CtEDO 16.06.2009 Auto

MA c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
16.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MA c. FRANCE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 4920/08 prezentată de MA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 iunie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 29 ianuarie 2008, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, Având în vedere observațiile din partea Asociației Naționale de Asistență la Frontiere pentru Străini (ANAFE), pe care președintele le-a autorizat să intervină în procedura scrisă [art. 36 alineatul (2) din Convenție și art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură], După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ pe reclamant, Ma, este un resortisant din Sri Lanka. Este reprezentat în fața Curții de către M J.-E. Malabrie, avocat în Limoges. Guvernul francez ( În august 2007, tatăl reclamantului a participat la o reuniune a Tigers of Tamil Eelam (LTTE) în cursul căreia a fost invitat să se alăture mișcării, ceea ce a refuzat. (EPDP), o miliție tamulară proguvernamentală, l-au suspectat totuși că ar fi implicat în activitățile LTTE și l-au chemat de trei ori la secție pentru a semna registre. În septembrie 2007, tatăl reclamantului a fost împușcat de patru bărbați, iar reclamantul a declarat că este vorba de membri de la L.PEDP. El a rămas la fața locului pentru o perioadă de timp de teamă de militarii care au ordonat locuitorilor să nu iasă din casele lor. În această perioadă, el a fost supus amenințărilor și presiunilor LTTE care le-au permis să li se alăture. Din cauza suspiciunilor pe care le - au avut față de tatăl lor, reclamantul și fratele său au fost, la rândul lor, suspicioși de mișcarea LTTE. În octombrie 2007, ei au părăsit Jaffna pentru Colombo, unde s - au ascuns la una dintre mătușile lor. În ianuarie 2008, fratele reclamantului a fost arestat de către autorități și nu a mai dat nici o veste de la această dată. Ținând cont de faptul că va fi arestat la rândul său, reclamantul și-a organizat plecarea din Sri Lanka cu ajutorul unui unchi stabilit la Londra. La sosirea sa la aeroportul din Roissy la 21 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat admiterea sa pe teritoriu pentru azil. El a fost plasat imediat în zona de așteptare. La 24 ianuarie 2008, ministrul de l'a respins cererea reclamantului pentru lipsă vădită de temei și a dispus redirecționarea sa. Această decizie a fost notificată reclamantului la data de vineri 25 ianuarie 2008-9 24. Guvernul precizează în această privință că notificarea a fost efectuată de către interpret și a menționat în mod explicit căile de atac și termenele deschise. Reclamantul nu a contestat data notificării (o zi de vineri) și condițiile de exercitare a acestei căi de atac (o perioadă de recurs care nu poate fi prelungită sâmbăta și duminica, neefectuată și de asistență juridică în zona de așteptare). La 29 ianuarie 2008, reclamantul sesizează Curtea și a formulat o cerere de măsură provizorie în temeiul articolului 39 din regulament. În aceeași zi, președintele camerei căreia i-a fost atribuită cauza a informat guvernul francez, în conformitate cu dispoziția menționată anterior, că era de dorit să nu fie expulzat reclamantul în Sri Sri Lanka La 1 februarie 2008, judecătorul pentru libertăți și deținerea lui Bobigny a pus capăt detenției administrative a reclamantului, care a fost admis pe teritoriu. La o dată nespecificată, reclamantul a părăsit teritoriul francez fără să fi depus o cerere de azil la Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizi (OFPRA). El s-a alăturat Regatului Unit, unde își are reședința unchiul. Invocând art. 13 din Convenție, coroborat cu art. 3, el declară, de asemenea, că nu a beneficiat de o acțiune efectivă pentru a contesta ministerialul din 24 ianuarie 2008, termenul de recurs fiind foarte scurt și neprorogabil. În această privință, acesta precizează că, având în vedere modalitățile de notificare și lipsa de asistență juridică și de informare, a fost în măsură să conteste decizia de neadmitere pe teritoriu în termenele prevăzute. Curtea arată că reprezentantul reclamantului indică, în observațiile sale, că nu a putut stabili contacte cu clientul său, care a aderat la Regatul Unit. Reprezentantul reclamantului precizează în această privință că a prezentat observații pe baza relatării colectate în zona de așteptare de către AANFE. Prin urmare, Curtea constată că, la scurt timp după admiterea sa pe teritoriul francez, reclamantul a plecat în Regatul Unit. Curtea apreciază că, în măsura în care reclamantul nu mai este exprimat de la aplicarea articolului 39 din regulament, în special de la reprezentantul său și în cazul în care a părăsit teritoriul francez pe care a fost admis, acesta nu poate trece drept interesat de dreptul la despăgubiri împotriva statului pârât. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. Curtea consideră că este necesar să șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă