ASSOCIATION SOLIDARITE DES FRANCAIS c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
ASSOCIATION SOLIDARITE DES FRANCAIS c. FRANCE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 26787/07 prezentată de ASOCIERE SOLIDARITĂ A FRANȚELOR împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 iunie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judecători; și a Claudiei Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 6 iunie 2007, după ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este asociația Solidaritate a francezilor, persoană juridică de drept francez al cărei sediu este la Paris. Ea este reprezentată în fața Curții de către F. Pichon, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: L . Asociația Solidaritate a Francezilor, al cărei obiect legal este ajutorul persoanelor defavorizate, organizează din 2003, în fiecare joi seara a sezonului de iarnă, distribuții de îmbrăcăminte și mese la Paris. Cu toate acestea, mai multe mass-media au declarat că aceste mese au fost compuse în principal din supă de porc O primă distribuire de supă a fost împiedicată de forțele de ordine la 15 decembrie 2005. Prefectul de poliție din Paris interzice ulterior, la 6 decembrie 2006, în conformitate cu competențele sale prevăzute de Decretul-lege din 23 octombrie 1935 privind reglementarea măsurilor referitoare la consolidarea menținerii ordinii publice, adunarea avută în vedere de către asociație pentru ziua următoare, considerând că această adunare pe drumurile publice ar putea rezulta din mesajul său implicit de natură discriminatoriuă și având în vedere climatul controversat, un risc puternic de reacție care pune în pericol ordinea publică. O a doua adunare prevăzută pentru 22 decembrie 2006 a fost interzisă pentru același motiv prin hotărârea din 20 decembrie 2006. Această hotărâre a fost suspendată la 22 decembrie 2006 de către judecătorul de recurs al Tribunalului Administrativ de la Paris pe motiv că: dacă rezultă din informațiile colectate cu privire la asociația solicitantă că acțiunea sa caritativă urmărește un scop clar discriminatoriu față de potențialii săi beneficiari, această singură circumstanță nu poate constitui în sine o tulburare a ordinii publice La 27 decembrie 2006, recurenta a declarat la prefectura de poliție intenția sa de a organiza o nouă distribuție de supă populară la 2 ianuarie 2007. Prin decretul din 28 decembrie 2006, prefectul interzice totuși o astfel de adunare nu numai pentru 2 ianuarie, ci și pentru 3, 4, 5 și 6 ianuarie 2007, reluând aceleași motive ca anterior. Având în vedere că asociația "Solidaritatea francezilor" menționează în mod explicit pe site-ul său despre prezența porcului în produsele alimentare oferite, având în vedere că pe același site, asociația "Solidaritatea francezilor" se referă la distribuirea altor produse sau produse destinate consumului de porc Având în vedere acest fapt, abordarea "Solidaritatea francezilor" nu poate fi privită ca un simplu gest umanitar, ci ia natura unei adunări care, sub o aparență caritabilă, sugerează să se înlăture în mod ostensibil din beneficiul său persoanele care aparțin confesiunii care prescrie sau recomandă să nu consume porc Având în vedere că această acțiune, în mod clar discriminatorie împotriva persoanelor de credință israelite sau musulmane, este contrară ordinii publice, având în vedere că această acțiune, așa-numita caritate, prin supunerea la o asemenea condiție a distribuției de alimente unor persoane aflate în stare de slăbiciune, este contrară demnității umane Având în vedere faptul că această adunare pe drumurile publice poate genera, prin mesajul implicit pe care îl poartă, având în vedere climatul controversat, un risc puternic de reacție în aceleași locuri, având în vedere că aceste adunări antagoniști prezintă riscuri serioase pentru ordinea publică că trebuie prevenit Având în vedere că, din toate aceste motive, este necesar să se ia imediat toate măsurile necesare pentru a împiedica desfășurarea unei astfel de manifestări ... reclamanta a înaintat o cerere în suspendare a