CtEDO 01.12.2009 Auto

CASE OF VINCIC AND OTHERS v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
01.12.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objection dismissed (non-exhaustion of domestic remedies);Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF VINCIC AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Plănuitorii, doamna Aleksandra Vinčić („primul reclamant”), dl Damir Matić („al doilea reclamant”), dna Dušica Obradović („al treilea reclamant”), dl Aleksandar Kržić (“al patrulea solicitant”), dl Ljubomir Božić („al treilea reclamant”), dl Zoran Radonjić (“al șaselea solicitant”), dl Milan Vukelić (“al unsprezecelea solicitant”), dl Jovan Milić (al doilea reclamant), dl Jovan Jovanović (“al treilea reclamant”), dl Milivan Jovanović (al treilea candidat”), dl Milivan Jovanović (al patruzecelea candidat”), dl Nevović (al patruzecim reclamantul), dl „al patruzecim reclamantul”), dnilor, dl. Faptele, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost toate membrii Uniunii Independente a inginerilor aerieni ai Serbiei (Samostalni sindikat inženjera vazduhuhoplovstva Srbije). În urma unei greve, la 28 noiembrie 2004, sindicatul lor și angajatorul lor, JAT Airways, au încheiat un acord prin care acesta din urmă a acceptat să plătească tuturor membrilor sindicalii un anumit beneficiu, în timp ce cel din urmă a promis să întrerupă greva și să se abțină de orice acțiune juridică. La 29 noiembrie 2004, directorul general al JAT Airways, o societate publică fondată de statul contestat, a ordonat efectuarea calculelor necesare și plata beneficiilor se efectuează imediat. 10. Deoarece această decizie pare să nu fi fost pusă în aplicare, la 7 februarie 2005, reclamanții, ca parte a unui grup de 151 persoane, au depus o singură cerere civilă împotriva JAT Airways la Curtea a Patra Municipială (Četvrti opštinski sud) la Belgrad, cerând plata beneficiilor în cauză (de la mai multe sute până la aproximativ o mie de euro, respectiv „EUR”). 11. Numărul total de reclamanți a scăzut ulterior la 140. Curtea Municipală a hotărât apoi să separe procedurile pentru fiecare dintre reclamanții rămasi și le-a ordonat să își repună cererile individuale. Reclamanții, inclusiv reclamanții, au respectat. 12. Unele reclamanți au avut succes înaintea Curții Municipale IV; altele nu au fost. Cu toate acestea, toți reclamanții nu au reușit la cea de-a doua instanță la Curtea de District din Belgrad a căror hotărâri au primit la următoarele date: - primul reclamant la 27 septembrie 2006; - al doilea reclamant la 13 iulie 2006; - al treilea și al patrulea solicitant la 13 septembrie 2006; - al treilea reclamant la 17 noiembrie 2006; - al șaselea solicitant la 10 noiembrie 2006; - al șaptelea solicitant la 4 decembrie 2006; - al optulea solicitant la 5 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 28 noiembrie 2006; - al treilea reclamant la 28 noiembrie 2006; - al treilea reclamant la 14 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 8 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 7 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 21 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 21 decembrie 2006; - al treilea reclamant la 21 august 2006; - al șaptelea solicitant la 26 septembrie 2007; - al șaptelea șaptelea solicitant la 7 februariembrie 2007; - al treilea 2007; - al treilea la 7 februarie 2007; 13. În argumentul său în cazul reclamanților, Curtea de District a reținut, printre altele, că directorul general al JAT Airways nu a fost autorizat să acorde plata beneficiilor în cauză în absența unei autorizații guvernamentale explicite. 14. În alte 23 de cazuri separate, din aceleași motive, Tribunalul de District a stat, de asemenea, împotriva reclamanților. 15. Cu toate acestea, în cel puțin 17 alte hotărâri, dictate între 31 mai 2006 și 5 decembrie 2007, Curtea de District a hotărât în favoarea colegilor reclamanților, în ciuda faptului că afirmațiile lor au fost bazate pe aceleași fapte și au avut în vedere aspecte juridice identice. În argumentul său în aceste alte cazuri, Curtea de District a explicat, printre altele, că JAT Airways a trebuit să respecte acordul din 28 noiembrie 2004, precum și decizia directorului său general din 29 noiembrie 2004. 