Tais împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2009)67 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Taïs împotriva Franței (domanda nr. 39922/03, hotărârea din 1 iunie 2006, finală la 1 septembrie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă Comitetului de către Curte după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă în primul rând, lipsa de explicații plauzibile privind cauza rănilor care au dus la moartea fiului reclamantului, în timp ce a fost reținut, și inerția ofițerilor de poliție în fața suferinței sale fizice și mentale și lipsa supravegherii medicale și de poliție eficace (infracționarea substanțială a articolului 2) și, în al doilea rând, lipsa unei anchete eficace – în special rapide – a circumstanțelor care înconjoară decesul (infracționarea procedurală a articolului 2) (a se vedea detaliile în apendicele);

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a se conforma hotărârii; După examinarea informațiilor furnizate de guvern și a celorlalte informații furnizate (a se vedea apendicele) în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendicele), reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) [care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)67 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Taïs împotriva Franței Rezumatul cazului introductiv Acest caz se referă la moartea dlui Pascal Taïs, fiul reclamantului, în 1993 în timp ce el a fost deținut într-o celulă de poliție în care a fost plasat peste noapte pentru a fi treaz.

Curtea Europeană a constatat că guvernul nu a putut furniza o explicație plauzibilă pentru discrepanța sau chiar o contradicție între raportul medical elaborat atunci când descarcă fiul reclamanților din spital și raportul autopsiei, și în ceea ce privește cauza leziunilor găsite pe organismul său, având în vedere în special că leziunile nu ar fi putut avea loc în orice caz decât în timpul detenției sale (§ 95); în plus, inerția ofițerilor de poliție confruntați cu dificultăți fizice și psihice ale fiului reclamantului, precum și lipsa de supraveghere medicală și poliție eficace, au constituit o încălcare a obligației Franței de a proteja viața persoanelor în custodie (violații aspectului material al articolului 2). Curtea Europeană a constatat, de asemenea, că autoritățile franceze nu au efectuat o anchetă eficientă și în special rapidă cu privire la circumstanțele legate de moartea fiului reclamantului (infracționarea procedurală a articolului 2). Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în primul rând în vedere faptul că ancheta a fost prea lungă și nu a stabilit cauza reală a decesului lui Pascal Taïs, incertitudinea în acest sens care a crescut cu trecerea timpului (Curtea a subliniat, în special, faptul că anumite măsuri ale anchetei au fost luate prea târziu).

Curtea a luat în considerare, de asemenea, faptele că nu au fost luate dovezi detaliate de la prietena decedatului, care nu a răspuns de două ori la convocarea emisă de judecător, chiar dacă ea a fost la secția de poliție în noaptea incidentului, că judecătorul investigator a refuzat să permită reconstruirea evenimentelor, conducerea unei anchete psihologice post-mortem de utilitate dublă în stabilirea adevărului și care a fost negativă în ceea ce privește decedatul, subliniind, printre altele, teoria sinuciderii și importanța acordată acestuia . Plata unor simple satisfacții și a măsurilor individuale Detalii ale unei simple satisfacții Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 000 EUR 000 EUR Plătit la 21/12/2006 [2] b) Măsuri individuale În hotărârea sa, Curtea însăși „a remarcat că este imposibil pentru reclamanții să obțină o anchetă eficace sau o compensare adecvată” și le-a acordat 50 În urma acestei hotărâri, Procurorul public, în conformitate cu competența sa în temeiul articolului 190 din Codul de Procedură Penală, a examinat și, la 12 ianuarie 2007, a respins cererea reclamanților de a face o nouă investigație.

Procurorul public a susținut că nu are suficiente motive noi pentru a modifica încheierea inițială a anchetei, adică că nu există acuzații suficiente împotriva nimănui. În plus, guvernul a subliniat că alte elemente fac ca obiectiv imposibilă rectificarea deficiențelor anchetei inițiale. Prin definiție, nu este posibil să se schimbe faptul că ancheta a fost prea mult timp, nici că judecătorul investigator a mers prea târziu la scena pentru a-l examina (a mers acolo, dar, chiar și atunci, nu a ajutat să înțeleagă motivele morții victimei), nici în cele din urmă că ancheta psihologică post-mortem a fost efectuată. În plus, o reconstituire a evenimentelor ar fi obiectiv imposibilă, deoarece celula în care a avut loc evenimentele nu mai există ca în momentul material, lucrările au fost desfășurate între 1997 și 1998, adică din momentul material.

În ceea ce privește prietena dlui Pascal Taïs, nu are nici o adresă cunoscută. În acest context, Ombudsmanul („Mediateur de la République „, o autoritate independentă care nu acceptă instrucțiuni de la orice altă autoritate în conformitate cu Legea 73-6 din 3 ianuarie 1973) și consiliul Național de Consiliu pentru Drepturile Omului („Comisia Naționale consultative des droits de l’Homme „, o altă autoritate independentă, care oferă sfaturi și propuneri guvernului, în special în domeniul Drepturilor Omului) a făcut o comunicare comună Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 9 din Regulamentul Comitetului de Miniștri pentru supravegherea executării hotărârilor privind termenii aranjamentelor prietenoase.

La 20 mai 2009, dl. Taïs a informat Comitetul de Miniștri că, după decizia Procurorului, a ordonat o investigație privată (înregistrată într-un raport din 10 ianuarie 2009), care i-ar putea „facilifica o nouă investigație judiciară”. În acest sens, guvernul subliniază că, dacă dorește, desigur, reclamantul ar putea aduce rezultatele unei astfel de anchete la atenția magistraților competenți. În acest caz, ar trebui să ajungă la o decizie din nou. Dacă apar noi acuzații, ar fi încă posibilă redeschiderea anchetei, până când faptele în cauză nu vor fi luate în considerare. II. Măsuri generale Au fost luate măsuri pentru a face publice concluziile Curții Europene, astfel încât să evite noi încălcări similare.

Hotărârea a fost adusă la atenția judecătorilor competenți. A fost trimisă primului președinte al Curții de Casație și procurorului public în fața aceleiași Curte (și procurorului public în fața Curții de Apel din Bordeaux, care a fost îngrijorat în acest caz). De asemenea, a fost prezentată în Bulletinul d’information de la cour de cassation (BICC) Nr. 643 din 1 iulie 2006 și în La Cour européenne des Droits de l’Homme – 2006 – Arrêts interesat de la France et léurs commentaires , o publicație a Observatoire du droit européen Cour de cassation , iulie 2007 . În cele din urmă, mai multe articole au fost publicate pe această hotărâre în jurnale de drept distribuite la scară largă. De asemenea, s-a atras atenția poliției asupra acestei hotărâri, care se comentează în timpul formării ofițerilor de poliție, pentru a atrage consecințele acestei hotărâri în lucrarea lor și pentru a evita noi încălcări similare.

Hotărârea a fost, de asemenea, publicată și comentată în numărul din septembrie/octombrie 2006 al Bulletinului Legal al Ministerului Internului. Acest buletin este disponibil pe site-ul intranet al Ministerului, la care toți Ministerul (inclusiv poliția) și oficialii de la Préfectură au acces. Mai în general, guvernul francez a reamintit în primul rând, că a menținut eforturi considerabile de câțiva ani, ținând seama de recomandările CPT, pentru a îmbunătăți condițiile de detenție în timpul rezidenției. De exemplu, o circulară eliberată la 11 martie 2003 stabilește măsuri de modernizare a practicii profesionale și a mijloacelor dedicate detenției în reținere (...) pentru a garanta respectarea demnității deținuților.

