Plănuitorii, doamna Aleksandra Vinčić („primul reclamant”), dl Damir Matić („al doilea reclamant”), dna Dušica Obradović („al treilea reclamant”), dl Aleksandar Kržić (“al patrulea solicitant”), dl Ljubomir Božić („al treilea reclamant”), dl Zoran Radonjić (“al șaselea solicitant”), dl Milan Vukelić (“al unsprezecelea solicitant”), dl Jovan Milić (al doilea reclamant), dl Jovan Jovanović (“al treilea reclamant”), dl Milivan Jovanović (al treilea candidat”), dl Milivan Jovanović (al patruzecelea candidat”), dl Nevović (al patruzecim reclamantul), dl „al patruzecim reclamantul”), dnilor, dl. Faptele, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost toate membrii Uniunii Independente a inginerilor aerieni ai Serbiei (Samostalni sindikat inženjera vazduhuhoplovstva Srbije).
În urma unei greve, la 28 noiembrie 2004, sindicatul lor și angajatorul lor, JAT Airways, au încheiat un acord prin care acesta din urmă a acceptat să plătească tuturor membrilor sindicalii un anumit beneficiu, în timp ce cel din urmă a promis să întrerupă greva și să se abțină de orice acțiune juridică. La 29 noiembrie 2004, directorul general al JAT Airways, o societate publică fondată de statul contestat, a ordonat efectuarea calculelor necesare și plata beneficiilor se efectuează imediat. 10. Deoarece această decizie pare să nu fi fost pusă în aplicare, la 7 februarie 2005, reclamanții, ca parte a unui grup de 151 persoane, au depus o singură cerere civilă împotriva JAT Airways la Curtea a Patra Municipială (Četvrti opštinski sud) la Belgrad, cerând plata beneficiilor în cauză (de la mai multe sute până la aproximativ o mie de euro, respectiv „EUR”).
11. Numărul total de reclamanți a scăzut ulterior la 140. Curtea Municipală a hotărât apoi să separe procedurile pentru fiecare dintre reclamanții rămasi și le-a ordonat să își repună cererile individuale. Reclamanții, inclusiv reclamanții, au respectat. 12. Unele reclamanți au avut succes înaintea Curții Municipale IV; altele nu au fost.
Cu toate acestea, toți reclamanții nu au reușit la cea de-a doua instanță la Curtea de District din Belgrad a căror hotărâri au primit la următoarele date: - primul reclamant la 27 septembrie 2006; - al doilea reclamant la 13 iulie 2006; - al treilea și al patrulea solicitant la 13 septembrie 2006; - al treilea reclamant la 17 noiembrie 2006; - al șaselea solicitant la 10 noiembrie 2006; - al șaptelea solicitant la 4 decembrie 2006; - al optulea solicitant la 5 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 28 noiembrie 2006; - al treilea reclamant la 28 noiembrie 2006; - al treilea reclamant la 14 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 8 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 7 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 21 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 21 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 21 august 2006; - al șaptelea solicitant la 26 septembrie 2007; - al șaptelea șaptelea solicitant la 7 februariembrie 2007; - al treilea 2007; - al treilea la 7 februarie 2007; 13. În argumentul său în cazul reclamanților, Curtea de District a reținut, printre altele, că directorul general al JAT Airways nu a fost autorizat să acorde plata beneficiilor în cauză în absența unei autorizații guvernamentale explicite.
14. În alte 23 de cazuri separate, din aceleași motive, Tribunalul de District a stat, de asemenea, împotriva reclamanților. 15. Cu toate acestea, în cel puțin 17 alte hotărâri, dictate între 31 mai 2006 și 5 decembrie 2007, Curtea de District a hotărât în favoarea colegilor reclamanților, în ciuda faptului că afirmațiile lor au fost bazate pe aceleași fapte și au avut în vedere aspecte juridice identice. În argumentul său în aceste alte cazuri, Curtea de District a explicat, printre altele, că JAT Airways a trebuit să respecte acordul din 28 noiembrie 2004, precum și decizia directorului său general din 29 noiembrie 2004. 16. La 27 septembrie 2006, Curtea de District a adoptat un „aviz juridic” (pravno shvatanje) care a afirmat argumentul descris la punctul 13 de mai sus.
17. La 21 noiembrie 2006, reclamanții au depus o cerere de îndemnare a Curții Municipale a Patra pentru a continua în conformitate cu art. 176 din Legea de procedură civilă din 2004 (a se vedea punctul 39 mai jos), adică pentru a solicita orientări de la Curtea Supremă (Vrhovni sud Srbije) cu privire la modul în care să se ocupe de un număr mare de cazuri, inclusiv ale lor, în care Curții de District au stat deja necoroborat. 18. La 27 februarie 2007, Curtea Supremă a respins cererea Curții municipale a 4-a făcută în acest sens la 10 ianuarie 2007. În acest sens, a remarcat, printre altele, că art. 176 nu a fost aplicabil deoarece, în o serie de cazuri în cauză, Curtea de District a decis deja ca instanță finală, și a subliniat că deține instanța respectivă să își armonizeze propria jurisprudență.
19. La 17 iulie 2008, Curtea Constituțională (Ustavni sud Srbije) a respins propunerea de reexaminare abstractă (inicijativa za ocenu zakonitosti) depusă de JAT Airways, solicitând acordul din 28 noiembrie 2004 și decizia directorului general din 29 noiembrie 2004 a declarat ilegală. Curtea a explicat că nu avea nicio jurisdicție ratione materiae având în vedere faptul că documentele impugate nu pot fi calificate ca acte generale (opšti akti) în sensul articolului 167 § 1 din Constituție (a se vedea punctul 24 de mai jos). 20. Între timp, JAT Airways a depus mai multe reclamații separate împotriva reclamanților, cerând ca respectivul acord și decizia directorului general să fie declarate nule și nule.
Totuși, în cele din urmă, toate aceste afirmații ar fi par să fi fost respinse din diferite motive procedurale. 21. Zeci de cazuri separate, cum ar fi reclamanții, par să fie încă în așteptare în prima sau a doua instanță. 22. art. 22 § 1 din Constituție prevede, printre altele, că fiecare „trebuie să aibă dreptul la protecția egală a drepturilor sale într-un proces în fața unei instanțe de drept”. 23. Această Constituție a fost abrogată în noiembrie 2006, care este momentul în care noua Constituție, publicată în OG RS nr. 98/06, a intrat în vigoare. 24. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Toată lumea are dreptul la ... [o audiere corectă în fața unui] ... tribunal ... [în hotărârea] ... a drepturilor și obligațiilor sale ...” Curtea Constituțională decide despre: ... respectarea actelor generale [opštih akata] adoptate de organizațiile care exercită competențe publice delegate ... cu Constituția și legile.
„Un recurs constituțional poate fi interzis împotriva deciziilor sau a acțiunilor individuale ale organismelor sau organizațiilor de stat care exercită competențe publice delegate care încălcă sau negă drepturile și libertățile omului sau minorității garantate de Constituție, în cazul în care alte remedii juridice pentru protecția lor au fost deja epuizate sau nu au fost prescrise.” „Curtea Constituțională dispune de 15 judecători care vor fi aleși sau desemnați pentru o perioadă de nouă ani. Cinci judecători ai Curții Constituționale sunt aleși de Adunarea Națională, încă cinci sunt desemnați de Președintele Republicii și încă cinci sunt desemnați în sesiunea generală a Curții Supreme de Casare...
Adunarea Națională alege cinci judecători ai Curții Constituționale din cei zece candidați propuse de Președintele Republicii, Președintele Republicii numește cinci judecători ai Curții Constituționale din cei zece candidați propusi de Adunarea Națională, iar sesiunea generală a Curții Supreme de Casare numește cinci judecători din cei zece candidați propusi în sesiunea generală de către Înaltul Consiliu Judiciar și Consiliul Procurorilor de Stat.” „Curtea Constituțională judecă cu majoritatea voturilor exprimate de toți judecătorii Curții Constituționale.” 25. În conformitate cu art. 9 § 3, Curtea Constituțională se consideră constituită atunci când două treimi din numărul total de judecători au fost aleși sau desemnați.
