AFFAIRE KOSTOV ET AUTRES c. BULGARIE

RESPONDENT

BGR

HOTĂRÂRE

16.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KOSTOV ET AUTRES c. BULGARIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

BULGARIE Cerere nr. 35549/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 decembrie 2010 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Kostov și alții c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care se află într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, Isabelle Berro-Lefevre, judecători; și de Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 noiembrie 2010, a pronunțat hotărârea în favoarea Republicii Bulgaria, din care trei resortisanți ai acestui stat, dnii Asen Kostov, Sasho Kostov și Hristo Yankov ( La 24 septembrie 2004, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 19 ianuarie 2009, președintele celei de-a cincea secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul Protocolului 14 la convenție, cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. La 16 septembrie 1992, a fost deschisă o anchetă preliminară (предверителна проверка) pentru furtul de vite, efectuată cu o zi înainte, iar victimele au fost audiate. În aceeași zi, primul reclamant a mărturisit că a comis jaful împreună cu ceilalți doi solicitanți. La 18 septembrie 1992 și la 22 septembrie 1992, acestea au recunoscut faptele. La 20 octombrie 1992, Parchetul de District din Plovdiv a deschis o instrucțiune preliminară pentru furt împotriva reclamanților. Pe de altă parte, la 6 octombrie 1992 s-a comis un furt de mere, iar în aceeași zi, cel de-al treilea reclamant a recunoscut poliției că participase la acesta. La 26 octombrie 1992, poliția a întocmit un raport privind autorii furtului. La 12 februarie 1998, un magistrat al serviciului de informare din Plovdiv a constatat că procedura preliminară trebuia efectuată de un investigator (дознател) și a trimis dosarul la organismul competent. 10. La 17 și 28 ianuarie 2002, anchetatorul a dispus două expertize pentru evaluarea daunelor. 11. La 29 ianuarie 2002, reclamanții au fost acuzați de furt. Cei interesați au fost ascultați în aceeași zi. 12. Mai mulți martori au fost intervievați la 15 februarie 2002. 13. La 12 martie 2002, o altă persoană a fost pusă sub acuzare în cadrul aceleiași proceduri. La o dată nespecificată, cauza a fost transmisă Parchetului de District. La 27 august 2002, procurorul districtual a trimis cauza în vederea efectuării unor acte suplimentare de investigare. 16. La 19 septembrie 2002, documentele dosarului au fost comunicate reclamanților. La 16 decembrie 2002, având în vedere supraîncărcarea Tribunalului Districtual, prima audiere a fost stabilită la 8 septembrie 2003. La 14 aprilie 2004, tribunalul de district a aprobat o tranzacție între avocatul inculpat și procuror, prevăzând că reclamanții se declarau vinovați, că au renunțat să fie judecați și că li s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea de opt luni. II. DREPTUL INTERNE PERTIND Acuzațiile împotriva deciziilor instanțelor de judecată și a procurorilor 19. În conformitate cu art. 181 din Codul de procedură penală (CPP) din 1974, deciziile luate de instanțele de judecată puteau fi contestate în fața procurorilor. Deciziile acestora din urmă erau supuse unei căi de atac ierarhice. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva acesteia este justificată. 21. .22. Perioada care trebuie luată în considerare a început în septembrie 1992 atunci când reclamanții au fost intervievați în cadrul anchetei preliminare și au făcut mărturisiri și a fost încheiată la 14 aprilie 2004, data tranzacției aprobate de tribunalul de district. Prin urmare, procedura a durat mai mult de 11 ani, care a acoperit procedura preliminară și o instanță judiciară. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 24. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). 25. Curtea a tratat în repetate rânduri probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Osmanov și Yousseinov c. Bulgaria, nr. 54178/00 și 59901/00, 23 septembrie 2004, Ivan Hristov c. Bulgaria, nr. 32461/02, 20 martie 2008 și Vassilev și altele c. Bulgaria, nr. 61257/00, 8 noiembrie 2007).În ceea ce privește această specie, Comisia constată că, pe parcursul unor perioade considerabile (decembrie 1992, februarie 1998, martie 1998, martie 1998, ianuarie 2002), procedura se află la punctul mort fără a se efectua niciun act de procedură sau de judecată. În plus, Curtea nu subliniază niciun element care să permită concluzia că aceste întârzieri ar fi datorate comportamentului reclamanților 26. În concluzie, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate mai sus, Curtea consideră că durata procedurii în speță nu a răspuns la cerința privind termenul rezonabil 27. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 28. Reclamanții se plâng, de asemenea, că în Bulgaria nu există nicio instanță în care să se poată ajunge la adresa sa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 29. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 30. Guvernul contestă teza reclamanților și consideră că, în această specie, acestea ar fi putut contribui la reducerea duratei procedurii prin contestarea deciziei magistratului din 12 februarie 1998 de a trimite dosarul unui anchetator la procuror, în conformitate cu art. 181 din CPP din 1974. 31. Curtea amintește că art. 13 din Convenție garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită luarea în considerare a conținutului unui 30210/96, § 157, CEDO 2000-XI. În lumina concluziei sale privind caracterul excesiv al duratei procedurii, Comisia consideră că reclamanții au un motiv întemeiat pe necunoașterea articolului 6 alineatul (1). 33. În sensul acestei dispoziții, o cale de atac de care dispune un justițiar pentru a se plânge de durata unei proceduri trebuie să permită să se împiedice intrarea în vigoare sau continuarea încălcării respective sau [să] furnizeze o recuperare adecvată pentru orice încălcare care a fost deja produsă (hotărârea Kudła menționată anterior, punctul 158). 34. În cazul de față, în ceea ce privește posibilitatea reclamanților de a contesta trimiterea dosarului de către magistratul de încuviințare a procedurii, în conformitate cu art. 181 din CPP din 1974, Curtea arată că 35. Pe de altă parte, Curtea a constatat deja în cauze anterioare împotriva Bulgariei pe care nu l-a avut pe moment nici o cale de atac disponibilă în dreptul intern care permite să se accelereze cursul unei proceduri penale sau să obțină o despăgubire din partea șefului unei perioade excesive de timp și a concluzionat încălcarea articolului 13 din acest șef (Pov c. Bulgaria, nr. 48137/99, § 91, 1 decembrie 2005) Karov c. Bulgaria, nr. 45964/99, § 74, 16 noiembrie 2006 Kirov c. Bulgaria, nr. 5182/02, § 81, 22 mai 2008 Myashev c. Bulgaria, nr. 43428/02, § 22, 8 ianuarie 2009). Ea nu consideră că este necesar să se ajungă la o concluzie diferită în cazul de față. 36. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită 69 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 39. Guvernul contestă aceste revendicări. 40. Curtea consideră că este necesar să se acorde o sumă de 2 400 EUR pentru fiecare reclamant pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 41. Reclamanții solicită, de asemenea, 3 305 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții și solicită ca sumele care le-ar fi alocate în acest scop să fie plătite direct avocaților lor. 42. Guvernul contestă aceste pretenții. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 600 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul acordat reclamanților. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume trebuie convertite în levuri bulgare la rata aplicabilă la data regulamentului 2 400 EUR (două mii patru sute de euro), pentru fiecare dintre cei trei solicitanți, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii. 600 EUR (șase sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care trebuie plătită în contul bancar indicat de avocații reclamanților din Bulgaria de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 16 decembrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Mark Villiger Modululr Adjunct Președinte