Bodrozic și Vujin împotriva Serbiei

Reclamanții s-au născut în 1970 și, respectiv, 1966 și trăiesc în Kikinda. Reclamanții sunt jurnaliști și au fost angajați de ziarul săptămânal local Kikindske. La 9 aprilie 2004, primul reclamant a publicat un articol criticând mai multe condamnari penale pe care el și un alt jurnalist au avut pentru difamare. Articolul a fost intitulat „Nu ne-au pedepsit mult pentru ceea ce suntem” („Malo su nas kaznili, kakvi smo”) și, în măsura în care relevant, citiți după cum urmează: „Unde vom merge sufletele noastre, ne întrebăm. Suntem Superhiks [cei mai proeminenți din cartea comică „Alan Ford”” de Kikinda, care ia de la săraci și dă celor bogați? Suntem aroganți cheltuitori care irosesc bani aparținând tuturor cetățenilor Kikinda, astfel încât săracii oameni trebuie să ne plătească amenzile pentru scrierea ofensivă?

Judecătorul D.K... ne-a pedepsit prea blând și nu ar fi trebuit să satisfacă cererea avocatului S.K. și merită să ne rupe la melodia de 150.000 dinari? Dar nu a putut procurorul nostru, care cu siguranță nu este o blondă, dar este fluierat de către lucrătorii în grevă, a cerut mai mult, deoarece [o altă coloană din ziarul K.] i-a distrus reputația achiziționată de decenii, și în special în ultimul an sau două, atunci când el a redactat atât de „schilly” concedieri [“non-workers” și opoziția [o fabrică locală]? Și ce ar trebui să facă și să gândească cetățenii care finanțează compania noastră publică? Ar putea să se întrebe și cine ne-a dat dreptul de a scrie texte insultante astfel încât judecătorii Kikinda să ne pedepsească?...

Avem dreptul de a nega că oamenii sunt obosiți de un astfel de comportament al nostru...? Avem dreptul de a nega colegii noștri dorința lor de o viață liniștită, liberă de stres și de diferite proceduri judiciare? Avem un suflet, ne întrebăm cu voce tare, și dacă o facem, unde va merge după ce am pregătit un alt scandal? Ar trebui să ne fie rușine de noi înșine.” 8. În aceeași problemă, al doilea reclamant a fost redactorul paginii intitulate „Amuzament”, constand din anagrame, glume, un crossword și un horoscop. În partea de sus a paginii a fost o poză a unei blonde în lenjerie, lângă care a existat un text, care, în partea sa relevantă, citește după cum urmează: „JPICK și managerul au fost vizitate de o blondă a doua zi.

Pentru acea ocazie blonda a fost fluierată de lucrătorii care nu au fost în grevă. Și ea nu a fost nici măcar un avocat ...” Pe stânga fotografiei, a existat o cutie mică care conține trei anagrame, primul dintre care a fost un anagram de numele S.K... La scurt timp după publicarea celor de mai sus, S.K. a instituit proceduri penale private pentru insult împotriva reclamanților în Curtea Municipală Kikinda. 10. La 14 februarie 2005, instanța a condamnat reclamanții de insultă. În hotărârea sa, tribunalul le-a ordonat în comun să plătească S.K. un alt RSD 16 000 (aproximativ 200 EUR) în ceea ce privește costurile procedurii. 11. În hotărârea sa, instanța de primă instanță a definit insultul ca o declarație sau o acțiune obiectivă umilitoare pentru un anumit individ, constituind un atac asupra onorării sale.

a fost o cifră publică, instanța a explicat că, în temeiul dreptului intern, o acțiune făcută prin intermediul unei glume nu este o infracțiune atâta timp cât glumă nu a depășit limitele acceptabile și devenind insultante. Reclamanții trebuie să fi știut că S.K. a considerat articolele lor insultante, deoarece au fost condamnați anterior pentru utilizarea unor termeni identice în legătură cu el. Curtea a luat act în special de faptul că reclamanții au menționat direct și indirect S.K. pe mai multe pagini diferite ale aceluiași ziar și a concluzionat că S.K. a dovedit că aceste texte l-au insultat doar prin instituirea procedurii penale private. În special, Curtea a stat după cum urmează: „Acesta scrisă de către acuzați demonstrează intenția de a denunța procurorul privat [S.K.].

Acest lucru este așa deoarece este clar că acuzații, în moduri diferite și în secțiuni diferite [din ziar], au comparat procurorul privat cu o femeie, care comparație este obiectiv insultant în societate. În sensul nostru, în mentalitatea noastră este insultant să feminizeze un om, și glumele despre blonde nu sunt în cel mai puțin flate, pentru că ele prezintă blonde ca oameni stupidi supuse ridiculizării.” 12. La apel, la 4 mai 2005, Curtea de district Zrenjanin a susținut judecata de primă instanță și raționarea sa.

