AFFAIRE ARİF ERDEN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.03.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Satisfaction équitable réservée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ARİF ERDEN c. TURQUIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA ARMĂ DE ERDEN [1] c. TURCIA (solicitarea nr 37171/04) HOTĂRÂREA fond Această versiune a fost rectificată la 23 iulie 2010 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții. STRASBURG 23 martie 2010 DEFINITIVF 23/06/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Arif Erden [2] c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișul Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 2 martie 2010, a adoptat hotărârea adoptată la această dată. La originea cauzei se află o cerere (n 37171/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Arif Erden, reclamantul, a sesizat Curtea la 23 iunie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( H.H. Büberal, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( În 1964, Comisia pentru cadastru forestier a condus lucrările pentru a detecta zonele forestiere care nu erau clasificate ca atare în satul Emirli (Pendik/Istanbul). În lipsa unei opoziții în termenul prevăzut în acest scop, concluziile comisiei au devenit definitive, potrivit guvernului, la 31 martie 1965, ca urmare a studiilor cadastrale, același teren a fost înregistrat sub parcela n 69 În numele reclamantului, a fost întocmit un act de proprietate, care nu conținea nicio restricție sau adnotare, în numele reclamantului pe registrul funciar. Ca motiv de dobândire a titlului de proprietate, registrul funciar indică faptul că terenul în cauză fusese utilizat de cujus în urma unui nou studiu cadastral efectuat în 1984 și în conformitate cu art. 2 alineatul B din Legea nr. 6831 privind pădurile, parcela n 69 a fost exclusă din domeniul forestier, în beneficiul Trezoreriei Publice. În absența unei contestații, această concluzie cadastrală a devenit definitivă în 1989 și a fost înscrisă în registrul funciar la 25 decembrie 1992. La 24 iulie 2000, Trezoreria publică a intentat o acțiune în fața tribunalului de mari instanțe din Pendik ( Pe de o parte, pentru anularea titlului de proprietate al reclamantului pe motiv că parcela nr. 69 făcea parte din patrimoniul statului și, pe de altă parte, pentru înregistrarea acestui bun în numele Trezoreriei pe registrul funciar. La 25 decembrie 2002, tribunalul a acceptat această cerere pe motiv că terenul în litigiu a făcut mai întâi parte din domeniul forestier public și că ulterior a fost exclus din acesta în beneficiul Trezoreriei Publice; el a anulat titlul de proprietate al reclamantului și a ordonat înscrierea bunului în numele Trezoreriei. În aprilie 2003, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. De asemenea, a respins acțiunea prin rectificarea reclamantului la 1 decembrie 2003. 11. Hotărârea Curții de Casație a fost notificată reclamantului la 23 decembrie 2003. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă sunt descrise în Hotărârea Turgut și în alte hotărâri ale Turciei 1411/03, §§ 41-67, 8 iulie 2008). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Reclamantul susține că anularea titlului său de proprietate și înregistrarea sa în numele Trezoreriei Publice constituie o încălcare disproporționată a dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 14. Cu privire la admisibilitate, guvernul ridică în primul rând o excepție de inadmisibilitate bazată pe nerespectarea termenului de șase luni, care, în opinia sa, începe la 25 decembrie 1992, data înscrierii în registrul funciar a încheierii studiilor cadastrale efectuate în 1984. Cu toate acestea, reclamantul și-a prezentat cererea în fața Curții la 23 iunie 2004, adică la 12 ani după această înscriere. Guvernul afirmă, de asemenea, că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne: pe de o parte, acesta ar fi trebuit să conteste rezultatul studiilor cadastrale efectuate în 1984 și, pe de altă parte, ar fi putut solicita o despăgubire sau să introducă o acțiune în temeiul dispozițiilor Codul civil, codul obligațiilor și codul de procedură administrativă pentru prejudiciul cauzat de anularea titlului său de proprietate. În această privință, guvernul face referire la anumite hotărâri ale Curții de Casație, în special în ceea ce privește răspunderea obiectivă a statului pentru păstrarea registrelor funciare. 15. Reclamantul nu se pronunță. 16. În ceea ce privește excepția guvernului întemeiat pe nerespectarea termenului de șase luni, Curtea constată că decizia internă definitivă în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție este hotărârea Curții de Casație din 1 octombrie 2001 În decembrie 2003, care a fost notificat reclamantului la 23 decembrie 2003, termenul de șase luni trebuie, prin urmare, să înceapă să curgă de la această ultimă dată. Având în vedere că reclamantul a sesizat Curtea la 23 iunie 2004, fie în termen de șase luni, această excepție a guvernului trebuie respinsă 17. În ceea ce privește excepția guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne, Curtea amintește că a exclus deja excepții similare ridicate de guvernul pârât (în ceea ce privește lipsa sesizării de către reclamant a instanțelor naționale pe baza dispozițiilor Codului civil, ale Codului de obligații și ale Codului de procedură administrativă, a se vedea, Temel Conta Sanayi Ve Ticeret A.Ș. c. Turcia , n 45651/04, § 32, 10 martie 2009, Do 368/rusöz și Aslan c. Turcia , n 1262/02, § 22-23, 30 mai 2006 și Ard 18257/04, § 25-30, 10 martie 2009).Nimic care să nu permită abaterea de la această jurisprudență, aceasta respinge această excepție de la guvern. 18. Curtea constată că cererea nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 19. Pe fond, Curtea amintește că a examinat deja obiecțiuni identice cu cele prezentate de reclamant și a concluzionat că încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de despăgubire pentru transferul de proprietate asupra bunurilor private către Trezorerie (Turt și alții, citată anterior, § 93, Temel Conta Sanayi Ve Ticaret A.Ș., citată anterior, §§ 40-45, Rimer și altele) , citată anterior, §§ 34-41, și Nural Vural c. Turcia, nr 16009/04, § 34, 10 martie 2009). După examinarea prezentei cauze, Comisia consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în speță. 20. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 21. În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul solicită, pentru prejudicii materiale, 680 000 de lire turce (TRL) (aproximativ 310 000) EUR (EUR)), sumă care, în opinia sa, corespunde valorii reale a terenului. În sprijinul acestuia, acesta furnizează un raport de expertiză din 28 decembrie 2005, care a estimat valoarea unui bun vecin care se află, de asemenea, în satul Emirli (Pendik/Istanbul). Reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 TRL (aproximativ 4 500 EUR) pentru prejudiciul moral. . În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate, reclamantul nu se pronunță. 22. Guvernul contestă sumele solicitate și invită Curtea să le respingă. 23. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că problema aplicării articolului 41 nu se află în stare, astfel încât aceasta trebuie rezervată ținând seama de posibilitatea unui acord între statul pârât și reclamant (în același sens, a se vedea Turgut și alții, citată anterior, § 101, Temel Conta Sanayi Ve Ticaret A.Ș., citată anterior, § 51, Nural Vural, citată anterior, § 38 și În opinia Curții, o acțiune în constatarea (de a tespiti davas că problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare; în consecință, rezerva în întregime invită Guvernul și reclamantul să își prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge, rezervă procedura ulterioară și deleagă președintele Camerei va avea grijă să o stabilească dacă este necesar. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 23 martie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte [1] Rectificat la 23 iulie 2010 : textul a fost următorul: