SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 17366/04 prezentată de Kiril Spasov TANCHEV și de alții împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 2 iunie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători; și a Claudiei Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 23 aprilie 2004, după ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, primul reclamant, dl Kiril Spasov Tanchev, este un cetățean bulgar, născut în 1933 și rezident în Sofia. Guvernul bulgar (atunova) este reprezentat de agentul său, dna S. Atanasova, de la Ministerul Justiției. Cererea a fost prezentată Curții la 23 aprilie 2004 sub forma unei prime scrisori din partea primului reclamant. Acesta a prezentat că a prezentat obiecțiunile în numele său, precum și în numele fraților săi, domnul Milcho Kolarov și Krum Kolarov (al doilea și al treilea reclamant). La 21 iunie 2004, Curtea a primit formularul cererii completate și semnate de primul reclamant, însoțite de documentele relevante. În această scrisoare, precum și în cadrul următoarei corespondențe cu acesta, al doilea și al treilea Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1994, la o dată neraportată, reclamanții au fost constituiți parte pârâtă într-o procedură de împărțire judiciară cu privire la un apartament care a aparținut tatălui lor. Lac a fost examinată în fața a trei grade de instanțe și cinci instanțe au pronunțat în fond. Procedura s-a încheiat printr-o hotărâre a Curții Supreme de Casație din 16 ianuarie 2004 prin care au acordat reclamanților o treime din avantaj, în timp ce două treimi au fost acordate părții solicitante. Reclamanții au solicitat redeschiderea procedurii. Această cerere a fost respinsă de Curtea Supremă de Casație printr-o hotărâre din 15 iulie 2004 din cauza lipsei unor motive de redeschidere. Primul reclamant, care acționează, de asemenea, în numele fraților săi, se plânge de procedura de împărțire judiciară și de refuzul redeschiderii procedurii, precum și de soluția adoptată de instanțele interne, inclusiv de faptul că nu a obținut proprietatea asupra apartamentului. Pe teren la art. 6, se plânge de durata procedurii de partajare judiciară privind stabilirea cotelor. În ceea ce privește al doilea și al treilea reclamant, Curtea arată că nu au fost niciodată în contact direct cu aceasta, nu au prezentat un formular de cerere semnat în mod corespunzător și nu au trimis o împuternicire scrisă pentru reprezentarea lor. În aceste circumstanțe, obiecțiunile lor trebuie să fie respinse pentru absența unui Angelique Post c. Țările de Jos (dec.), n 21727/08, 20 ianuarie 2009). În consecință, această parte a cererii este inadmisibilă pentru incompatibilitate rațională personae cu dispozițiile Convenției, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și 4. În ceea ce privește obiecțiunile primului reclamant întemeiat pe legalitatea procedurii, pe decizia pe fond adoptată de instanțele naționale, precum și pe refuzul redeschiderii procedurii, ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Primul reclamant susține că durata procedurii în fața instanțelor civile a depășit termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alin. (1) din Convenție, al cărui capitol se citește astfel. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Printr-o scrisoare din 12 ianuarie 2009, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemei ridicate de această parte a cererii. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție. În această casetă, Court propune un prieten settlement which was rejected on behalf of the applicant. The Government hereby wish to inesh by way of unilateral declaration mails acknowledgement of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the aplicant was involved. At the same time, the Government admit that in the particularumstances of the case the complaint about the length of the proceseding has not been redresed at the domestic level as required by art. 6 alineatul (1) of the Convention. Consequently, the Government are présed to pay to the aplicant the amount of 3 500 EUR which they consider reasonable in the light of the Court The sum reperred to above, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses will be converted into Bulgarian lever at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxe that may be încarcable to the aplicant. It will be plata within three months from the data of notification of the decizie taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trei percentage puncts. The Government, prin urmare, request that this application be struck out of the Court 500 EUR constitute ([an]other reason Electrolux within the meaning of this providence. În ceea ce o privește, reclamantul a solicitat Curții să respingă declarația unilaterală a guvernului și să continue examinarea cauzei. În special, acesta a considerat că valoarea satisfacției echitabile pe care Ö Õ era angajat să o plătească nu era suficientă pentru a compensa prejudiciul suferit ca urmare a încălcării convenției. Având în vedere recunoașterea încălcării din declarația guvernului, precum și a sumei propuse, care constituie o reparație adecvată în sensul jurisprudenței sale (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, CEDH 2000 VII, Djangozov c. Bulgaria, nr. 45950/99, 8 iulie 2004; Vatevi c. Bulgaria, nr. 55956/00, 28 septembrie 2006; Babitchkine c. Bulgaria , n 56793/00, 10 august 2006), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. Având în vedere cele de mai sus și în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Curtea consideră că: În aceste circumstanțe, această parte a cauzei trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol cu condiția ca aceasta să se refere la gladia primului reclamant întemeiat pe art. 6 alin. (1) din Convenția privind durata procedurii; să declare cererea inadmisibilă pentru surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președinte
Requête n
o
17366/04
présentée par Kiril Spasov TANCHEV et autres
contre la Bulgarie
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 2 juin 2009 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Rait Maruste,
Karel Jungwiert,
Renate Jaeger,
Isabelle Berro-Lefèvre,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Zdravka Kalaydjieva,
juges,
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 avril 2004,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le premier requérant, M. Kiril Spasov Tanchev, est un ressortissant bulgare, né en 1933 et résidant à Sofia. Le gouvernement bulgare («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Mme S. Atanasova, du ministère de la Justice.
La requête a été présentée devant la Cour le 23 avril 2004 en forme de première lettre de la part du premier requérant. Celui-ci a exposé qu’il présentait les griefs à son propre nom, ainsi qu’au nom de ses frères, MM.
Milcho Kolarov et Krum Kolarov (le deuxième et le troisième requérants). Le 21 juin 2004, la Cour a reçu le formulaire de la requête complété et signé par le premier requérant, accompagnés des documents pertinents. Dans ce courrier, ainsi que lors de la correspondance suivante avec lui, le deuxième et le troisième requérants n’ont pas manifesté leur intérêt de poursuivre l’affaire et n’ont pas présenté un pouvoir afin de se faire représenter devant la Cour.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1994, à une date non communiquée, les requérants furent constitués partie défenderesse dans une procédure de partage judiciaire au sujet d’un appartement ayant appartenu à leur père.
L’affaire fut examinée devant trois degrés de juridictions et cinq instances ont statué au fond. La procédure se termina par un arrêt de la Cour suprême de cassation en date du 16 janvier 2004 accordant aux requérants un tiers de l’appartement, tandis que deux tiers furent accordés à la partie demandeur.
Les requérants demandèrent la réouverture de la procédure. Cette demande fut rejetée par la Cour suprême de cassation par un arrêt du 15
juillet 2004 pour absence de motifs de réouverture.
1.
Le premier requérant, affirmant qu’il agit aussi au nom de ses frères, se plaint de l’iniquité alléguée de la procédure de partage judiciaire et du refus de réouverture de la procédure, ainsi que de la solution adoptée par les tribunaux internes, y compris du fait de ne pas avoir obtenu la propriété de l’appartement. Il invoque l’article 6 et l’article 1 du Protocole n
o
1.
2.
Sur le terrain de l’article 6, il se plaint de la durée de la procédure de partage judiciaire concernant la fixation des quotas.
1.
Concernant le deuxième et le troisième requérants, la Cour relève qu’ils n’ont jamais été en contact directe avec elle, n’ont pas présenté un formulaire de requête dûment signé et n’ont pas fait parvenir une procuration écrite pour leur représentation. Dans ces circonstances, leurs griefs doivent être rejetés pour absence de «
requérant
» au sens de l’article
34 de la Convention (
Angelique Post c. Pays-Bas
(déc.), n
o
21727/08, 20 janvier 2009).
Il s’ensuit que cette partie de la requête est irrecevable pour incompatibilité
ratione personae
avec les dispositions de la Convention, conformément à son article 35 §§ 3 et 4.
2.
S’agissant des griefs du premier requérant tirés de l’équité de la procédure, de la décision au fond adoptée par les juridictions nationales, ainsi que du refus de réouverture de la procédure, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
3.
Le premier requérant soutient que la durée de la procédure devant les juridictions civiles a dépassé le délai raisonnable prévu à l’article 6 § 1 de la Convention dont la partie pertinente se lit ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Par une lettre du 12 janvier 2009, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
In this case the Court proposed a friendly settlement which was rejected on behalf of the applicant.
The Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – its acknowledgement of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved. At the same time, the Government admit that in the particular circumstances of the case the complaint about the length of the proceedings has not been redressed at the domestic level as required by article 6 § 1 of the Convention.
Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the amount of 3
500 EUR which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Bulgarian leva at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicant. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court’s list of cases pursuant to Article 37 § 1 c) of the Convention. The Government’s acknowledgment of a violation of Article 6 § 1 of the Convention as regards the length of proceedings, and its acceptance of the claim for compensation in the amount of 3
500 EUR constitute “[an]other reason” within the meaning of this provision. »
Le requérant, pour sa part, a prié la Cour de rejeter la déclaration unilatérale du Gouvernement et de poursuivre l’examen de l’affaire. Il a estimé en particulier que le montant de la satisfaction équitable que le Gouvernement s’était engagé à lui verser ne suffisait pas à compenser le préjudice qu’il avait subi du fait de la violation de la Convention.
Compte tenu de la reconnaissance de la violation contenue dans la déclaration du Gouvernement, ainsi que de la somme proposée, qui constitue une réparation adéquate au sens de sa jurisprudence (voir, parmi beaucoup d’autres,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Djangozov c. Bulgarie
, n
o
45950/99, 8 juillet 2004;
Vatevi c.
Bulgarie
, n
o
55956/00, 28 septembre 2006;
Babitchkine c. Bulgarie
, n
o
56793/00, 10 août 2006), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention). Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, la Cour considère qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Dans ces circonstances, il y a lieu de rayer cette partie de l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle concerne le grief du premier requérant tiré de l’article 6 § 1 de la Convention relatif à la durée de la procédure;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président