DESBORDES c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
DESBORDES c. FRANCE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 12082/05 prezentată de Frederic DESBORDES împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 iunie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, judecători și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 martie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, Frederic Desbordes, este un resortisant francez, născut în 1978 și rezident în Angers. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Frederic Desbordes. Courty, avocat în Perpignan. Guvernul francez ( Printr-o hotărâre din 23 mai 2001, reclamantul a devenit proprietar al unei clădiri situate în municipalitatea Latour-Bas-Elne, în Pirineile de Est. După achiziționare, reclamantul a numit fostul proprietar, S., în fața tribunalului de mare instanță din Perpignan. Statuând în jurul datei de 10 iulie 2001, Tribunalul a constatat că această clădire era ocupată fără drept sau titlu de către S. și i-a ordonat să părăsească locul, sub pedeapsa de a face obiectul unei expulzări forțate la data expirării unui termen de două luni de la data notificării ordonanței. S. a fost, de asemenea, condamnat să plătească reclamantului o indemnizație lunară de ocupație de 3 500 de franci francezi (FRF), datorate începând cu 22 mai 2001 și până la eliberarea efectivă a locului. Această hotărâre a fost adresată lui S. în primărie la 23 iulie 2001. Cererile de rechiziționare a forței publice la 10 octombrie 2001 au fost ordonate lui S., pe cale executorie, să elibereze locul imediat. La 12 octombrie 2001 și la 29 martie 2002, un aprod mandatat de reclamant a solicitat prefectului Pirinei Orientale concursul de forță publică pentru a dispune de un deport de S. Prin scrisoarea din 18 iulie 2002, prefectul a informat avocatul reclamantului que uil să accepte cererea începând cu 12 august 2002. Cu toate acestea, la 20 august 2002. În septembrie 2002, prefectul l-a informat pe procuror că a suspendat concursul forței publice pentru executarea măsurii de expulzare, deoarece S. cădea sub incidența dispozițiilor protectoare ale legislației privind repatriatul și, prin urmare, a beneficiat de o suspendare a urmăririi penale a creditorilor săi. La 18 martie 2003, executorul a formulat o nouă cerere de rechiziționare a forței publice de către prefect, care a rămas fără răspuns. La 7 iulie 2004, recurentul sesizează Tribunalul Administrativ din Montpellier în conformitate cu procedura de interdicție, solicitând ca acesta să fie solicitat prefectului d.a. să acorde asistența forței publice și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea ordonanței din 10 iulie 2001. El a invocat în această privință art. 6 din Convenție și art. 1 din protocol. Printr-o ordonanță pronunțată la 8 iulie 2004, judecătorul tribunalului administrativ din Montpellier a respins recursul reclamantului, pe motiv că, în lipsa unor circumstanțe speciale, situația, care exista de trei ani, nu prezenta un caracter de urgență care să implice luarea unei măsuri în termen de 48 de ore. La 23 iulie 2004, reclamantul s-a asigurat în fața Consiliului de Stat împotriva acestei ordonanțe. La 15 octombrie 2004, înalta instanță a declarat recursul neacceptat. La 13 aprilie 2005 și 25 august 2006, reclamantul, pe cale executorie, a prezentat prefectului alte două cereri de rechiziționare a forței publice. La 25 octombrie 2006, S. a fost deportat cu ajutorul jandarmeriei. Protocoalele tranzacționale la 27 august 2007, Curtea a fost informată cu privire la existența a patru protocoale tranzacționale, pe care reclamantul le-a încheiat cu prefectul Pirinei Orientale la 13 decembrie 2003, 14 februarie 2005, 7 februarie 2006 și 27 noiembrie 2006, în urma cărora au urmat patru decrete prefectale de despăgubire la 7 mai 2004, 14 martie 2005, 20 aprilie 2006 și 5 decembrie 2006. În temeiul acestor documente, reclamantului i s-au acordat indemnizații forfetare de 26 203,35 EUR (EUR), 17 974,02 EUR, 12 194,27 EUR și 10 996,77 EUR. În fiecare protocol, s-a precizat că dreptul de a presta despăgubiri corespunde soluționării litigiului rezultat din întârzierea acordării forței publice pentru executarea hotărârii judecătorești de a deporta în fața S.U.A., suma totală de 67 368,41 EUR percepută de reclamant acoperind astfel întreaga perioadă cuprinsă între 1 noiembrie 2001 și 25 octombrie 2006. În schimbul despăgubirilor, reclamantul a declarat, pentru perioada stabilită în fiecare protocol, că subrogă dreptul la S. și renunță la orice procedură de recuperare