) din Convenție, 25 000 EUR (85 000 EUR) pentru daune morale, plus orice sume care pot fi datorate ca impozite, care pot fi convertite în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 iunie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier Rectitificat la 1 decembrie 2009: