VON HANDEL v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 28392/05 de VON HANDEL împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 24 noiembrie 2009 în calitate de Camera compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Vladimir Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 26 iulie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Norbert von Handel și dna Elisabeth von Handel, sunt cetățeni austriaci care locuiesc în Steinerkirchen, Austria. Au fost reprezentați în fața Curții de dl L. Holzmann, avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 17 august 2009, Curtea a hotărât să comunice plângerea reclamanților cu privire la durata procedurii civile, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care a început procedura la 13 iunie 1994 și s-a încheiat la 23 septembrie 2005. La 12 și 15 octombrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile prin care reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a le plăti, în comun, 12.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 28392/05

by VON HANDEL

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

24 November 2009 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 26 July 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicants, Mr Norbert von Handel and Ms Elisabeth von Handel, are Austrian nationals who live in Steinerkirchen, Austria. They were represented before the Court by Mr L. Holzmann, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L.

Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

On 17 August 2009 the Court decided to communicate the applicants’ complaint concerning the length of civil proceedings, under Article

6 § 1 of the Convention, which proceedings began on 13 June 1994 and ended on 23

September 2005.

On 12 and 15 October 2009 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties by which the applicants agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay them, jointly, 12,000

euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Deputy Registrar

President