16. La 27 septembrie 2006, Curtea de District a adoptat un „aviz juridic” (pravno shvatanje) care a afirmat argumentul descris la punctul 13 de mai sus. 17. La 21 noiembrie 2006, reclamanții au depus o cerere de îndemnare a Curții Municipale a Patra pentru a continua în conformitate cu art. 176 din Legea de procedură civilă din 2004 (a se vedea punctul 39 mai jos), adică pentru a solicita orientări de la Curtea Supremă (Vrhovni sud Srbije) cu privire la modul în care să se ocupe de un număr mare de cazuri, inclusiv ale lor, în care Curții de District au stat deja necoroborat. 18. La 27 februarie 2007, Curtea Supremă a respins cererea Curții municipale a 4-a făcută în acest sens la 10 ianuarie 2007. În acest sens, a remarcat, printre altele, că art. 176 nu a fost aplicabil deoarece, în o serie de cazuri în cauză, Curtea de District a decis deja ca instanță finală, și a subliniat că deține instanța respectivă să își armonizeze propria jurisprudență. 19. La 17 iulie 2008, Curtea Constituțională (Ustavni sud Srbije) a respins propunerea de reexaminare abstractă (inicijativa za ocenu zakonitosti) depusă de JAT Airways, solicitând acordul din 28 noiembrie 2004 și decizia directorului general din 29 noiembrie 2004 a declarat ilegală. Curtea a explicat că nu avea nicio jurisdicție ratione materiae având în vedere faptul că documentele impugate nu pot fi calificate ca acte generale (opšti akti) în sensul articolului 167 § 1 din Constituție (a se vedea punctul 24 de mai jos). 20. Între timp, JAT Airways a depus mai multe reclamații separate împotriva reclamanților, cerând ca respectivul acord și decizia directorului general să fie declarate nule și nule. Totuși, în cele din urmă, toate aceste afirmații ar fi par să fi fost respinse din diferite motive procedurale. 21. Zeci de cazuri separate, cum ar fi reclamanții, par să fie încă în așteptare în prima sau a doua instanță. 22. art. 22 § 1 din Constituție prevede, printre altele, că fiecare „trebuie să aibă dreptul la protecția egală a drepturilor sale într-un proces în fața unei instanțe de drept”. 23. Această Constituție a fost abrogată în noiembrie 2006, care este momentul în care noua Constituție, publicată în OG RS nr. 98/06, a intrat în vigoare. 24. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Toată lumea are dreptul la ... [o audiere corectă în fața unui] ... tribunal ... [în hotărârea] ... a drepturilor și obligațiilor sale ...” Curtea Constituțională decide despre: ... respectarea actelor generale [opštih akata] adoptate de organizațiile care exercită competențe publice delegate ... cu Constituția și legile. „Un recurs constituțional poate fi interzis împotriva deciziilor sau a acțiunilor individuale ale organismelor sau organizațiilor de stat care exercită competențe publice delegate care încălcă sau negă drepturile și libertățile omului sau minorității garantate de Constituție, în cazul în care alte remedii juridice pentru protecția lor au fost deja epuizate sau nu au fost prescrise.” „Curtea Constituțională dispune de 15 judecători care vor fi aleși sau desemnați pentru o perioadă de nouă ani. Cinci judecători ai Curții Constituționale sunt aleși de Adunarea Națională, încă cinci sunt desemnați de Președintele Republicii și încă cinci sunt desemnați în sesiunea generală a Curții Supreme de Casare... Adunarea Națională alege cinci judecători ai Curții Constituționale din cei zece candidați propuse de Președintele Republicii, Președintele Republicii numește cinci judecători ai Curții Constituționale din cei zece candidați propusi de Adunarea Națională, iar sesiunea generală a Curții Supreme de Casare numește cinci judecători din cei zece candidați propusi în sesiunea generală de către Înaltul Consiliu Judiciar și Consiliul Procurorilor de Stat.” „Curtea Constituțională judecă cu majoritatea voturilor exprimate de toți judecătorii Curții Constituționale.” 25. În conformitate cu art. 9 § 3, Curtea Constituțională se consideră constituită atunci când două treimi din numărul total de judecători au fost aleși sau desemnați. 