26. Dispozițiile relevante ale prezentei acte se citesc după cum urmează: „Decizia Curții Constituționale este finală, executibilă și obligatorie.” „Curtea Constituțională are Regulamentul de procedură ... care reglementează, în mai mare detaliu, organizația ... [și funcționarea Curții Constituționale] ..., precum și procedura ... [înaintea acestuia] ...” „... [T] Curtea Constituțională dispune de un Registru.
Organizația, sarcinile și funcționarea Registrului sunt reglementate, în mai mare detaliu, prin ... Curtea Constituțională.” „Un recurs constituțional poate fi interzis împotriva unei decizii individuale sau a unei acțiuni ale unui organism de stat sau a unei organizații care exercită competențe publice delegate care încălcă sau negă drepturile și libertățile omului sau minorității garantate de Constituție, în cazul în care alte măsuri juridice au fost deja epuizate sau nu au fost prescrise sau în cazul în care dreptul la protecția judiciară a acestora a fost exclus prin lege.
Un recurs constituțional poate fi depus chiar dacă toate măsurile de recurs disponibile nu au fost epuizate în cazul încălcării dreptului unei reclamante la un proces într-un termen rezonabil.” „Un recurs constituțional poate fi depus de oricare persoană care crede că oricare dintre drepturile sau libertățile sale umane sau minoritare garantate de Constituție a fost încălcat sau negat de o decizie individuală sau de o acțiune a unui organism de stat sau de o organizație care exercită competențe publice delegate.” „Un recurs constituțional poate fi depus în termen de treizeci de zile de la primirea deciziei individuale sau de data comisiei acțiunilor...
[în întrebare] ...” „Când Curtea Constituțională constată că ... o decizie sau acțiunea individuală a încălcat sau negat un drept uman sau minoritar sau o libertate garantată de Constituție, aceasta anulează ... Decizia în cauză sau interzice continuarea unei astfel de acțiuni sau ordonă punerea în aplicare a altor măsuri specifice, precum și eliminarea tuturor consecințelor negative într-o perioadă de timp specificată.
Hotărârea Curții Constituționale care acceptă un recurs constituțional constituie o bază juridică pentru solicitarea compensației sau eliminarea altor consecințe negative în fața unui organism competent, în conformitate cu legea.” [Un reclamant care a obținut o decizie a Curții Constituționale în favoarea sa] .., poate depune o cerere de compensare în favoarea Comisiei pentru compensare pentru a ajunge la un acord în ceea ce privește suma ... [de compensare care trebuie acordată] ... În cazul în care Comisia pentru compensare nu decide în mod favorabil în ceea ce privește o cerere de compensare sau nu emite o decizie în termen de treizeci de zile de la data depunerii acesteia, reclamantul poate depune o cerere civilă pentru daune în fața instanței competente.
În cazul în care numai acordul parțial a fost realizat, se poate depune o cerere civilă în ceea ce privește restul sumei solicitate. Compoziția și funcționarea Comisiei de Compensare sunt reglementate de Ministrul Justiției.” „Un recurs constituțional poate fi, de asemenea, depus împotriva ... [decizia individuală sau acțiunea în cauză] ... în cazul în care prezenta decizie ... [a fost adoptată] ... sau această acțiune a fost întreprinsă între data promulgării Constituției și data intrării în vigoare a prezentei Acte…
[În acest caz se poate depune un recurs constituțional] ... în termen de treizeci de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Acte” „Curtea Constituțională, în termen de nouăzeci de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Acte, își adoptă Regulamentul de procedură și ... [În continuare reglementează organizarea și funcționarea Registrului său] ...” Ministrul Justiției conține, în termen de nouăzeci de zile de la data intrării în vigoare a prezentei acte ... [reglementează compoziția și funcționarea Comisiei de Compensare] ...” 27. Aceste norme conțin, printre altele, detaliile necesare în ceea ce privește prelucrarea recursurilor depuse la Curtea Constituțională.
