WEINHARDT v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
WEINHARDT v. HUNGARY (CtEDO, 2009)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 39174/05 de către Sándorné WEINHARDT împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 24 noiembrie 2009 în calitate de cameră compusă de: Françoise Tulkens, președinte, Vladimir Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 octombrie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Sándorné Weinhardt, este un național maghiar care s-a născut în 1947 și locuiește în Budapesta. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Cech, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 17 august 2009, Curtea a hotărât să comunice plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, care a început procedura în 1991 și s-a încheiat la 4 mai 2005. La 25 septembrie și 9 octombrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile prin care reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-și plăti 8.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului