JOZEF OLEKSY v. POLAND

Reclamantul, dl Jozef Oleksy, este un național polonez care s-a născut în 1946 și trăiește în Varșovia. El este reprezentat în fața Curții de către dl W. Tomczyk, un avocat care practică în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma intrării în vigoare a Legii din 11 aprilie 1997 „la divulgarea lucrărilor pentru sau a serviciului în serviciile de securitate ale statului sau la colaborarea cu acestea între 1944 și 1990 de persoanele care exercită funcții publice” (ustawa o ujawnieniu pracy lub służby w organach bezpieczeństwa państwa lub współpracy z nim w latach 1944-1990 osób pełniÜcych funkcje publiczne) („Legea de Lustrare din 1997”), reclamantul, un fost prim-ministru care în acest moment a fost membru al materialului Sejm, a declarat că nu a colaborat cu serviciile secrete din Europa Comunistă. La 25 iunie 1999, comisarul interesului public (Rzecznik Interesu Publicznego), dl B. Nizieński, a solicitat Curtea de Apel din Varșovia (Sād Apelacyjny) în vederea instituirii procedurilor în cazul reclamantului, având în vedere că a mințit în declarația sa de luxuri, negând că a cooperat cu serviciile secrete. La 25 iunie 1999, Curtea de Apel din Varșovia a hotărât să înceapă o procedură de luxuri împotriva reclamantului. Curtea a fost compusă din trei judecători: un raportor judecător A.L. și judecători Z.B. și R.K. Hotărârea conține următoarele motive: „Comisarul interesului public a depus Curții de Apel la Varșovia o cerere de instituire a procedurilor de luxurie în ceea ce privește Jozef Oleksy. Curtea de Apel constată că cererea ar trebui acordată. Materialele prezentate împreună cu punctul de cerere la evaluarea (wskazujā na ocenę) că Jozef Oleksy a depus o declarație falsă de luxuri. La 25 octombrie 2000, Curtea de Apel din Varșovia, care a acționat ca prima instanță de luxuri, a constatat că reclamantul a depus o declarație falsă de luxuri, deoarece nu a dezvăluit că a colaborat intenționat și în secret cu serviciile secrete ale statului. Partea operativă a hotărârii a fost notificată reclamantului; totuși, argumentul a fost considerat „top secret” și, în conformitate cu art. 100 § 5 din Codul de Procedință Penală, nu a putut fi consultat decât în registrul secret al instanței. La 27 iunie 2000, Curtea de Apel din Varșovia, în calitate de instanță de a doua instanță de luxuri, a permis apelul reclamantului și a anulat hotărârea impugnată. La 13 iunie 2004, revista Newsweek-Polska a publicat un articol privind cazul de luxurie al reclamantului și presupusa sa cooperare cu serviciile secrete. Potrivit reclamantului, articolul se bazează pe documente și informații în dosarul de caz care a fost clasificat „prealabil secret” și a fost prezentat într-un mod care l-a făcut să creadă că au fost obținute de la comisarul interesului public. La 17 iunie 2004, reclamantul a solicitat ca comisarul, dl B. Nizieński, exclus de la tratarea cauzei sale din cauza faptului că există îndoieli rezonabile în ceea ce privește imparțialitatea sa. La 24 iunie 2004, primul președinte al Curții Supreme a hotărât că, în temeiul dreptului intern, nu are dreptul de a examina provocarea reclamantului de către comisar, deoarece nu a putut fi considerat superiorul său în sensul articolului 48 § 1 din Codul de Procedință Penală. Reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva deciziei respective. La 21 septembrie 2004, Curtea Constituțională (Trybunał Konstytucyjny) a refuzat să audă plângerea, în principal din cauza faptului că nu a fost competentă să decidă cu privire la problemele legate de lacune în lege. Acesta a reiterat rolul său de „legislator negativ”, în sensul că a fost solicitat să elimine legile care încălcau Constituția, dar nu au competențe legislative. Un recurs al reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins la 19 mai 2005. Avocatul reclamantului a fost notificat de această decizie la 24 mai 2005. La 19 mai 2005, Curtea Constituțională a hotărât să informeze Sejm că cazul a dezvăluit o diferență în lege, deoarece nu a prevăzut o procedură de contestare a comisarului interesului public, nici o autoritate la care ar putea fi dirijată o astfel de provocare. Închiderea unui astfel de decalaj în lege a fost, în opinia instanței, indispensabilă