GYÖRGY SZÉKELY v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GYÖRGY SZÉKELY v. HUNGARY (CtEDO, 2009)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 14352/06 de către György SZÉKELY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 19 ianuarie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 29 martie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl György Székely, un cetățen maghiar care s-a născut în 1951 și locuiește în Budapesta. El a fost reprezentat în fața Curții de dl A. Born, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Executivitatea Legii. La 13 octombrie 2009, Curtea a hotărât să comunice plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii de custodie a copiilor, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care a început în 1999 și s-a încheiat la 14 octombrie 2005. La 3 și 8 decembrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă plângere împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-l plăti 4000 EUR (patru mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.