În al doilea rând, guvernul reamintește că Legea 2000-494 din 6 iunie 2000 a creat Comisia Națională de Poliție de Etică (Comisia Nacională de Déontologie de la Sécurité www.cnds.fr ), o autoritate independentă încredințată cu misiunea de a supraveghea respectul etic de către toți cei care lucrează în domeniul de securitate în Republica Franceză, inclusiv poliția. În cele din urmă, se poate remarca că directorul general al Poliției a solicitat Inspectoarea Generală a Poliției Naționale (Inspecție Generală de la Poliție Nationale ) în decembrie 2006, împreună cu ministerele vizate și cu organismul profesional al medicilor, pentru a efectua un studiu privind plasarea în celule pentru a face atenție.

S-a solicitat ca acest studiu să „evalueze modul în care poliția ia în considerare normele privind manipularea persoanelor într-o stare de inebriere, pentru a analiza deficiențele și dificultățile întâlnite și pentru a face propuneri de reformă. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că, în acest caz, au fost luate toate măsurile individuale posibile, că măsurile generale vor preveni noi încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 iunie 2009 la a 1059-a ședință a Deputaților Miniștri [2] Reclamanții au renunțat la o parte din dobânzile implicite.

Resolution CM/ResDH(2009)67 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Taïs against France (Application No. 39922/03, judgment of 1 June 2006, final on 1 September 2006) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment in this case, transmitted to the Committee by the Court once it had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern first, the lack of plausible explanation as to the cause of the injuries that resulted in the death of the applicants’ son, while he was detained, and the inertia of the police officers in the face of his physical and mental distress and lack of effective police and medical supervision (substantive violation of Article 2) and secondly, the lack of an effective – particularly a quick – investigation into the circumstances surrounding the death (procedural violation of Article 2) (see details in appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1,

of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government and the other information provided (see Appendix) in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) [that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)67 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Taïs against France Introductory case summary This case concerns the death of Mr Pascal Taïs, the applicants’ son, in 1993 while he was detained in a police cell in which he had been placed overnight to sober up.

The European Court found that the government had not been able to provide a plausible explanation for the discrepancy, or even contradiction, between the medical report drawn up when discharging the applicants’ son from hospital and the autopsy report, and regarding the cause of the injuries found on his body, given in particular that the injuries could in any event only have occurred during his detention (§ 95); furthermore, the inertia of the police officers confronted with physical and mental distress of the applicant’s son, and the lack of effective police and medical supervision, had constituted a violation of France’s obligation to protect the lives of persons in custody (violations of the substantive aspect of Article 2). The European Court also found that the French authorities had not conducted an effective and particularly a quick investigation into the circumstances surrounding the death of the applicants’ son (procedural violation of Article 2). To reach this conclusion, the Court first took account of the fact that the investigation had been too long and had failed to establish the actual cause of Pascal Taïs’s death, the uncertainty in this respect growing with the passing of time (the Court in particular underlined the fact that certain steps of the investigation had been taken too late).

The Court also took into account the facts that no detailed evidence had been taken from the girlfriend of the deceased, who twice failed to respond to summonses issued by the judge, even though she had been at the police station on the night of the incident, that the investigating judge had refused to allow a reconstruction of the events, the conduct of a post-mortem psychological inquiry of dubious utility in establishing the truth and which was negative as regards the deceased, stressing inter alia the theory of a suicide and the importance given to it . I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total - 50 000 EUR 20 000 EUR 70 000 EUR Paid on 21/12/2006 [2] b) Individual measures In its judgment, the Court itself “noted that it is impossible for the applicants to obtain an effective enquiry or adequate compensation” and granted them 50 000 EUR as just satisfaction in respect of the non-pecuniary damage sustained.

Following this judgment, the Public Prosecutor, in accordance with his competence under Article 190 of the Code of Criminal Procedure, examined and on 12 January 2007 rejected the applicants’ request for a new investigation. The Public Prosecutor held that he did not have enough new grounds to change the initial conclusion of the investigation, i.e. that there were no sufficient charges against anyone. Moreover, the government underlined that several other elements make it objectively impossible to rectify the shortcomings of the original investigation. By definition, it is not possible to change the fact that the investigation has been too long, nor that the investigating judge went too late to the scene to examine it (he went there but, even at that time, it did not help in understanding the reasons for the victim’s death), nor finally that the post-mortem psychological inquiry had been carried out.

Furthermore, a reconstitution of the events would be objectively impossible, as the cell in which the events occurred does no longer exists as it was at the material time, works having been carried out between 1997 and 1998, i.e. since the material time. As to Mr. Pascal Taïs’ girlfriend, she has no known address. In this context, the Ombudsman (“ Médiateur de la République ”, an independent authority which does not accept instructions from any other authority according to Law 73-6 of 3 January 1973) and the National Human Rights Advisory Board (“ Commission nationale consultative des droits de l’Homme ”, another independent authority, giving advice and making proposals to the government, in particular in the field of Human Rights) made a joint communication to the Committee of Ministers under Rule 9 of the Rules of the Committee of Ministers for the supervision of the execution of judgments of the terms of friendly settlements.

On 20 May 2009, Mr. Taïs informed the Committee of Ministers that following the decision of the Prosecutor, he ordered a private investigation (recorded in a report of 10 January 2009), which could according to him “facilitate a new judicial investigation”. In this respect, the government underlines that if he so wishes, of course the applicant could bring the results of such an investigation to the attention of the competent magistrates. In that case, they would have to reach a decision again. If new charges appear, it would still be possible to reopen the investigation, until the facts at issue are time-barred. II. General measures Measures have been taken to make the European Court’s findings public so as to avoid new, similar violations.

The judgment has been brought to the attention of competent judges. It was sent to the First President of the Court of Cassation and to the Public Prosecutor before the same Court (as well as to the Public Prosecutor before the Court of Appeal of Bordeaux, which was concerned in this case). It was also presented in the Bulletin d’information de la cour de cassation (BICC) No. 643 of 1 July 2006 and in La Cour européenne des Droits de l’Homme – 2006 – Arrêts concernant la France et leurs commentaires , a publication of the Observatoire du droit européen ( Cour de cassation , July 2007). Finally, several articles have been published on this judgment in widely distributed law journals. The attention of the police has also been drawn to this judgment, which is commented upon during police officers’ training, to draw the consequences of this judgment in their work and to avoid new, similar violations.

The judgment was also published and commented in the September/October 2006 issue of the Legal Bulletin of the Ministry of Interior. This bulletin is available on the intranet site of the Ministry, to which all the Ministry (including police) and Préfecture officials have access. More generally speaking, the French government recalled first, that it has maintained considerable efforts for several years, taking into account the CPT’s recommendations, to improve conditions of detention on remand. For example, a Circular which was issued on 11 March 2003 sets out measures to “modernise professional practice and the means devoted to detention on remand (...) in order to guarantee respect for the dignity of detainees”.

Second, the government recalls that Law 2000-494 of 6 June 2000 created the National Commission for Policing Ethics ( Commission Nationale de Déontologie de la Sécurité , www.cnds.fr ), an independent authority entrusted with the mission of supervising respect of ethics by all those working in the field of security within the French republic, including the police. Finally, it may be noted that the Director General of the Police requested the National Police General Inspectorate ( Inspection Générale de la Police Nationale ) in December 2006, together with the ministries concerned and the medical doctors’ professional body, to carry out a study on placement in cells for sobering up. It was requested that this study “evaluate how the police take account of the rules on handling persons in a state of inebriation, to analyse the shortcomings and the difficulties encountered and to make proposals for reform.

III. Conclusions of the respondent state The government considers that in the present case, all possible individual measures have been taken, that the general measures will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 19 June 2009 at the 1059th meeting of the Ministers’ Deputies [2] The applicants gave up part of the default interest.