CtEDO 02.06.2009 Auto

SERAFIM v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SERAFIM v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 38510/05 de Florin SERAFIM împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 2 iunie 2009 ca cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 16 iunie 2008, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Florin Serafim, este un cetățen român care s-a născut în 1955 și trăiește în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 martie 1997, poliția a primit informații cu privire la activitățile reclamantului la locul de muncă. În iunie-Iulie 1997 au ordonat două rapoarte de experți. Reclamantul a declarat că nu a avut nicio opoziție față de rapoarte. Investigația penală a început la 11 februarie 1998. Casa reclamantului a fost căutată în prezența sa și la 12 mai 1998 el a formulat obiecții față de raportul expertului în contabilitate. La 14 mai 1998, reclamantul a fost informat într-un raport de poliție cu privire la clasificarea infracțiunilor ca ajutoare și abuzivă, falsificare și utilizare a falsificației; el a fost, de asemenea, informat cu privire la baza juridică a infracțiunilor și dreptul său la o apărare. În cursul anchetelor, reclamantul a făcut declarații la 9 ianuarie 1998, 21 mai 1999 și 25 aprilie 2001. În ultimele două declarații el a contestat, de asemenea, rapoartele experților. Poliția l-a confruntat cu doi martori în iulie 1998 și septembrie 1999, și a ordonat un raport de experți științifici și tehnici în iulie 1999. Investigația penală s-a încheiat la 27 octombrie 1999. Poliția a propus ca reclamantul să fie comis pentru judecată pentru ajutor și abuziune, falsificare și utilizarea falsificației. La 25 aprilie 2001, procurorul a arătat reclamantului dosarul de anchetă, în prezența avocatului său, și prin o acuzație din 17 decembrie 2001, el a comis reclamantul de judecată pentru ajutor și abuzivă și pentru falsificarea documentelor sub semnătură privată, împreună cu alte două persoane. În timpul procesului, instanța de primă instanță a permis o cerere a reclamantului de un raport de experți grafici, dar și-a respins cererea de un nou raport de experți contabili ca fiind inutile. La 20 martie 2003, Tribunalul de Primă Instanță a condamnat reclamantul acestor două infracțiuni, l-a condamnat la închisoare și a remarcat că, în conformitate cu Legea nr. 137/1997, a primit o scutire. La cererea sa, Curtea a ordonat un nou raport de experți contabili. Reclamantul a formulat, de asemenea, obiecții atunci când noul raport de contabilitate a fost încheiat. La 17 decembrie 2003, reclamantul a contestat întreaga bancă de judecători, dar provocarea sa a fost respinsă. La o audiere din 9 februarie 2005, atât reclamantul, cât și procurorul au declarat că doresc să examineze martorul B.I., care a fost convocat la 11 noiembrie 2003. Pe baza unui raport de poliție, Curtea a considerat imposibil să audă dovezi de la martorul în cauză, deoarece el a fost șofer de camion TIR și a plecat pentru Italia la 31 ianuarie 2005, și nu este, prin urmare, sigur că va putea participa la o audiere. La 25 februarie 2005, Tribunalul județului București a permis recursul și a variat hotărârea anterioară, respingând procedura penală în ceea ce privește infracțiunile de falsificare a documentelor cu semnătură privată, deoarece perioada de limitare a acestei infracțiuni s-a expirat de la data hotărârii de primă instanță. , că tribunalele au refuzat să ia în considerare dovezile documentare prezentate de el, nu au stat într-un raport de experți, au refuzat să audă dovezi de la martorul B.I. și nu au luat în considerare declarațiile altor martori. La 19 mai 2005, Curtea de Apel din București, prin o decizie finală, a respins recursul ca fiind nefondat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. În conformitate cu același articol, el s-a plâns că procedura și rezultatul au fost nedrepți și că instanțele interne nu au evaluat corect faptele și nu au fost imparțiale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (a) din Convenție că nu a fost informat prompt și în detaliu cu privire la acuzațiile împotriva acestuia. De asemenea, în conformitate cu art. 6 § 3 litera (b), el se plângea că nu a fost solicitat de către experți să clarifice faptele menționate în rapoartele lor și că instanța a refuzat să ia în considerare dovezile documentare produse de el și a respins un raport de experți fără a da motive. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) că instanța a refuzat să audă dovezi de la martorul B.I., fără a da motive. Prin scrisoarea din 16 iunie 2008, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement classé – au moyen de la préparation declaration unilatérale – qu’il reconnaît la dure excesive de la procédure interne engagée à l’ensemble de la partie requisante. Le Gouvernement classé prêt à verser à la partie requisante au titre de satisfacție equitable la somme de 1 500 EUR, montant qu’il considére comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral assi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suis suvant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifie et à la rayer du roule en vertu de l’article § 1 litera (c) de la Convention.” Într-o scrisoare din 26 august 2008, reclamantul a solicitat ca e-xaminarea cazului să fie continuată, deoarece el a formulat și alte plângeri Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Turcia ([GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); Meriakri v. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (n. 11602/02, 26 iunie 2007); și Lazar România (n. 30159/03, 25 noiembrie 2008). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cauzele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Temesan România , nr. 36293/02, 10 iunie 2008, și Crăciun c. România , nr. 5512/02, 30 septembrie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, faptul că guvernul nu a abordat celelalte plângeri formulate de reclamant nu este suficient pentru a invalida declarația unilaterală, ținând seama, în special, de faptul că aceste plângeri sunt inadmisibile în circumstanțele cazului (a se vedea mai jos). Având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Reclamantul a invocat în continuare art. 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ , literele (a), (b) și (d) din Convenție. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungățimea procedurii) și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stanley Naismith Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă