Sinobad împotriva Croației

Primă secțiune decizia nr. 7136/08 de Milica SINOBAD și Kaljinka SINOBAD împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Milica Sinobad și dna Kaljinka Sinobad, sunt resortisanți croați care locuiesc în Knin. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl I. Škarpa, un avocat care practică în Split.

Guvernul croat („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt co-proprietarii unei case din Knin, care a măsurat 90 de metri pătrați. În timpul războiului în Croația au părăsit Knin și în octombrie 1996 autoritățile competente au autorizat o anumită I.V. să ocupe temporar casa reclamanților. La 9 septembrie 1998, reclamanții au solicitat repoziția lor la Comisia de Locație Knin (Stambne komisija Grada Knina) ). La 3 iunie 1999, această Comisie a anulat decizia din octombrie 1996 și a hotărât să se reîntoarcă la solicitanți.

Casa a fost reîntoarsă la solicitanți la 17 decembrie 2002. La 23 aprilie 2003, reclamanții au introdus o acțiune civilă în Curtea Municipală Knin împotriva statului care solicită compensare pentru incapacitatea de a-și utiliza proprietățile în perioada 9 septembrie 1998-17 decembrie 2002. La 27 septembrie 2004, Curtea Municipală a pronunțat hotărârea acceptând cererea reclamanților pentru perioada între 1 noiembrie 2002 și 17 Decembrie 2002. Hotărârea a fost susținută de Curtea județului Šibenik ( Općinski sud u Šibeniku ) la 6 iunie 2005. Reclamațiile ulterioare plângere constituțională a fost respinsă de Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) la 29 noiembrie 2007. În plus, ei se plângeau că drepturile lor de proprietate au fost încălcate deoarece instanțele naționale le-au acordat o compensație mai mică decât valoarea de piață pentru ocuparea casei lor în perioada 1 noiembrie-17 decembrie 2002 și nici o compensație pentru perioada 9 septembrie 1998-1 noiembrie 2002. La 7 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Notăm că Guvernul Croației sunt dispuși să plătească ex grația suma de 7.400 de euro la doamna Milica Sinobad și la doamna Kaljinka Sinobad în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice nouă afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri.

Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 28 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Croației oferă să plătească ex grația 7 400 de euro către dna Milica Sinobad și dna Kaljinka Sinobad în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 7136/08 by Milica SINOBAD and Kaljinka SINOBAD against Croatia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4 June 2009 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 December 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Ms Milica Sinobad and Ms Kaljinka Sinobad, are Croatian nationals who live in Knin. They were represented before the Court by Mr I. Škarpa, a lawyer practising in Split.

The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants are co-owners of a house in Knin, measuring ninety square metres. During the war in Croatia they left Knin and in October 1996 the competent authorities authorised a certain I.V. to temporarily occupy the applicants’ house. On 9 September 1998 the applicants applied for the repossession of their house to the Knin Housing Commission ( Stambne komisija Grada Knina ). On 3 June 1999 this Commission set aside the decision from October 1996 and decided that the house be returned to the applicants.

The house was returned to the applicants on 17 December 2002. On 23 April 2003 the applicants brought a civil action in the Knin Municipal Court against the State seeking compensation for the inability to use their property in the period from 9 September 1998 to 17 December 2002. On 27 September 2004 the Municipal Court gave judgment accepting the applicants’ claim for the period between 1 November 2002 and 17 December 2002. The judgment was upheld by the Šibenik County Court ( Općinski sud u Šibeniku ) on 6 June 2005. The applicants’ subsequent constitutional complaint was dismissed by the Constitutional Court ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) on 29 November 2007. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the outcome of the civil proceedings at issue.

They further complained that their property rights had been violated because the national courts had awarded them lower than the market-value compensation for the occupation of their house in the period from 1 November to 17 December 2002 and no compensation at all for the period from 9 September 1998 until 1 November 2002. THE LAW On 7 April 2009the Court received the following declaration signed by the applicants’ representative: “I note that the Government of Croatia are prepared to pay ex gratia the sum of 7,400 euros to Ms Milica Sinobad and Ms Kaljinka Sinobad jointly with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my clients, I would inform you that they accept the proposal and waive any further claims against Croatia in respect of the facts giving rise to these applications.

They declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 28 April 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Croatia offer to pay ex gratia 7,400 euros to Ms Milica Sinobad and Ms Kaljinka Sinobad jointly with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President