SINOBAD v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SINOBAD v. CROATIA (CtEDO, 2009)
Primă secțiune decizia nr. 7136/08 de Milica SINOBAD și Kaljinka SINOBAD împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Milica Sinobad și dna Kaljinka Sinobad, sunt resortisanți croați care locuiesc în Knin. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl I. Škarpa, un avocat care practică în Split. Guvernul croat („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt co-proprietarii unei case din Knin, care a măsurat 90 de metri pătrați. În timpul războiului în Croația au părăsit Knin și în octombrie 1996 autoritățile competente au autorizat o anumită I.V. să ocupe temporar casa reclamanților. La 9 septembrie 1998, reclamanții au solicitat repoziția lor la Comisia de Locație Knin (Stambne komisija Grada Knina) ). La 3 iunie 1999, această Comisie a anulat decizia din octombrie 1996 și a hotărât să se reîntoarcă la solicitanți. Casa a fost reîntoarsă la solicitanți la 17 decembrie 2002. La 23 aprilie 2003, reclamanții au introdus o acțiune civilă în Curtea Municipală Knin împotriva statului care solicită compensare pentru incapacitatea de a-și utiliza proprietățile în perioada 9 septembrie 1998-17 decembrie 2002. La 27 septembrie 2004, Curtea Municipală a pronunțat hotărârea acceptând cererea reclamanților pentru perioada între 1 noiembrie 2002 și 17 Decembrie 2002. Hotărârea a fost susținută de Curtea județului Šibenik ( Općinski sud u Šibeniku ) la 6 iunie 2005. Reclamațiile ulterioare plângere constituțională a fost respinsă de Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) la 29 noiembrie 2007. În plus, ei se plângeau că drepturile lor de proprietate au fost încălcate deoarece instanțele naționale le-au acordat o compensație mai mică decât valoarea de piață pentru ocuparea casei lor în perioada 1 noiembrie-17 decembrie 2002 și nici o compensație pentru perioada 9 septembrie 1998-1 noiembrie 2002. La 7 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Notăm că Guvernul Croației sunt dispuși să plătească ex grația suma de 7.400 de euro la doamna Milica Sinobad și la doamna Kaljinka Sinobad în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice nouă afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri. Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 28 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Croației oferă să plătească ex grația 7 400 de euro către dna Milica Sinobad și dna Kaljinka Sinobad în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.