28. Noua Constituție a Republicii Serbiei și Legea Constituțională privind punerea în aplicare a acesteia au fost promulgate în noiembrie 2006. 29. Până la 24 noiembrie 2007 au fost alese sau desemnate două treimi din numărul total al judecătorilor Curții Constituționale (a se vedea punctul 25 mai sus).
30. Legea Curții Constituționale a intrat în vigoare la 6 decembrie 2007. 31. Regulile de procedură ale Curții Constituționale, publicate în OG RS nr. 24/08, au intrat în vigoare la 15 martie 2008. Corecțiile textuale minore au fost publicate în OG RS nr. 27/08 din 17 martie 2008. 32. Până la 9 iulie 2009, Curtea Constituțională a examinat mai multe sute de apeluri care au susținut încălcări ale drepturilor omului individual și a constatat încălcări în zeci de cazuri referitoare, printre altele, la accesul la instanță, la detenție, la lungimea procedurilor și la diverse chestiuni de echitate procedurală (a se vedea http://www.ustavni.sud.sr.gov.yu/sudska_praksa/uzalbe.php).
33. Primele decizii cu privire la fondul plângerilor recurentelor, inclusiv prima decizie de instituire a unei încălcări a Constituției, au fost adoptate la 10 iulie 2008 (ibid.), și au fost publicate în OG RS nr. 74/08 din 7 august 2008. 34. În cazul în care este cazul, Curtea Constituțională a anulat, în mai multe cazuri, deciziile adoptate de instanțele inferioare, precum și de Curtea Supremă, au ordonat încheierea cât mai curând posibil a procedurii judiciare excesiv de prelungite și a susținut că compensarea financiară pentru daunele suferite de recurente a fost justificată. 35. Până la 26 mai 2009, Comisia pentru compensare a acordat daune în cel puțin 4 cazuri în care Curtea Constituțională a constatat deja o încălcare și a susținut că se solicită o compensare adecvată.
36. art. 2 § 1 prevede, printre altele, că toate părțile au dreptul la protecția egală a drepturilor lor. 37. art. 12 prevede că, atunci când hotărârea unei instanțe într-o instanță în curs de întârziere se bazează pe rezoluția anterioară a unei chestiuni juridice preliminare, instanța însuși poate decide asupra acestei chestiuni, precum și asupra cererii principale, cu excepția cazului în care legislația relevantă prevede altfel. Hotărârea instanței în ceea ce privește chestiunea preliminară, totuși, nu este obligatorie din punct de vedere juridic în ceea ce privește procedura judiciară în curs de desfășurare. art. 149 prevede, printre altele, că, în principiu, costurile și cheltuielile juridice sunt împărțite proporțional între părți, pe baza măsurării succesului lor în cadrul procedurii.
În cazul în care o parte pierde în întregime cazul, această parte este obligată să plătească toate costurile și cheltuielile legale suportate. 39. art. 176 prevede că, în cazul în care există multe cazuri în suspensie în primă instanță care ridică aceeași chestiune juridică preliminară, instanța de primă instanță, fie de oficiu, fie la una dintre cererile părților, are dreptul de a iniția o procedură separată în fața Curții Supreme, cererea acesteia de a rezolva problema în cauză. Procesul pe care îl așteaptă în primă instanță va fi păstrat între timp.
40. art. 3 § 3, 413, 415, 417 și 418 prevede că Procurorul public, de oficiu sau ca răspuns la propunerea specifică a unei părți, într-o perioadă de trei luni, are dreptul de a depune o Cerere de Protecție a Legii împotriva unei decizii finale ale instanței civile, în cazul în care ar fi transpirat faptul că decizia în cauză a fost „întemeiată pe dispozițiile ilegale ale părților” (nedozvoljeno rasaganje stranaka), și anume. Cei întreprinși în încălcarea „dispozițiilor obligatorii ale dreptului intern, al ordinului public sau al regulilor morale” (prinnudni propisi, javni poredak i pravila morala). În cazul în care Procurorul public refuză să depună o cerere de acest tip, partidul care l-a îndemnat să facă acest lucru va avea dreptul, în termen de treizeci de zile, să depună propriile cereri de protecție a legii la Curtea Supremă.
41. art. 422.8 prevede că un caz încheiat prin decizia finală a instanței poate fi redeschis, la cererea părții interesate, dacă problema juridică preliminară, în sensul articolului 12 din prezenta acțiune, a fost ulterior rezolvată într-un mod diferit de către organismul de stat competent. art. 422.10 prevede, de asemenea, că un caz poate fi redeschis dacă, între timp, Curtea Europeană a pronunțat o hotărâre cu privire la Serbia cu privire la aceeași chestiune juridică sau la o chestiune juridică similară. 42. Prezenta lege a intrat în vigoare în februarie 2005, de abrogare a Legii de procedură civilă 1977.
5. The applicants, Ms Aleksandra Vinčić (“the first applicant”), Mr Damir Matić (“the second applicant”), Ms Dušica Obradović (“the third applicant”), Mr Aleksandar Kržić (“the fourth applicant”), Mr Ljubomir Božić (“the fifth applicant”), Mr Zoran Radonjić (“the sixth applicant”), Ms Ljiljana Savić (“the seventh applicant”), Ms Aleksandra Rosić (“the eighth applicant”), Mr Jovo Grbić (“the ninth applicant”), Mr Mirko Maljković (“the tenth applicant”), Mr Milan Vukelić (“the eleventh applicant”), Mr Jovan Milić (“the twelfth applicant”), Mr Jovan Jovanović (“the thirteenth applicant”), Mr Milutin Jovanović (“the fourteenth applicant”), Mr Nenad Jovanović (“the fifteenth applicant”), Mr Zoran Korica (“the sixteenth applicant”), Ms Dara Đorđević Halapir (“the seventeenth applicant”), Ms Vera Vasović (“the eighteenth applicant”), Mr Drago Tumbas (“the nineteenth applicant”), Mr Dobrivoje Dunjić (“the twentieth applicant”), Mr Svetozar Munćan (“the twenty-first applicant”), Mr Rade Savić (“the twenty-second applicant”), Mr Dragan Udović (“the twenty-third applicant”), Mr Milutin Milunov (“the twenty-fourth applicant”), Mr Predrag Stamenović (“the twenty-fifth applicant”), Mr Zoran Babić (“the twenty-sixth applicant”), Mr Slobodan Pejić (“the twenty-seventh applicant”), Mr Mirko Novaković (“the twenty-eighth applicant”), Mr Radoje Đukić (“the twenty-ninth applicant”),
Mr Zoran Živković (“the thirtieth applicant”) and Mr Miodrag Lopičić (“the thirty-first applicant”) are all Serbian nationals. 6. The facts, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 7. The applicants were all members of the Independent Union of Aviation Engineers of Serbia (Samostalni sindikat inženjera vazduhoplovstva Srbije). 8. Following a strike, on 28 November 2004 their union and their employer, JAT Airways, concluded an agreement whereby the latter accepted to pay all union members a certain benefit while the former promised to discontinue the strike and refrain from any legal action. 9. On 29 November 2004 the Director General of JAT Airways, a public corporation founded by the respondent State, ordered that the necessary calculations be made and the payment of the benefit be effected immediately.
10. Since this decision would appear not to have been implemented, on 7 February 2005 the applicants, as part of a group of 151 persons, filed a single civil claim against JAT Airways with the Fourth Municipal Court (Četvrti opštinski sud) in Belgrade, seeking payment of the benefit in question (ranging from several hundred up to approximately one thousand Euros, “EUR”, respectively). 11. The total number of plaintiffs subsequently dropped to 140. The Fourth Municipal Court thereafter decided to separate the proceedings for each of the remaining plaintiffs, and ordered them to re-submit their individual claims. The plaintiffs, including the applicants, complied. 12. Certain applicants were successful before the Fourth Municipal Court; others were not.
