CASE OF LAMBERT AND MATHERON AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)66 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Lambert și Matheron împotriva Franței (Lambert, cererea nr. 23618/94, hotărârea din 24 august 1998, Matheron, cererea nr. 57752/00, hotărârea din 29 martie 2005, finală la 29 iunie 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului reclamanților de a respecta viața și corespondența lor privată (violația articolului 8), deoarece nu au putut contesta legalitatea interceptărilor telefonice plasate în dosarele lor, conversația care a avut loc pe linia telefonică a altcuiva (Lambert) sau în contextul unui caz în care reclamantul nu a fost partid (Materon) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)66 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Lambert și Matheron împotriva Franței Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la refuzul Cour de casă să permită reclamanților, acuzați respectiv de manipularea venitului furtului agravat în 1992 și a infracțiunilor de droguri în 1994, să conteste legalitatea includerii transcripțiilor de interceptări telefonice în dosarele lor de caz. În cazul Lambert, obiecția s-a bazat pe faptul că linia telefonică care a fost exploatată nu a fost a lui, și în cazul Matheron cu privire la faptul că a fost efectuată de către reclamant în cadrul căreia nu a fost parte (violațiile articolului 8). Curtea Europeană a considerat că raționamentul urmat de Cour de cassation ar putea avea tendința de a retrage protecția legii fie de la oricare persoană care desfășoară o conversație telefonică folosind o altă linie decât propria lor (Lambert) fie de la cei care se confruntă cu acuzațiile care rezultă din contactul telefonic efectuate în cazurile care nu le privesc, privand astfel protecția prevăzută de legea națională de o mare parte din substanța sa. Prin urmare, Curtea a considerat că reclamanții nu au beneficiat de „supraveghere efectivă”, cum ar fi limitarea interferenței în cauză la ceea ce este necesar într-o societate democratică. Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind aplicarea justă și nr. Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Lambert, 23618/94 000 FF 000 FF 000 FF 000 FF Plăți plătite la 13/04/1999 cu dobânzi nejustificate Matheron, 57752/00 000 EUR 000 EUR Pagate la 15/12/2005 cu dobânzi nejustificate b) Măsuri individuale Posibilitatea de a solicita redeschiderea cazurilor lor a fost disponibilă reclamanților în temeiul articolului L626-1 din Codul de Procedură Penală. II. Măsuri generale Curtea Europeană nu a pus la îndoială motivele juridice de contact telefonic, constatate în conformitate cu cerințele de la art. 8 din convenție. Având în vedere efectul direct acordat de instanțe franceze la Convenția și pentru a încuraja instanțele să țină seama în mod corespunzător de aceste hotărâri, acestea au fost publicate și trimise autorităților relevante. În plus, acestea au fost obiectul de comentarii în diferite jurnale specializate, în special CREDHO nr. 5/1999 (Lambert) și Revizuirea trimestrială a drepturilor omului Nr. 66 din 1 aprilie 2006. După hotărârea din Lambert, Cour de cassation s-a adaptat progresiv este jurisprudența. Inițial, într-o hotărâre din 15 ianuarie 2003 (Cass. Crim., 15 ianuarie 2003, apelul nr. 02-87.341), camera penală a stabilit că orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul de a concura interceptările telefonice rezultate din liniile altor persoane. Cu toate acestea, a respins ideea de a examina legalitatea interceptărilor efectuate într-o anchetă diferită. În continuare, pentru a ține seama de hotărârea Curții Europene în cauza Matheron, Cour de cassation , într-o hotărâre de concediere din 7 decembrie 2005, (Cass. Crim., 7 decembrie 2005, Apel nr. 85.876) a acceptat că camera de investigare ar putea examina legalitatea interceptărilor telefonice efectuate în proceduri separate, dar atașată dosarului cazului examinat. În acest context, camera de investigare trebuie să verifice în special: obiectivul interceptării ordonate, dacă este în conformitate cu normele, dacă este necesar și dacă interferența în intimitatea subiectului este proporțională având în vedere severitatea presupusei infracțiuni. jurisprudența Cour de cassation a rămas constantă de la această hotărâre. raportat în mare măsură asupra noului său jurisprudență: hotărârea din 7 decembrie 2005 a fost obiectul unui comentariu în raportul său anual pentru anul respectiv, iar dezvoltarea jurisprudenței a fost urmărită în raportul anual pentru 2006. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții privind încălcarea convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 iunie 2009 la a 1059-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)66