pentru a asigura integritatea sistemului juridic și respectarea statului de drept, a drepturilor de apărare și a dreptului la instanță. Comisarul interesului public, dl B. Nizienski, a participat la procedura până la sfârșitul procesului de luxurie al reclamantului la 22 decembrie 2004. La 22 decembrie 2004, Curtea de Apel din Varșovia a dat o hotărâre în care a constatat că reclamantul a mințit în declarația sa de luxurie. Curtea a fost compusă din trei judecători, inclusiv un raportor judecător, R.K. Motivele scrise, înscrise în 189 de pagini, au fost considerate „super secrete” și au putut fi consultate numai în registrul secret. La 4 martie 2005, avocatul reclamantului a depus un recurs. El s-a plâns, printre altele, că judecătorul, R.K., care a tratat cazul în etapa inițială a procedurii, ar fi trebuit să fie dezqualificat de la tratarea cauzei, deoarece a existat o îndoială rezonabilă în ceea ce privește imparțialitatea sa. La 21 octombrie 2005, Curtea de Apel din Varșovia, care a acționat ca o instanță de a doua instanță de lubritudine, a susținut hotărârea impugnată. Reclamantul a putut consulta motivele scrise ale hotărârii în registrul secret al instanței. La 26 ianuarie 2006, avocatul reclamantului a consultat dosarul și s-a plâns la instanță că hotărârea motivată nu conține avizul disidente. Avizul discordant, care a avut o lungime de 50 de pagini, a fost depus părților la 21 februarie 2006, la doar trei zile înainte de expirarea termenului pentru depunerea unui recurs de casă. La 24 februarie 2006, avocatul reclamantului a depus un recurs de casă la Curtea Supremă (Sād Najwyższy). A susținut că reclamantul nu a fost conștient de obligația de a divulga activitățile sale pentru Agenturalny Wywiad Operacyjny, “AWO”, o agenție separată, care, în conformitate cu informațiile în posesia sa, nu ar putea fi considerată aparținând serviciilor secrete în sensul Legii de Lustrare. La 31 ianuarie 2007, după o audiere, Curtea Supremă a anulat amândoi hotărârile anterioare ale Curții de Apel din Varșovia din 21 octombrie 2005 și 22 decembrie 2004 și a întrerupt procedura de luxurie împotriva reclamantului (umorzył postępowanie). Acesta a stabilit că declarația de lustrare prezentată de reclamant a fost „subjectiv falsă, dar obiectiv adevărată” (obiektywnie nieprawdziwe lecz prawdziwe subiektywnie oświadczenie lusdracyjne). La depunerea declarației sale, reclamantul a fost înșelat de cele două persoane cele mai competente din domeniu, ministrul Apărării și șeful Serviciilor de Informație Militară (Szef Wojskowych Służb Informacyjnych), care aveau infbłåd usprawiedliwiony) și reclamantul nu a fost considerat un „mendicător de susținere”. Secțiunea 28 din Legea de Lustrare din 1997, modificată cu efect de la 8 martie 2002, prevede: „O hotărâre finală care constată că declarația prezentată de subiectul a fost falsă trebuie publicată imediat în Gazettea Legii Oficiale (Dziennik Urzędowy RP Monitor Polski) în cazul în care 1) nu a fost interzis niciun recurs de casaturare în termenul stabilit; sau 2) apelul de casatura a fost lăsat neexaminat; sau 3) apelul de casatura a fost respins.” Secțiunea 30 menționează consecințele unei astfel de hotărâri pentru o persoană supusă lubrării care a depus o declarație falsă. Se citește, în măsura în care este relevant: „1. O hotărâre finală care constată că subiectul a depus o declarație falsă va duce la pierderea calificărilor morale necesare pentru exercitarea funcțiilor publice, descrisă în conformitate cu legile relevante ca: caracter nesalut, reputație imaculată, reputație ireproșabilă, bună reputație civică sau respect de valori fundamentale. După 10 ani se consideră că hotărârea nu are niciun efect juridic. Hotărârea finală care constată că subiectul a depus o declarație falsă presupune concedierea de la funcțiile exercitate de persoana respectivă dacă calificările morale menționate mai sus sunt necesare pentru exercitarea acesteia. O hotărâre finală care constată că subiectul a depus o declarație falsă va priva persoana respectivă de dreptul de a fi președinte pentru o perioadă de 10 ani.” Referirea detaliată a dispozițiilor legislației interne este prevăzută în hotărârea Curții în cauza Matyjek c. Polonia, nr. 38184/03, CEDH 2007...

The applicant, Mr Józef Oleksy, is a Polish national who was born in 1946 and lives in Warsaw. He is represented before the Court by Mr W. Tomczyk, a lawyer practising in Warsaw. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Following the entry into force of the Law of 11 April 1997 “on disclosing work for or service in the State’s security services or collaboration with them between 1944 and 1990 by persons exercising public functions” (ustawa o ujawnieniu pracy lub służby w organach bezpieczeństwa państwa lub współpracy z nimi w latach 1944-1990 osób pełniących funkcje publiczne) (the “1997 Lustration Act”), the applicant, a former Prime Minister who at the material time had been a member of the Sejm, declared that he had not collaborated with the Communist-era secret services. On 25 June 1999 the Commissioner of the Public Interest (Rzecznik Interesu Publicznego), Mr B. Nizieński, applied to the Warsaw Court of Appeal (Sąd Apelacyjny) for proceedings to be instituted in the applicant’s case on the grounds that he had lied in his lustration declaration by denying that he had cooperated with the secret services. On 25 June 1999 the Warsaw Court of Appeal decided to institute lustration proceedings against the applicant. The court was composed of three judges: a judge rapporteur A.L. and judges Z.B. and R.K. The decision contained the following reasons: “The Commissioner of the Public Interest lodged with the Warsaw Court of Appeal an application for lustration proceedings to be instituted in respect of Józef Oleksy. The Court of Appeal finds that the application should be granted. The materials submitted together with the application point to the assessment (wskazują na ocenę) that Józef Oleksy lodged an untrue lustration declaration. In those circumstances it has been decided as above.” On 25 October 2000 the Warsaw Court of Appeal, acting as the firstinstance lustration court, found that the applicant had submitted an untrue lustration declaration because he had not revealed that he had intentionally and secretly collaborated with the State’s secret services. The operative part of the judgment was served on the applicant; however, the reasoning was considered “top secret” and, in accordance with Article 100 § 5 of the Code of Criminal Procedure, could only be consulted in the secret registry of the court. The applicant lodged an appeal. On 27 June 2000 the Warsaw Court of Appeal, acting as the secondinstance lustration court, allowed the applicant’s appeal and quashed the impugned judgment. On 13 June 2004 the magazine Newsweek-Polska published an article on the applicant’s lustration case and his alleged cooperation with the secret services. According to the applicant, the article relied on documents and information in the case file that had been classified “top secret” and was presented in a manner that made him believe that they had been obtained from the Commissioner of the Public Interest. On 17 June 2004 the applicant applied to have the Commissioner, Mr B. Nizieński, excluded from dealing with his case on the grounds that there was reasonable doubt as to his impartiality. On 24 June 2004 the First President of the Supreme Court decided that under domestic law he did not have the right to examine the applicant’s challenge of the Commissioner as he could not be considered his superior within the meaning of Article 48 § 1 of the Code of the Criminal Procedure. The applicant lodged a constitutional complaint against that decision. On 21 September 2004 the Constitutional Court (Trybunał Konstytucyjny) refused to hear the complaint, mainly on the ground that it was not competent to decide on issues concerning gaps in the law. It reiterated its role as a “negative legislator”, in that it was called on to strike down laws that breached the Constitution, but had no legislative powers. An appeal by the applicant against that decision was dismissed on 19 May 2005. The applicant’s lawyer was notified of this decision on 24 May 2005. On 19 May 2005 the Constitutional Court decided to inform the Sejm that the case disclosed a gap in the law in that it had not provided for a procedure for challenging the Commissioner of the Public Interest, nor an authority to which such a challenge could be directed. The closing of such a gap in the law was, in the court’s opinion, indispensable to ensure the integrity of the legal system, and respect for the rule of law, defence rights and the right to court. The Commissioner of the Public Interest, Mr B. Nizienski, took part in the proceedings up to the end of the applicant’s lustration trial on 22 December 2004. On 22 December 2004 the Warsaw Court of Appeal gave a judgment in which it found the applicant guilty of lying in his lustration declaration. The court was composed of three judges, including a judge rapporteur, R.K. The written reasons, numbering 189 pages, were considered “top secret” and could be consulted only in the secret registry. On 4 March 2005 the applicant’s lawyer lodged an appeal. He complained, inter alia, that the judge, R.K., who dealt with the case at the initial stage of the proceedings, should have been disqualified from dealing with the case as there was reasonable doubt as to his impartiality. On 21 October 2005 the Warsaw Court of Appeal, acting as a secondinstance lustration court, upheld the impugned judgment. The applicant could consult the written reasons for the judgment in the secret registry of the court. On 26 January 2006 the applicant’s lawyer consulted the file and complained to the court that the reasoned judgment did not contain the dissenting opinion. The dissenting opinion, which was 50 pages long, was submitted to the parties on 21 February 2006, only three days before the expiry of the time-limit for lodging a cassation appeal. On 24 February 2006 the applicant’s lawyer lodged a cassation appeal with the Supreme Court (Sąd Najwyższy). He argued that the applicant had not been aware of an obligation to disclose his activities for the Agenturalny Wywiad Operacyjny, “AWO”, a separate agency, which according to information in his possession could not be considered as belonging to the secret services within the meaning of the Lustration Act. On 31 January 2007, after a hearing, the Supreme Court quashed both previous judgments of the Warsaw Court of Appeal of 21 October 2005 and 22 December 2004 and discontinued the lustration proceedings against the applicant (umorzył postępowanie). It established that the lustration declaration submitted by the applicant had been “subjectively untrue but objectively true” (obiektywnie nieprawdziwe lecz prawdziwe subiektywnie oświadczenie lustracyjne). When submitting his declaration the applicant had been misled by the two most competent persons in the field, the Minister of Defence and the Head of Military Information Services (Szef Wojskowych Służb Informacyjnych), who had infbłąd usprawiedliwiony) and the applicant was not found to have been a “lustration liar”. Section 28 of the 1997 Lustration Act, amended with effect from 8 March 2002, provides: “A final judgment finding that the declaration submitted by the subject was untrue shall be published immediately in the Official Law Gazette (Dziennik Urzędowy RP Monitor Polski) if 1) no cassation appeal has been lodged within the prescribed time-limit; or 2) the cassation appeal has been left unexamined; or 3) the cassation appeal has been dismissed.” Section 30 lists the consequences of such a judgment for a person subject to lustration who has submitted an untrue declaration. It reads, in so far as relevant: “1. A final judgment finding that the subject has submitted an untrue declaration shall result in the loss of the moral qualifications necessary for exercising public functions, described according to the relevant laws as: unblemished character, immaculate reputation, irreproachable reputation, good civic reputation, or respectful of fundamental values. After 10 years the judgment shall be considered to be of no legal effect. 2. A final judgment finding that the subject has submitted an untrue declaration shall entail dismissal from the functions exercised by that person if the moral qualifications mentioned above are necessary for exercising it. 3. A final judgment finding that the subject has submitted an untrue declaration shall deprive that person of the right to stand for election as President for a period of 10 years.” The detailed rendition of the provisions of the domestic law is set out in the Court’s judgment in the case Matyjek v. Poland, no. 38184/03, ECHR 2007...