Rigó împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 28082/05, de către Sándorné RIGÓ împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 16 iunie 2009 ca secțiune compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 25 iulie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Sándorné Rigó, este un național maghiar care s-a născut în 1970 și trăiește în Tata. El este reprezentat în fața Curții de către dl. Pozsár, avocat practicant în Tata.

Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul set de proceduri penale În august 1996, reclamantul a fost acuzat de agresiune corporală gravă și de încălcarea domiciliului. În aprilie 1999 Curtea de district Tata, după a desfășura trei audieri, a declarat reclamantul vinovat de încălcare a domiciliului. În mai 2000 Curtea regională de județ Komárom-Esztergom a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la Curtea de district. În reluarea procedurii, Curtea de District a constatat din nou că reclamantul a încălcat domiciliul și a amendat-o în mai 2003. Curtea regională a anulat din nou hotărârea din prima instanță din ianuarie 2004. În octombrie 2004, Curtea de District a încheiat procedura și a avertizat reclamantul.

Prin recurs, Curtea regională a declarat reclamantul vinovat de încălcarea domiciliului și a avertizat-o la 24 ianuarie 2005, această hotărâre a fost judecată la 7 februarie 2005. În august 1996, reclamantul a fost acuzat de agresiune corporală gravă și de alte infracțiuni. În februarie 2000, Curtea de District Tata a constatat că reclamantul a fost acuzat. În noiembrie 2000, Curtea Regională a Județeanului Komárom-Esztergom a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții de District. În reluarea procedurii, Curtea de District, după șase audieri, a constatat încă o dată că reclamantul a fost vinovat în noiembrie 2004. Curtea de District a apreciat ca un factor de atenuare importantă a protracției excesive a procedurii și a subliniat că acesta este motivul impunerii unei sentințe relativ ușoare.

Curtea regională a susținut hotărârea de primă instanță în iunie 2005. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii. La 3 mai 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 5,600 de euro doamnei Sándorné Rigó, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. La 10 mai 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească suma de 5.600 euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 28082/05 by Sándorné RIGÓ against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 16 June 2009 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 25 July 2005, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Sándorné Rigó, is a Hungarian national who was born in 1970 and lives in Tata. He is represented before the Court by Mr G. Pozsár, a lawyer practising in Tata.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. A. First set of criminal proceedings In August 1996 the applicant was charged with grievous bodily assault and breach of domicile. In April 1999 the Tata District Court, after having held three hearings, found the applicant guilty of breach of domicile. In May 2000 the Komárom-Esztergom County Regional Court quashed the first-instance judgment and remitted the case to the District Court. In the resumed proceedings, the District Court again found the applicant guilty of breach of domicile and fined her in May 2003. The Regional Court again quashed the first-instance judgment in January 2004. In October 2004 the District Court terminated the proceedings and warned the applicant.

On appeal, the Regional Court found the applicant guilty of breach of domicile and warned her on 24 January 2005. This judgment was served on the applicant on 7 February 2005. B. Second set of criminal proceedings In August 1996 the applicant was charged with grievous bodily assault and other offences. In February 2000 the Tata District Court found the applicant guilty as charged. In November 2000 the Komárom-Esztergom County Regional Court quashed the first-instance judgment and remitted the case to the District Court. In the resumed proceedings the District Court, after having held six hearings, again found the applicant guilty as charged in November 2004. It fined the applicant to 27,000 Hungarian forints (approximately 90 euros).

The District Court appreciated as an important mitigating factor the excessive protraction of the proceedings and stressed that this was the reason for imposing a relatively light sentence. The Regional Court upheld the first-instance judgment in June 2005. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings. THE LAW On 3 May 2009 the Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay 5,600 euros to Mrs Sándorné Rigó with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case .” On 10 May 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of 5,600 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Deputy Registrar President