împotriva acestuia, precum și la executarea oricărei hotărâri judecătorești și a oricărei reclamații față de administrație în această privință. În plus, el a fost angajat să ramburseze acesteia orice sumă pe care o primise sau ar fi încasat-o de la S. Pe fiecare dintre protocoalele tranzacționale, reclamantul a aplicat peste semnătura sa formula manuscrisă mai bună pentru desistență definitivă și fără rezerve pentru perioada de la ... la ... GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul își asumă obligația de a executa ordinul din 10 iulie 2001 pe teritoriul art. 1 din Protocolul nr. 1, consideră că refuzul prefectului de a-i acorda ajutorul forței publice, astfel încât el să poată lua în posesie casa pe care o dobândise, și-a încălcat dreptul la respectarea proprietăților sale, astfel cum este garantat prin această dispoziție. 1 să fi obținut concursul de forță publică la mai mult de cinci ani de la notificarea ordinului de expulzare la mai puțin de un titlu al casei sale, ceea ce, în opinia sa, ar fi încălcat dreptul său la executarea hotărârilor judecătorești și dreptul său la respectarea proprietăților sale. Guvernul subliniază că reclamantul, prin intermediul acordurilor tranzacționale pe care le-a semnat, a fost compensat pentru întreaga perioadă în care a putut să-și folosească proprietatea și a renunțat în mod expres la căile de atac care îi erau deschise în fața instanțelor naționale. În concluzie, acesta a ajuns la o redresare a situației sale interne și nu mai poate pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor garantate de convenție. Reclamantul se opune acestei teze, mai exact că păstrează calitatea de victimă, deoarece sumele pe care le-a încasat din statul francez nu acopereau în întregime prejudiciul său. Întradevăr, el a declarat că, în ceea ce privește aceste indemnizații, el a auzit doar renunțând la orice acțiune în f un c ț ii le administrative franceze în vederea obținerii plății de către instanța administrativă prin ordonanța pronunțată la 10 iulie 2001. Curtea constată că, după comunicarea cererii (la 20 aprilie), 2007), guvernul a adus un nou fapt în atenția sa, și anume încheierea a patru protocoale de tranzacție între prefectul Pirinei Orientale și solicitant, prin care acesta a primit o sumă globală de 368,41 EUR în soluționarea litigiului care rezultă din întârzierea acordării ajutorului forței publice pentru executarea hotărârii judecătorești de deportare pronunțată împotriva [S.] Curtea consideră că mai este necesar să se verifice dacă acest fapt nou este de natură să o determine să decidă să șteargă cererea din partea rolului în aplicarea art. 1 lit. (c) din Convenție, conform căruia În orice moment al procedurii, Curtea poate decide să șteargă o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că, pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale impun acest lucru. Curtea ia notă mai întâi de faptul că, la 25 octombrie 2006, fără titlu, reclamantul a fost expulzat cu ajutorul jandarmilor și că, de atunci, reclamantul și-a redobândit uzul de proprietatea sa. Curtea arată apoi că reclamantul a încheiat cu autoritățile competente ale statului pârât patru protocoale tranzacționale, dintre care două înainte chiar de introducerea cererii în fața acesteia. Curtea constată, de altfel, că .. ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea constată că, în termenii protocoalelor, reclamantul este considerat a acorda sume importante și a renunțat în mod expres la orice acțiune judiciară în fața organismelor naționale pentru a se plânge de refuzul de a acorda asistență publică. În plus, Curtea observă că, contrar acestui fapt, suma globală care i-a fost acordată (67) 368,41 EUR) este cu mult mai mare decât cea a unui loc de muncă, cu o sumă lunară de 3 500 FRF, pe care ar fi trebuit să-l primească de la mai 2001 până la 25 octombrie 2006 (și anume 227 500 FRF sau 34 682,15 EUR). În aceste condiții, după o examinare atentă a protocoalelor tranzacționale încheiate de reclamant și a decretelor judecătorești care le-au urmat, Curtea consideră că despăgubirea globală plătită la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și îl face să piardă astfel calitatea de victimă (a se vedea, mutatis mutandis Calio și alții c. Italia (radiație) n 52332/99, 19 mai 2005, §§ 26). Prin urmare, aceasta concluzionează, având în vedere toate circumstanțele cauzei pe care nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul art. (c) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Comisia consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele