CtEDO 16.06.2009 Auto

AFFAIRE ALPTEKİN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ALPTEKİN c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA II CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ALPTEKON c. TURQUE Cerere nr. 6016/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iunie 2009 DEFINITIVF 16/09/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Alptekin c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó; Nona Tsotsoria, Iși karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 mai 2009, se îndepărtează la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 6016/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Cem Alptekin ( La 28 noiembrie 2002, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale) a sesizat Curtea la data de 28 noiembrie 2002. Reclamantul este reprezentat de domnul A. Kaya Alptekin, avocată la Istanbul. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. La 21 iunie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ) împotriva reclamantului, avocat, pentru obținerea ilegală a documentelor aparținând biroului național de informații (Milli ) și a trimis dosarul d. .. ancheta preliminară procurorului districtual al Republicii Beyo .. care a inițiat, printr-un act de punere sub acuzare din 24 septembrie 1998, o acțiune penală împotriva reclamantului. Cu toate acestea, la 15 martie 2001, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre pe motiv că o parte din acuzațiile întemeiate pe art. 6 din Legea nr. 3713 erau de competența Curții de Securitate a statului; prin urmare, această parte a dosarului a fost transferată Curții de Securitate a statului care l-a numit pe reclamant la 1 mai 2002. În lipsa recursului, această hotărâre a devenit definitivă la 9 mai 2002. La 16 mai 2002, instanța de judecată a pronunțat, de asemenea, cauza în fața Curții de Casație la data adoptării hotărârii. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul denunță durata excesivă a procesului său. Guvernul pledează pentru nerespectarea termenului de șase luni. El susține că ultima decizie internă în speță este hotărârea din 1 iunie 2001. Mai 2002 al Curții de Securitate a statului membru în care se află instanța de judecată, menționând că reclamantul nu a depus o plângere împotriva judecătorilor naționali cu privire la durata procedurii, el exclude, de asemenea, neobosirea căilor de atac interne. Reclamantul contestă aceste argumente. Curtea constată că cererea se referă la durata procedurii, care este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație și nu la cea care se încheie prin hotărârea din 1 mai 2002 în fața Curții de Securitate a statului membru în cauză. Prin urmare, Curtea respinge prima excepție preliminară. Considerând că responsabilitatea individuală a unui judecător nu poate fi considerată un remediu pentru cauza reclamantului întemeiat pe durata excesivă a procedurii, aceasta respinge, de asemenea, a doua excepție a guvernului și subliniază, de asemenea, că această cerere nu se confruntă cu niciun alt motiv dat: prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 10. În ceea ce privește fondul, Curtea arată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 19 iunie 1998, data acordării autorizației de inițiere a unei anchete preliminare și rămâne în curs de desfășurare în conformitate cu elementele dosarului. Astfel, procedura a durat aproximativ 10 ani și 11 luni pentru două grade de jurisdicție. Or, Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat o necunoaștere a obligației de a se stabili un termen rezonabil de termen Pelicular și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999 II). N 000 de dolari americani (USD) (aproximativ 316 000 EUR) pentru prejudicii materiale, 500 000 USD (aproximativ 376 000 EUR) pentru prejudicii morale și solicită, de asemenea, 309 de lire turce (aproximativ 150 EUR) pentru costurile de traducere suportate în fața Curții și furnizează două facturi care să le ateste. Guvernul invită Curtea să respingă aceste cereri 12. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 7 000 EUR pentru prejudiciul moral și suma solicitată în întregime pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi însoțite de dobânzi cu o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA, CURȚA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume trebuie convertite în cărți turce la rata aplicabilă la data plății 000 EUR (șapte mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 150 EUR (o sută cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 16 iunie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-06-16
0,97
AFFAIRE İMREN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İMREN c. TURQUIE (Requête n o 6045/04) ARRÊT STRASBOURG 16 juin 2009 DÉFINITIF 16/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İmren c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2009-09-22
0,97
AFFAIRE ALİ TAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALİ TAŞ c. TURQUIE (Requête n o 10250/02) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ali Taş c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homm
CtEDO 2009-09-22
0,96
AFFAIRE ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 2910/04) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çelebi et autres c. Turquie, La Cour européenne des
CtEDO 2009-03-03
0,96
AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 36458/02) ARRÊT [Extraits] STRASBOURG 3 mars 2009 DÉFINITIF 03/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İrfan Temel et autres c. Turquie, La Cou
CtEDO 2008-09-23
0,96
AFFAIRE IRKIN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İRKİN c. TURQUIE (Requête n o 30200/02) ARRÊT STRASBOURG 23 septembre 2008 DÉFINITIF 23/12/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İrkin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
Sursă