CtEDO 16.06.2009 Auto

AFFAIRE ABDÜLAZİZ DANIȘ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ABDÜLAZİZ DANIȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ABDULAZ Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș PROCEDURA DE LA ÎNDEPLINIRE A ÎNCEPUTULUI DE A FACE O PUNCȚIE (n 23573/02 [1] ) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Abdulaziz Dan La 22 ianuarie 2008, președinta secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în Derik. Lucrările pentru construirea unui baraj prin administrarea apei au provocat daune în câmpul de bumbac al reclamantului. La 3 august 1992, reclamantul sesizează instanța cu privire la o acțiune în constatarea probelor. În aceeași zi, instanța a întocmit două rapoarte de competență pentru evaluarea prejudiciului material cauzat de administrație. Acestea au fost depuse în dosar în august 1992. La 10 august 1992, pe baza unui raport mai favorabil, reclamantul a introdus o acțiune în despăgubire în fața Tribunalului de Mare Instanță din Derik. La 10 mai 1993, reclamantul a introdus o a doua acțiune în despăgubire pe baza acelorași fapte. La 28 septembrie 1994, reclamantul a solicitat trimiterea dosarelor la Tribunalul Administrativ din Diyarbakýr. 10. Prin hotărârile din 21 mai 1998, instanța administrativă a acordat reclamantului câștig de cauză și i-a acordat sumele solicitate. (11) Prin hotărârile din 28 martie 2001, notificate la 8 octombrie 2001, Consiliul de Stat a confirmat deciziile primei instanțe. În ceea ce privește violarea art. 6 și 13 din Convenție12, reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, conform art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum se prevede în art. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. Recurentul se plânge de faptul că în Turcia nu există jurisdicție în care să se poată face o plângere cu privire la durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 14. În primul rând, guvernul solicită ca căile de atac interne să nu fie epuizate. În al doilea rând, solicită Curții să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni în temeiul articolului 35 din convenție. Curtea amintește că a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic turcesc nu le oferea justiiabililor o cale de atac eficientă care să le permită să se plângă de durata unei proceduri (Tendik și alții c. Turcia, n 23188/02, § 36, 22 decembrie 2005). Aceasta respinge excepția guvernului. 16. Curtea constată că, în speță, deciziile interne definitive sunt cele din 28 martie 2001, notificate la 8 octombrie 2001. Reclamantul și-a depus cererea la 5 aprilie 2002, adică în termen de șase luni de la deciziile interne definitive. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului 17. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că obiecțiile reclamantului trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Curtea constată, într-adevăr, că acestea nu se confruntă cu niciun motiv de nevinovăție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 18. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 10 august 1992 și a fost încheiată la 28 martie 2001. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ opt ani și șapte luni, cu două grade de jurisdicție. 19. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1 din Convenție. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Comisia consideră că Ön Curtea amintește că a constatat o încălcare a articolului 13 din convenție în cauza Tendik și în alte cauze menționate anterior, din cauza absenței în dreptul turc a unei căi de atac care le-a permis persoanelor interesate să obțină sancțiunea dreptului de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alin. (1) din Convenție. Nu există nici un motiv să se plece de la acest raționament în cadrul prezentei cauze. 22. În consecință, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a art. 6 și 13 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 23. În observațiile sale din 5 septembrie 2008, reclamantul adaugă că a suferit prejudicii din cauza insuficienței dobânzilor moratorii acordate de instanță în raport cu rata ridicată a inflației din Turcia 24. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 26. Reclamantul solicită 23 184 EUR (EUR) pentru presupusele daune materiale, solicită 10 000 EUR pentru daune morale, solicită 2 366 EUR pentru onorariile de avocat. Ca o justificare, acesta furnizează un tempo orar. În plus, solicită Curții să aloce o sumă pentru celelalte cheltuieli de judecată pe baza elementelor dosarului. 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 5 500 EUR pentru daune morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să acorde 700 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi însoțite de dobânzi cu o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L A spus că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 5 500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) pentru daune morale și 700 EUR (șapte sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care urmează să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 16 iunie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte [1] Rectificat la 15 octombrie 2009 : numărul de cerere menționat a fost 3573/02.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-07-16
0,97
AFFAIRE DANESHPAYEH c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DANESHPAYEH c. TURQUIE ( Requête n o 21086/04) ARRÊT STRASBOURG 16 juillet 2009 DÉFINITIF 16/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Daneshpayeh c. Turquie, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2009-01-20
0,96
AFFAIRE ÖZOĞUZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZOĞUZ c. TURQUIE ( Requête n o 17533/04) ARRÊT STRASBOURG 20 janvier 2009 DÉFINITIF 20/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özoğuz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2009-09-22
0,96
AFFAIRE AKDÜZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKDÜZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 6982/04) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Akdüz et autres c. Turquie, La Cour européenne des d
CtEDO 2009-07-07
0,96
AFFAIRE AKYAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKYAZ c. TURQUIE (Requête n o 6178/04) ARRÊT STRASBOURG 7 juillet 2009 DÉFINITIF 07/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Akyaz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxi
CtEDO 2009-06-02
0,96
AFFAIRE DOĞANGÜN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DOĞANGÜN c. TURQUIE (Requête n o 30302/03) ARRÊT STRASBOURG 2 juin 2009 DÉFINITIF 02/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Doğangün c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
Sursă