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Lambert and Matheron against France

(Lambert, Application No. 23618/94, judgment of 24 August 1998,

Matheron, Application No. 57752/00, judgment of 29 March 2005, final on 29 June 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern breaches of the applicants’ right to respect for their private life and correspondence (violation of Article 8) as they were unable to contest the legality of telephone intercepts placed in their files, the conversation having taken place on someone else’s telephone line (Lambert) or in the context of a case to which the applicant was not party (Matheron) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)66

Information about the measures to comply with the judgment in the cases of

Lambert and Matheron against France

Introductory case summary

These cases concern the refusal of the

Cour de cassation

to allow the applicants, charged respectively with handling the proceeds of aggravated theft in 1992 and drugs offences in 1994, to contest the legality of the inclusion of transcriptions of telephone intercepts in their case-files. In the Lambert case, the objection was based on the fact that the telephone line which was tapped was not his own, and in the Matheron case on the fact that the tapping was carried out in proceedings to which the applicant was not party (violations of Article 8).

The European Court considered that the reasoning followed by the

Cour de cassation

might tend to withdraw the protection of the law either from any person conducting a telephone conversation using a line other than their own (Lambert) or from those facing accusations arising from telephone tapping carried out in cases not concerning them, thus depriving the protection provided by national law of much of its substance. The Court thus considered that the applicants had not enjoyed “effective supervision” such as to limit the interference at issue to what is necessary in a democratic society.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Application and No.

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Lambert, 23618/94

10

000 FF

15

000 FF

25

000 FF

Paid on 13/04/1999 with default interest

Matheron, 57752/00

3

000 EUR

5

000 EUR

9

000 EUR

Paid on 15/12/2005 with default interest

b) Individual measures

The possibility to request reopening their cases was available to the applicants under section L626-1 of the Code of Criminal Procedure.

II.

General measures

The European Court did not call into question the legal grounds for telephone tapping, found to be in conformity with the requirements of Article 8 of the Convention.

In view of the direct of the direct effect given to the Convention by French courts, and in order to encourage courts to take due account of these judgments, they have been published and sent out to the relevant authorities. In addition they have been the subject of commentaries in various specialist journals, in particular

CREDHO

No. 5/1999 (Lambert) and the

Quarterly Human Rights Review

No. 66 of 1 April 2006.

Following the judgment in Lambert, the

Cour de cassation

has progressively adapted is case-law.

Initially, in a judgment of 15 January 2003 (Cass. Crim., 15 January 2003, Appeal No. 02-87.341) the Criminal Chamber established that any person charged with an offence has the right to contest telephone intercepts resulting from the tapping of other people’s lines. However, it rejected the idea of examining the legality of intercepts carried out in a different investigation.

Subsequently, in order to take account of the European Court’s judgment in the Matheron case, the

Cour de cassation

, in a dismissal judgment dated 7 December 2005, (Cass. Crim., 7 December 2005, Appeal No.

05

‑

85.876) accepted that the investigating chamber might examine the lawfulness of telephone intercepts carried out in separate proceedings but attached to the file of the case under examination. In this context the investigating chamber must check in particular: the aim of the intercept ordered, whether it is in accordance with the rules, whether it is necessary and whether the interference in the subject’s privacy is proportionate in view of the severity of the alleged offence. The case-law of the

Cour de cassation

has remained constant since this judgment.

The

Cour de cassation

reported widely on its new case-law: the judgment of 7 December 2005 was the subject of a commentary in its annual report for that year, and the development of the case-law was traced in the annual report for 2006.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 5 June 2009 at the 1059th meeting of the Ministers’ Deputies