However, all the applicants were unsuccessful at second-instance before the District Court in Belgrade whose decisions they received on the following dates: - the first applicant on 27 September 2006; - the second applicant on 13 July 2006; - the third and fourth applicants on 13 September 2006; - the fifth applicant on 17 November 2006; - the sixth applicant on 10 November 2006; - the seventh applicant on 4 December 2006; - the eighth applicant on 5 December 2006; - the ninth applicant on 28 November 2006; - the tenth applicant on 14 December 2006; - the eleventh applicant on 20 November 2006; - the twelfth applicant on 8 December 2006; - the thirteenth applicant on 7 December 2006; - the fourteenth applicant on 21 December 2006; - the fifteenth applicant on 21 August 2006; - the sixteenth applicant on 26 December 2006; - the seventeenth applicant on 7 February 2007; - the eighteenth applicant on 5 January 2007; - the nineteenth and twentieth applicants on 5 February 2007; - the twenty-first and twenty-fifth applicants on 7 March 2007; - the twenty-second applicant on 1 March 2007; - the twenty-third applicant on 28 March 2007; - the twenty-fourth applicant on 11 April 2007; - the twenty-sixth applicant on 5 October 2007; - the twenty-seventh applicant on 3 September 2007; - the twenty-eighth applicant on 5 September 2007; - the twenty-ninth applicant on 19 October 2007;
- the thirtieth applicant on 13 June 2007; and - the thirty-first applicant on 3 September 2007. 13. In its reasoning in the applicants' cases, the District Court held, inter alia, that the Director General of JAT Airways had not been authorised to grant payment of the benefit at issue in the absence of an explicit governmental authorisation. 14. In another 23 separate cases, for the same reasons, the District Court also ruled against the plaintiffs. 15. However, in at least 17 other judgments, rendered between 31 May 2006 and 5 December 2007, the District Court decided in favour of the applicants' colleagues, notwithstanding the fact that their claims were based on the same facts and concerned identical legal issues.
In its reasoning in these other cases, the District Court explained, inter alia, that JAT Airways had had to comply with the agreement of 28 November 2004, as well as the decision of its Director General of 29 November 2004. 16. On 27 September 2006 the District Court adopted a “legal opinion” (pravno shvatanje) affirming the reasoning described at paragraph 13 above. 17. On 21 November 2006 the applicants filed a request urging the Fourth Municipal Court to proceed in accordance with Article 176 of the Civil Procedure Act 2004 (see paragraph 39 below), that is to seek guidance from the Supreme Court (Vrhovni sud Srbije) on how to deal with a large number of cases, including their own, wherein the District Court had already ruled inconsistently.
18. On 27 February 2007 the Supreme Court rejected the Fourth Municipal Court's request made to this effect on 10 January 2007. In so doing, it noted, inter alia, that Article 176 was inapplicable because in a number of cases at issue the District Court had already ruled as the final instance, and stressed that it was up to the said court to harmonise its own case-law. 19. On 17 July 2008 the Constitutional Court (Ustavni sud Srbije) rejected the motion for abstract review (inicijativa za ocenu zakonitosti) filed by JAT Airways, requesting to have the agreement of 28 November 2004 and the Director General's decision of 29 November 2004 declared unlawful. The court explained that it had no jurisdiction ratione materiae given that the impugned documents could not be qualified as general acts (opšti akti) within the meaning of Article 167 § 1 of the Constitution (see paragraph 24 below).
20. In the meantime, JAT Airways lodged several separate counterclaims against the applicants, seeking that the said agreement and the Director General's decision be declared null and void. Ultimately, however, all of these claims would appear to have been rejected on various procedural grounds. 21. Dozens of separate cases such as the applicants' seem to be still pending at first or second instance. 22. Article 22 § 1 of the Constitution provided, inter alia, that everyone “shall be entitled to the equal protection of his or her rights in a suit before a court of law”. 23. This Constitution was repealed in November 2006, which is when the new Constitution, published in OG RS no. 98/06, entered into force.
24. The relevant provisions of the Constitution read as follows: “Everyone shall have the right to ... [a fair hearing before a] ... tribunal ... [in the determination] ... of his [or her] rights and obligations ...” The Constitutional Court shall decide about: ... 5. the compliance of general acts [opštih akata] adopted by organisations exercising delegated public powers ... with the Constitution and the laws. “A constitutional appeal may be lodged against individual decisions or actions of State bodies or organisations exercising delegated public powers which violate or deny human or minority rights and freedoms guaranteed by the Constitution, if other legal remedies for their protection have already been exhausted or have not been prescribed.” “The Constitutional Court shall have fifteen judges who shall be elected or appointed for a period of nine years.
Five judges of the Constitutional Court shall be elected by the National Assembly, another five shall be appointed by the President of the Republic, and another five shall be appointed at the general session of the Supreme Court of Cassation...
The National Assembly shall elect five judges of the Constitutional Court from among ten candidates proposed by the President of the Republic, the President of the Republic shall appoint five judges of the Constitutional Court from among ten candidates proposed by the National Assembly, and the general session of the Supreme Court of Cassation shall appoint five judges from among ten candidates proposed at the general session by the High Judicial Council and the State Prosecutors' Council.” “The Constitutional Court shall adjudicate by the majority of votes cast by all judges of the Constitutional Court.” 25. In accordance with Article 9 § 3 the Constitutional Court shall be deemed constituted when two thirds of the total number of judges have been elected or appointed.
26. The relevant provisions of this Act read as follows: “The decisions of the Constitutional Court shall be final, enforceable and binding.” “The Constitutional Court shall have its Rules of Procedure ... which shall regulate, in greater detail, the organisation ... [and the functioning of the Constitutional Court] ... as well as the proceedings ... [before it] ...” “ ... [T]he Constitutional Court shall have a Registry. The organisation, the tasks, and the functioning of the Registry shall be regulated, in greater detail, by ... the Constitutional Court.” “A constitutional appeal may be lodged against an individual decision or an action of a State body or an organisation exercising delegated public powers which violates or denies human or minority rights and freedoms guaranteed by the Constitution, if other legal remedies have already been exhausted or have not been prescribed or where the right to their judicial protection has been excluded by law.
A constitutional appeal may be lodged even if all available remedies have not been exhausted in the event of a breach of an applicant's right to a trial within a reasonable time.” “A constitutional appeal may be lodged by any individual who believes that any of his or her human or minority rights or freedoms guaranteed by the Constitution has been violated or denied by an individual decision or an action of a State body or an organisation exercising delegated public powers.” “A constitutional appeal may be lodged within thirty days of receipt of the individual decision or the date of commission of the actions ... [in question] ...” “When the Constitutional Court finds that an ... individual decision or action has violated or denied a human or minority right or a freedom guaranteed by the Constitution, it shall annul the ... decision in question or ban the continuation of such action or order the implementation of other specific measures as well as the removal of all adverse consequences within a specified period of time.
The decision of the Constitutional Court accepting a constitutional appeal shall constitute a legal basis for requesting compensation or the removal of other adverse consequences before a competent body, in accordance with the law.” “... [An applicant who has obtained a Constitutional Court decision in his or her favour] .., may lodge a compensation claim with the Commission for Compensation in order to reach an agreement in respect of the amount ... [of compensation to be awarded] ... If the Commission for Compensation does not rule favourably in respect of a compensation claim or fails to issue a decision within thirty days from the date of its submission, the applicant may file a civil claim for damages before the competent court.
If only partial agreement has been achieved, a civil claim may be filed in respect of the remainder of the amount sought.
The composition and operation of the Commission for Compensation shall be regulated by the Minister of Justice.” “A constitutional appeal may also be lodged against ... [the individual decision or action in question] ... if this decision ... [has been adopted] ... or this action has been undertaken between the date of promulgation of the Constitution and the date of entry into force of this Act.” ... [In this case a constitutional appeal may be lodged] ... within thirty days as of the date of entry into force of this Act” “The Constitutional Court shall, within ninety days as of the date of entry into force of this Act, adopt its Rules of Procedure and ... [further regulate the organisation and functioning of its Registry] ...” The Minister of Justice shall, within ninety days as of the date of entry into force of this Act ... [regulate the composition and the operation of the Commission for Compensation] ...” 27. These Rules, inter alia, contain the necessary details as regards the processing of appeals lodged with the Constitutional Court.
28. The new Constitution of the Republic of Serbia and the Constitutional Act on its implementation were both promulgated in November 2006. 29. By 24 November 2007 two thirds of the total number of Constitutional Court judges had been elected or appointed (see paragraph 25 above). 30. The Constitutional Court Act entered into force on 6 December 2007. 31. The Rules of Procedure of the Constitutional Court, published in OG RS no. 24/08, entered into force on 15 March 2008. Minor textual corrections thereof were published in OG RS no. 27/08 of 17 March 2008. 32. By 9 July 2009 the Constitutional Court had considered several hundred appeals alleging individual human rights violations, and had found breaches in dozens of cases concerning, inter alia, access to court, detention, length of proceedings, and various procedural fairness issues (see http://www.ustavni.sud.sr.gov.yu/sudska_praksa/uzalbe.php).
33. The first decisions on the merits of the appellants' complaints, including the very first decision establishing a violation of the Constitution, had been adopted on 10 July 2008 (ibid.), and were published in OG RS no. 74/08 of 7 August 2008. 34. Where appropriate, the Constitutional Court had, in a number of cases, quashed decisions adopted by the lower courts, as well as the Supreme Court, ordered that the excessively protracted judicial proceedings be concluded as soon as possible, and held that financial compensation for the damage suffered by the appellant had been warranted. 35. By 26 May 2009 the Commission for Compensation had awarded damages in at least 4 cases where the Constitutional Court had already found a violation and held that adequate compensation was called for.
36. Article 2 § 1 provides, inter alia, that all parties shall be entitled to the equal protection of their rights. 37. Article 12 provides that when a court's decision in a pending suit rests on the prior resolution of a preliminary legal issue, the court itself may rule on this issue, as well as the main claim, unless the relevant legislation provides otherwise. The court's decision as regards the preliminary issue, however, shall only be legally binding in respect of the ongoing judicial proceedings. 38. Article 149 provides, inter alia, that, in principle, legal costs and expenses shall be divided proportionately between the parties, based on the measure of their success in the proceedings.
Should a party lose the case entirely, that party shall be obliged to pay all the legal costs and expenses incurred. 39. Article 176 provides that when there are many cases pending at first instance raising the same preliminary legal issue, the court of first instance shall, either ex officio or at one of the parties' requests, be entitled to institute separate proceedings before the Supreme Court, petitioning the latter to resolve the issue in question. The lawsuits pending at first instance shall be stayed in the meantime. 40. Articles 3 § 3, 413, 415, 417 and 418 provide that the Public Prosecutor shall, ex officio or in response to a party's specific proposal, within a period of three months, have the right to lodge a Request for the Protection of Legality against a final civil court decision, should it transpire that the decision in question was “based on the parties' unlawful dispositions” (nedozvoljeno raspolaganje stranaka), i.e.
those undertaken in breach of the “binding provisions of domestic law, public order or the rules of morality” (prinudni propisi, javni poredak i pravila morala). Should the Public Prosecutor refuse to lodge a request of this sort, the party who had urged him to do so shall, within thirty days, have the right to file its own Request for the Protection of Legality with the Supreme Court. 41. Article 422.8 provides that a case which has been concluded by means of a final court decision may be re-opened, at the interested party's request, if the preliminary legal issue, within the meaning of Article 12 of this Act, was subsequently resolved in a different manner by the competent State body. Article 422.10 further provides that a case may be re-opened if the European Court of Human Rights has in the meantime rendered a judgment in respect of Serbia concerning the same or a similar legal issue.
42. This Act entered into force in February 2005, thereby repealing the Civil Procedure Act 1977.