13. Dispozițiile relevante ale Constituției Republicii Serbiei 2006 (Ustav Republike Srbije; publicate în Jurnalul Oficial al Republicii Serbiei – OG RS – nr. 98/06) se citește după cum urmează: „Un recurs constituțional poate fi interzis împotriva deciziilor sau acțiunilor individuale ale organismelor sau organizațiilor de stat care exercită competențe publice delegate care încălcă sau negă drepturile și libertățile omului sau minorității garantate de Constituție, în cazul în care au fost deja epuizate sau nu au fost prescrise alte măsuri juridice pentru protecția lor.” 14. Codul penal al Republicii Serbia (Krivični zakon Republike Srbije; publicat în OG RS nos. 26/77, 28/77, 43/77, 20/79, 24/84, 39/86, 51/87, 6/89, 42/89, 21/90, 16/90, 49/92, 23/93, 67/93, 47/94, 17/95, 44/98, 10/02, 11/02, 80/02, 39/03 și 67/03), în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „1.

Oricine insultează altul va fi amendat sau pedepsit de închisoare nu mai mult de trei luni. Oricine comite un act descris în [alineatul] de mai sus ... prin presa ... sau la o reuniune publică este amendat sau pedepsit cu închisoarea care nu depășește șase luni.” să fie pedepsit pentru insultarea unei alte persoane dacă [sau ea] face acest lucru într-o activitate științifică, literară sau artistică sau într-o critică serioasă, în îndeplinirea sa [sau a sa] a sa [sau a sa] de profesie jurnalistică, ca parte dintr-o activitate politică sau de altă activitate socială sau în apărarea unui drept sau a unui interes justificat, dacă din modalitatea exprimării sau alte circumstanțe este evident că nu a existat nici [subvenție] intenție de a dispara.

În situațiile menționate mai sus, ... [inculpatul] ... nu este pedepsit pentru pretinderea sau difuzarea unor afirmații că o altă persoană a comis o infracțiune penală urmărită de oficiu, chiar dacă nu există o hotărâre finală în acest sens ..., dacă el [sau ea] dovedește că există motive rezonabile de a crede în veracitatea ... [acelor afirmații] ...” 15. Codul penal general (Osnovni krivični zakon; publicat în Gazettea Oficială a Republicii Socialiste Federale Iugoslave - OG SFRY - nos. 44/76, 36/77, 34/84, 37/84, 74/87, 57/89, 3/90, 38/90, 45/90, 54/90, Gazettea Oficială a Republicii Federale Iugoslavie - OG FRY - nos. 35/92, 37/93, 24/94, 61/01 și OG RS nr. 39/03), în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „... În cazul în care amendă nu poate fi colectată, instanța ordonă o zi de închisoare pentru fiecare 200 de dinaruri de amendă, cu condiția ca perioada generală de închisoare să nu depășească șase luni.

În cazul în care persoana condamnată plătește doar o parte din amendă [imposă], restul trebuie să ... să fie transformată în închisoare și dacă persoana condamnată plătește, după aceea, restul amenzii, se întrerupe în închisoare.”

5. The applicants were born in 1970 and 1966 respectively and live in Kikinda. 6. The applicants are journalists and were employed by the local weekly newspaper Kikindske. 7. On 9 April 2004 the first applicant published an article criticising several criminal convictions he and another journalist had incurred for defamation. The article was entitled ‘They have not punished us much for what we are’ (‘Malo su nas kaznili, kakvi smo’) and, in so far as relevant, read as follows: “Where will our souls go, we wonder. Are we Superhiks [the most prominent villain from the ‘Alan Ford’ comic book] of Kikinda, who take from the poor and give to the rich? Are we arrogant spendthrifts who waste money belonging to all Kikinda citizens, so that poor people have to pay our fines for offensive writing?

Has the judge D.K… punished us too mildly and shouldn’t he have satisfied the request of the lawyer S.K. and deservedly ripped us off to the tune of 150,000 dinars? But couldn’t our prosecutor, who is surely not a blonde, but is being whistled at by workers on strike, have asked for more, since [another column in the K. newspaper] ruined his reputation acquired over decades, and in particular over the past year or two, when he so ‘skilfully’ drafted dismissals to all the [‘]non-workers[‘] and the opposition from [a local factory]? And what should the citizens who finance our public company do and think? Could they also wonder who gave us the right to write insulting texts so that the judges of Kikinda must punish us?...

Do we have the right to deny that people are tired of such a behaviour of ours...? Do we have the right to deny our fellow citizens their wish for a quiet life, free of stress and various court proceedings? Do we have a soul, we wonder out loud, and if we do, where will it go after we’ve prepared another scandal? We should be ashamed of ourselves.” 8. In the same issue, the second applicant was the editor of the page entitled ‘Amusement’, consisting of anagrams, jokes, a crossword and a horoscope. In the top middle section of the page there was a photo of a blonde woman in her underwear, next to which there was a text, which, in its relevant part, read as follows: “JPICK and the manager were visited by a blonde the other day.

For that occasion the blonde was whistled at by the workers who were not on strike. And she wasn’t even a lawyer...” On the left of the photograph, there was a small box containing three anagrams, the first of which was an anagram of S.K.’s name. 9. Shortly after publication of the above, S.K. instituted private criminal proceedings for insult against the applicants in the Kikinda Municipal Court. 10. On 14 February 2005 the court convicted the applicants of insult. The court fined each of them 12,000 dinars (RSD, approximately EUR 150), ordering them jointly to pay S.K. another RSD 16,000 (approximately EUR 200) in respect of the costs of the proceedings. 11. In its judgment, the first-instance court defined insult as a statement or an action objectively humiliating to a certain individual, constituting an attack on his or her honour.

Acknowledging that S.K. was a public figure, the court explained that under domestic law an action done by way of a joke was not a criminal offence as long as that joke did not overstep acceptable boundaries and become insulting. The applicants must have known that S.K. considered their articles insulting, since they had previously been convicted of using identical terms about him. The court took particular note of the fact that the applicants mentioned S.K. directly and indirectly on several different pages of the same newspaper, and concluded that S.K. had proved that those texts had insulted him just by instituting the private criminal proceedings. In particular, the court held as follows: “Such writing by the defendants demonstrates the intention to demean the private prosecutor [S.K.].

This is so because it is clear that the defendants, in different ways and in different sections [of the newspaper], compared the private prosecutor to a female, which comparison is objectively insulting in society. Namely, in our mentality it is insulting to feminise a man, and jokes about blondes are not in the least flattering, because they portray blondes as stupid people subject to mockery.” 12. On appeal, on 4 May 2005 the Zrenjanin District Court upheld the first-instance judgment and its reasoning.

13. The relevant provisions of the Constitution of the Republic of Serbia 2006 (Ustav Republike Srbije; published in the Official Gazette of the Republic of Serbia – OG RS – no. 98/06) read as follows: “A constitutional appeal may be lodged against individual decisions or actions of State bodies or organisations exercising delegated public powers which violate or deny human or minority rights and freedoms guaranteed by the Constitution, if other legal remedies for their protection have already been exhausted or have not been prescribed.” 14. The Criminal Code of the Republic of Serbia (Krivični zakon Republike Srbije; published in OG RS nos. 26/77, 28/77, 43/77, 20/79, 24/84, 39/86, 51/87, 6/89, 42/89, 21/90, 16/90, 49/92, 23/93, 67/93, 47/94, 17/95, 44/98, 10/02, 11/02, 80/02, 39/03 and 67/03), in so far as relevant, reads as follows: “1.

Whoever insults another shall be fined or punished by imprisonment not exceeding three months. 2. Whoever commits an act described in [the above] paragraph ... through the press ... or at a public meeting shall be fined or punished by imprisonment not exceeding six months.” “1… [no one] ... shall ... be punished for insulting another person if he [or she] does so in a scientific, literary or artistic work or a serious critique, in the performance of his [or her] official duties, his [or her] journalistic profession, as part of a political or other social activity or in defence of a right or of a justified interest, if from the manner of his [or her] expression or other circumstances it is clear that there was no [underlying] intent to disparage.

2. In situations referred to above, ... [the defendant] ... shall not be punished for claiming or disseminating claims that another person has committed a criminal offence prosecuted ex officio, even though there is no final judgment to that effect ... , if he [or she] proves that there were reasonable grounds to believe in the veracity of ... [those claims] ...” 15. The General Criminal Code (Osnovni krivični zakon; published in the Official Gazette of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia - OG SFRY - nos. 44/76, 36/77, 34/84, 37/84, 74/87, 57/89, 3/90, 38/90, 45/90, 54/90, the Official Gazette of the Federal Republic of Yugoslavia - OG FRY - nos. 35/92, 37/93, 24/94, 61/01 and OG RS no. 39/03), in so far as relevant, reads as follows: “... 3. If the fine cannot be collected, the court shall order a day of imprisonment for each 200 dinars of the fine, provided that the overall term of imprisonment does not exceed six months.

4. If the convicted person pays only a part of the fine [imposed], the rest shall ... be converted into imprisonment, and if the convicted person [subsequently] pays the remainder of the fine, his [or her] imprisonment shall be discontinued.”