UJSÁG v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 23532/05 de Natália UJSÁG împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 16 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Natália Ujság, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1965 și locuiește în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 decembrie 1996, reclamantul a interzis o acțiune în fața Curții Centrale de District Pest împotriva fostului ei compatrioți, cerând instanței să își împărtășească proprietatea comună. La 23 ianuarie 2004, Curtea de District a ordonat reclamantului să plătească reclamantul 3.528.579 forints maghiari (HUF) [1] . Reclamantul susține că, în ciuda faptului că a solicitat dobânzi acumulate, Curtea de District nu a reușit să abordeze această chestiune. Ambele părți au apelat. La 19 ianuarie 2005, Curtea Regională de Budapesta a schimbat parțial decizia de primă instanță și a redus suma plătibilă HUF 768.079 [2] . Instanțele se bazează pe dovezi documentare și mărturia martorilor și părților. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție cu privire la rezultatul, nedreptatea și lungimea procedurii. În special, ea se plânge că părțile acțiunii sale nu au fost examinate. Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 5.600 de euro doamnei Natália Ujság în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească suma de 5.600 euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului [1] Aproximativ 11.373 euro. [2] Aproximativ 2.475 euro.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 23532/05

by Natália UJSÁG

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

16 June 2009 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 June 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Natália Ujság, is a Hungarian national who was born in 1965 and lives in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 2 December 1996 the applicant brought an action before the Pest Central District Court against her ex-companion, asking the court to divide their common property. On 23 January 2004 the District Court ordered the respondent to pay the applicant 3,528,579 Hungarian Forints (HUF)

[1]

. The applicant alleges that, despite the fact that she had requested accrued interest as well, the District Court failed to deal with the issue. Both parties appealed.

On 19 January 2005 the Budapest Regional Court partly changed the first-instance decision and reduced the amount payable to HUF 768,079

[2]

. The courts relied on documentary evidence, and the testimony of witnesses and the parties.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 6 and 13 of the Convention about the outcome, the unfairness and the length of the proceedings. In particular, she complained that parts of her action were never examined.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Agent of the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay 5,600 euros to Ms

Natália

Ujság with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case

.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of 5,600 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Deputy Registrar

President

[1]

Approximately 11,373 euros.

[2]

Approximately 2,475 euros.