acestui decret în fața judecătorului tribunalului administrativ din Paris. Prin ordonanța din 2 ianuarie 2007, acesta a acceptat cererea, prin care a dispus suspendarea la lit. (a) de mai jos a următoarelor motive considerate a fi caritabile ale asociației, cu o intenție vădit discriminatorie, după cum a amintit, de altfel, înalta autoritate de combatere a discriminării și pentru egalitatea de tratament. ; cu toate acestea, el nu este de competența judecătorului care a fost sesizat în temeiul articolului L. 521-2 din Codul de justiie administrativă decât de a controla dacă respectarea libertăii fundamentale este impusă de cerințele de meninere a ordinii publice Având în vedere că împrejurarea că manifestarea în sine ar fi, prin discriminarea pe care ar impune-o, a unei forme de degradare a demnității umane, nu este în sine o tulburare a ordinii publice propriu-zise de a fundamenta decizia în litigiu Având în vedere, de asemenea, că asociația reclamantă susține fără a fi contestată faptul că numeroase distribuții au avut deja loc fără a provoca nici o tulburare a ordinii publice ;că prefectul de poliție n mai mult decât nici măcar nu declară că circumstanțele speciale ale locului și timpului manifestării prevăzute pentru această seară ar prezenta un risc de tulburare mai mare decât în ocaziile anterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ;că, ulterior, este necesar să se ia în considerare suspendarea ... L. Solidaritatea Asociației Francezilor a reușit astfel să efectueze distribuția de supă prevăzută la 2 ianuarie 2007. A doua zi, ministrul de stat, ministrul la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În memoriul său în apărare, recurenta a afirmat, printre altele, că interdicția ordonată era un atac asupra libertății de adunare, de expresie și de întrunire, deoarece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, aceasta a invitat instanța să declare că nu se pronunță asupra acțiunii ministrului formulat după întrunirea în litigiu. Prin ordonanța din 5 ianuarie 2007, judecătorul cu privire la Ö Õ Õ Õ Õ Õ ordonanța primului judecător, deplângând reclamanta cu privire la ansamblul pretențiilor sale, în special motivele care au stat la baza acestora. faptul că Tribunalul Administrativ din Paris era chemat să se pronunțe nu numai asupra adunării din 2 ianuarie 2007, ci și asupra celor din 3, 4, 5 și 6 ianuarie 2007; întrucât, pe de o parte, era necesar ca judecătorul să se pronunțe și, pe de altă parte, la cererea ministrului (...) este admisibil (...) (...) faptul că în litigiu se iau în considerare riscurile de reacție la ceea ce este conceput ca o demonstrație care ar putea aduce atingere demnității persoanelor private de ajutorul propus și ar provoca astfel tulburări de ordine publică (...) că respectarea libertății de manifestare nu împiedică autoritatea competentă a autorității de poliție să interzică o activitate în cazul în care o astfel de măsură este singura de natură să prevină o tulburare a ordinii publice [...] de a interzice prin la . .. contesta mai multe adunări legate de distribuirea pe drumurile publice de alimente care conțin carne de porc, prefectul de poliție nu, având în vedere temeiul și scopul demonstrației și motivele sale aduse la cunoștința publicului de către site-ul internet al asociației, a adus o atingere gravă și vădit ilegală libertății de exprimare (...) que mai sus rezultă din faptul că asociația (asociația) " Solidaritatea francezilor" nu este justificată să solicite suspendarea termenului "revocat" al prefectului de poliție ... GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge că Consiliul de Stat nu ar fi respectat principiul egalității armelor, acceptând să se pronunțe asupra acțiunii formulate de ministru după întrunirea din 2 ianuarie 2007 pentru a confirma interdicția luată pentru zilele următoare. Aceasta susține că judecătorul a permis astfel prefectului să se menajeze, prin extinderea interdicției sale dincolo de data adunării avute în vedere, posibilitatea unui apel de care asociația nu ar fi putut beneficia ea însăși dacă ar fi fost decăzută în primă instanță, acțiunea formulată după eveniment fiind lipsită de obiect. Invocând apoi art. 9 din Convenție, recurenta se plânge de intervenția prefectului în alegerea asociației de a distribui slănină persoanelor defavorizate, susținând că motivul discriminatoriu invocat pentru a justifica interdicția prefectivă nu este stabilit și că această interdicție bazată pe cerințe alimentare musulmane nu recunoaște dreptul reclamantei de a nu practica o religie. ÎN TRECUT, recurenta se plânge în primul rând de ceea ce ar fi beneficiat ministrul de la .. o cale de atac pe care ea însăși nu ar fi putut să o exercite. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În cazul de față, recurenta susține că, spre deosebire de partea pârâtă, aceasta nu ar fi putut interjecta apelul la o decizie prin care își respinge pretențiile, întrucât, având în vedere că data adunării avute în vedere a fost depășită, această acțiune ar fi fost declarată fără obiect. Cu alte cuvinte, art. 6 aplicabil procedurii de îndosariere (APIS A.S. c. Slovacia (dec.), 39754/98, 10 ianuarie 2000), Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a principiului egalității de arme. De asemenea, recurenta ar fi beneficiat de o acțiune în fața Consiliului de la Prin urmare, Curtea consideră că acest motiv este în mod evident nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Recurenta se plânge de motivul invocat pentru a justifica interdicția de adunare și preluată de judecător, își ignoră libertatea de întrunire și de asociere, precum și libertatea care îi revine de a nu practica religia. Aceasta contestă în special realitatea voinței discriminatorii care îi este repatriată de autoritățile franceze. Ea invocă o încălcare a articolului 9 din Convenție, care se citește astfel art. 9 - Libertatea de gândire, de conștiință și de religie Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie (...). Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității publice, protecției ordinii, sănătății sau moralității publice sau protecției drepturilor și libertăților altora. Curtea constată că acest motiv luat din încălcarea libertății de conștiință nu a fost invocat în mod expres în fața instanțelor interne. Cu toate acestea, Comisia observă că, în esență, acest aspect se bazează, de asemenea, pe libertatea de întrunire și de asociere în sensul articolului 11 din convenție, de care instanțele interne au trebuit efectiv să cunoască și care include în obiectivele sale respectarea libertății de conștiință (a se vedea Sidiropulos și alții c. Grecia, 10 iulie 1998, § 27), Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 IV; și Young, James și Webster c. Regatul Unit, 13 august 1981, § 57, seria A n 44. Curtea consideră că, prin urmare, trebuie avută în vedere din punct de vedere al articolului 11 din Convenție, în lumina art. 9. la art. 11 are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere (...). Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu înseamnă că sunt impuse restricții legitime exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. În primul rând, Curtea constată că reclamanta nu a acționat niciodată pe fond în anularea interdicției prefectale, în special pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul său. Cu toate acestea, Comisia nu consideră că este necesar să se examineze problema epuizării căilor de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, pe motiv că, în orice caz, persoana în cauză este inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei. Curtea arată că interdicția în cauză constituie o interferență în drepturile garantate de articolele 9 și 11. O astfel de ingerință este permisă în măsura în care este prevăzută de Legea privind drepturile omului, are un scop legitim și este necesară într-o societate democratică (Leyla Sahin c. Turcia [GC], nr. 44774/98, § 75, 104-110, CEDH 2005-XI, și Güneri și alții c. Turcia, nr. 42853/98, 43605/96 și 44291/2001, § 63, 75 76, 12 iulie 2005). necesară într-o societate democratică mai degrabă implică o interferență bazată pe o nevoie socială impetuoasă mai ales proporțională cu scopul legitim dorit. Statele contractante au o anumită marjă de apreciere pentru a judeca existența unei astfel de nevoi, dar aceasta se dublează cu un control european care să vizeze atât legea, cât și deciziile care îi sunt aplicabile, chiar și atunci când acestea aparțin unei jurisdicții independente. Astfel, Curtea are competența de a acționa în ultimă instanță pe punctul de a ști dacă o restricție În momentul în care își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a înlocui instanțele interne competente, ci de a verifica din perspectiva articolului 11 deciziile pe care le-au pronunțat. Prin urmare, nu este necesar să se limiteze la a căuta dacă statul pârât și-a exercitat această putere de bună credință, cu atenție și în mod rezonabil: trebuie să ia în considerare ingerința în litigiu în lumina întregii cauze pentru a stabili dacă aceasta era În acest sens, Curtea trebuie să se convingă că autoritățile naționale au aplicat norme conforme cu principiile consacrate la art. 11 și, în plus, pe baza unei evaluări acceptabile a faptelor relevante (a se vedea, de exemplu, Stankov și Organizația macedoneană unită Ilinden c. Bulgaria, n 2921/95 și 2922/95, § 87, CEDH 2001 IX). Curtea constată că interdicția în litigiu se bazează pe normele privind menținerea ordinii publice, lucru pe care nu îl contestă reclamanta și nu vede niciun motiv de îndoială cu privire la scopurile lingușirii, legitime, și anume protecția ordinii și a moralității publice, precum și a dreptului de a respecta convingerile sale religioase. În ceea ce privește necesitatea unei astfel de ingerințe într-o societate democratică, Curtea constată că prefectul a arătat că site-ul internet al asociației solicitante a menționat în mod explicit prezența porcului în alimentația oferită persoanelor defavorizate. Potrivit prefectului, interzicerea distribuției în cauză este justificată de obiectivul clar discriminatoriu al asociației solicitante, de demnitatea persoanelor aflate în stare de slăbiciune și de riscul ridicat de tulburare a ordinii publice, având în vedere climatul de controversă generat de o astfel de acțiune (hotărârile din 6 și 28 decembrie 2006). Pe de altă parte, în timp ce judecătorul tribunalului administrativ din Paris a considerat că manifestarea nu era vorba despre o încălcare a ordinii publice, cel al Consiliului de Stat, în ordonanța sa din 5 ianuarie 2007, a precizat în special că libertatea de exprimare nu era împiedicată în mod ilegal, având în vedere riscul unei motive care pune în pericol ordinea publică. Curtea reamintește că libertatea de întrunire garantată prin art. 11 din Convenție protejează, de asemenea, manifestările susceptibile de a lovi sau de a nemulțumi elemente ostile ideilor sau revendicărilor pe care doresc să le promoveze ( Plattform maimuțarze für das Leben c. Austria, 21 iunie 1988, §32, seria A n 139). De asemenea, Comisia reamintește că autoritățile au obligația de a lua măsurile necesare în ceea ce privește manifestările legale pentru a asigura buna desfășurare a acestora și siguranța tuturor cetățenilor (Ciloglu c. Turcia, nr. 73333/01, § 45, 6 martie 2007). În acest caz, prefectul poliției, a cărui decizie a fost confirmată în ultima instanță de către Consiliul de lape, a considerat în mod legitim că o adunare în vederea distribuției pe cale publică a alimentelor care conțin carne de porc, având în vedere mesajul său clar discriminatoriu și atentator la convingerile persoanelor private de ajutor propus, ar putea provoca tulburări de ordine publică pe care numai interdicția sa ar putea să o evite. În lumina acestor elemente, Curtea consideră că autoritățile naționale, care sunt, în principiu, mai bine plasate pentru a evalua situația, au tras concluzii în conformitate cu justificările prevăzute la art. 11 alineatul (2) din Convenție. Prin urmare, Curtea nu a înțeles nici o aparență de încălcare a acestei dispoziții, iar cauza trebuie respinsă pentru lipsa evidentă a temeiului. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte