PRIMĂ DECIZIE PARTENERĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 34015/08 prezentate de Georgios CHOROZIDIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 11 iunie 2009 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolau, judecători; și a dlui André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iulie 2008, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Georgios Chorozidis, este un resortisant grec, născut în 1957 și aflat în prezent în închisoarea Corfu. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La o dată nespecificată, s-au inițiat acuzații penale împotriva reclamantului pentru trafic de droguri. La 30 iunie 2004, reclamantul a fost reținut provizoriu. La 7 iunie 2005, tribunalul din Salonic l-a declarat vinovat pe reclamant și l-a condamnat la condamnare pe viață la închisoare pe viață, precum și la o amendă de 50 000 EUR (Decizia nr. 731/2005).reclamantul a solicitat această decizie. În cele din urmă, în urma a două amânări, la 18 septembrie 2008, reclamantul nu a dat nicio altă informație cu privire la această procedură. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de echitatea și durata procedurii penale inițiate împotriva sa. În plus, reclamantul se plânge de o încălcare a Deciziei-cadru nr. 2004/757/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2004 privind stabilirea dispozițiilor minime referitoare la elementele constitutive ale infracțiunilor și ale sancțiunilor aplicabile în domeniul traficului de droguri. Reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil, prin ridicarea mai multor nereguli pe care le-ar fi cunoscut ancheta polițienească și procedura judiciară în primă instanță. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Potrivit unei jurisprudențe constante a organelor Convenției, conformitatea unui proces cu cerințele art. 6 alin. (1) din Convenție trebuie, în principiu, examinată pe baza procedurii în ansamblul său, și anume după încheierea acesteia (a se vedea, de exemplu, Bernard c. Franța, 23 aprilie 1998, § 37, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998-II. Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, nu se poate exclude decât un element determinat fie atât de hotărât încât să permită Curții să judece cu privire la echitatea procesului într-un stadiu mai timpuriu, chiar înainte ca instanțele naționale să fi pronunțat o hotărâre definitivă în cauza (Deligiannis c. Grecia, (dec.), 5074/03, 5 iunie 2003). Curtea, observând că procedura penală inițiată împotriva reclamantului este în mod evident încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne, nu identifică astfel de circumstanțe. Prin urmare, această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge în plus de durata procedurii. În situația actuală a dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. (b) din Regulamentul său de procedură. În sfârșit, cu condiția ca reclamantul să invoce decizia-cadru n 2004/757/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2004, Curtea reamintește că Õ este competentă numai pentru a examina acțiunile prin care se soluționează o încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. Õ Curtea nu este competentă să examineze acțiuni referitoare la presupuse încălcări ale altor instrumente internaționale sau ale dreptului intern. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea
de la requête n
o
34015/08
présentée par Georgios CHOROZIDIS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 11 juin 2009 en une chambre composée de
:
Nina Vajić,
présidente,
Christos Rozakis,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
juges,
et de André Wampach,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 juillet 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Georgios Chorozidis, est un ressortissant grec, né en 1957 et actuellement détenu à la prison de Corfou.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A une date non précisée, des poursuites pénales furent engagées contre le requérant pour trafic de drogue. Le 30 juin 2004, le requérant fut placé en détention provisoire.
Le 7 juin 2005, la cour d’assises de Thessalonique déclara le requérant coupable et le condamna à la réclusion criminelle à perpétuité, ainsi qu’à une amende de 50
000 euros (décision n
o
711/2005). Le requérant interjeta appel de cette décision. L’audience fut fixée, suite à deux ajournements, au 18 septembre 2008. Le requérant n’a donné aucune autre information sur cette procédure.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’équité et de la durée de la procédure pénale engagée à son encontre.
2.
Le requérant se plaint en outre d’une violation de la décision-cadre n
o
2004/757/JAI du Conseil de l’Union européenne du 25 octobre 2004 concernant l’établissement des dispositions minimales relatives aux éléments constitutifs des infractions pénales et des sanctions applicables dans le domaine du trafic de drogue.
1.
Le requérant se plaint que sa cause n’a pas été entendue équitablement, en soulevant plusieurs irrégularités qu’auraient connues l’enquête policière et la procédure judiciaire en première instance. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
Selon une jurisprudence constante des organes de la Convention, la conformité d’un procès aux exigences de l’article 6 § 1 de la Convention doit en principe être examinée sur la base de la procédure dans son ensemble, à savoir une fois celle-ci terminée (voir, par exemple,
Bernard c.
France
, 23 avril 1998, § 37,
Recueil des arrêts et décisions
1998-II). Toutefois, dans certains cas exceptionnels, on ne peut exclure qu’un élément déterminé soit à ce point décisif qu’il permette à la Cour de juger de l’équité du procès à un stade plus précoce, avant même que les juridictions nationales aient rendu un jugement définitif dans l’affaire (
Deligiannis c.
Grèce
, (déc.), n
o
5074/03, 5 juin 2003). La Cour, notant que la procédure pénale engagée contre le requérant est de toute évidence toujours pendante devant les juridictions internes, ne décèle aucune circonstance de ce genre.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est prématurée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint en outre de la durée de la procédure.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
2
b) de son règlement.
3.
Enfin, pour autant que le requérant invoque la décision-cadre n
o
2004/757/JAI du Conseil de l’Union européenne du 25 octobre 2004, la Cour rappelle qu’elle n’est compétente que pour examiner des requêtes par lesquelles une violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles est alléguée. Elle n’est pas compétente pour examiner des requêtes relatives à de prétendues violations d’autres instruments internationaux ou du droit interne.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen du grief du requérant tiré de la durée de la procédure
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
André Wampach
Nina Vajić
Greffier adjoint
Présidente