26. Dispozițiile relevante ale prezentei acte se citesc după cum urmează: „Decizia Curții Constituționale este finală, executibilă și obligatorie.” „Curtea Constituțională are Regulamentul de procedură ... care reglementează, în mai mare detaliu, organizația ... [și funcționarea Curții Constituționale] ..., precum și procedura ... [înaintea acestuia] ...” „... [T] Curtea Constituțională dispune de un Registru. Organizația, sarcinile și funcționarea Registrului sunt reglementate, în mai mare detaliu, prin ... Curtea Constituțională.” „Un recurs constituțional poate fi interzis împotriva unei decizii individuale sau a unei acțiuni ale unui organism de stat sau a unei organizații care exercită competențe publice delegate care încălcă sau negă drepturile și libertățile omului sau minorității garantate de Constituție, în cazul în care alte măsuri juridice au fost deja epuizate sau nu au fost prescrise sau în cazul în care dreptul la protecția judiciară a acestora a fost exclus prin lege. Un recurs constituțional poate fi depus chiar dacă toate măsurile de recurs disponibile nu au fost epuizate în cazul încălcării dreptului unei reclamante la un proces într-un termen rezonabil.” „Un recurs constituțional poate fi depus de oricare persoană care crede că oricare dintre drepturile sau libertățile sale umane sau minoritare garantate de Constituție a fost încălcat sau negat de o decizie individuală sau de o acțiune a unui organism de stat sau de o organizație care exercită competențe publice delegate.” „Un recurs constituțional poate fi depus în termen de treizeci de zile de la primirea deciziei individuale sau de data comisiei acțiunilor... [în întrebare] ...” „Când Curtea Constituțională constată că ... o decizie sau acțiunea individuală a încălcat sau negat un drept uman sau minoritar sau o libertate garantată de Constituție, aceasta anulează ... Decizia în cauză sau interzice continuarea unei astfel de acțiuni sau ordonă punerea în aplicare a altor măsuri specifice, precum și eliminarea tuturor consecințelor negative într-o perioadă de timp specificată. Hotărârea Curții Constituționale care acceptă un recurs constituțional constituie o bază juridică pentru solicitarea compensației sau eliminarea altor consecințe negative în fața unui organism competent, în conformitate cu legea.” [Un reclamant care a obținut o decizie a Curții Constituționale în favoarea sa] .., poate depune o cerere de compensare în favoarea Comisiei pentru compensare pentru a ajunge la un acord în ceea ce privește suma ... [de compensare care trebuie acordată] ... În cazul în care Comisia pentru compensare nu decide în mod favorabil în ceea ce privește o cerere de compensare sau nu emite o decizie în termen de treizeci de zile de la data depunerii acesteia, reclamantul poate depune o cerere civilă pentru daune în fața instanței competente. În cazul în care numai acordul parțial a fost realizat, se poate depune o cerere civilă în ceea ce privește restul sumei solicitate. Compoziția și funcționarea Comisiei de Compensare sunt reglementate de Ministrul Justiției.” „Un recurs constituțional poate fi, de asemenea, depus împotriva ... [decizia individuală sau acțiunea în cauză] ... în cazul în care prezenta decizie ... [a fost adoptată] ... sau această acțiune a fost întreprinsă între data promulgării Constituției și data intrării în vigoare a prezentei Acte. ... [În acest caz se poate depune un recurs constituțional] ... în termen de treizeci de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Acte” „Curtea Constituțională, în termen de nouăzeci de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Acte, își adoptă Regulamentul de procedură și ... [În continuare reglementează organizarea și funcționarea Registrului său] ...” Ministrul Justiției conține, în termen de nouăzeci de zile de la data intrării în vigoare a prezentei acte ... [reglementează compoziția și funcționarea Comisiei de Compensare] ...” 27. Aceste norme conțin, printre altele, detaliile necesare în ceea ce privește prelucrarea recursurilor depuse la Curtea Constituțională. 28. Noua Constituție a Republicii Serbiei și Legea Constituțională privind punerea în aplicare a acesteia au fost promulgate în noiembrie 2006. 29. Până la 24 noiembrie 2007 au fost alese sau desemnate două treimi din numărul total al judecătorilor Curții Constituționale (a se vedea punctul 25 mai sus). 30. Legea Curții Constituționale a intrat în vigoare la 6 decembrie 2007. 31. Regulile de procedură ale Curții Constituționale, publicate în OG RS nr. 24/08, au intrat în vigoare la 15 martie 2008. Corecțiile textuale minore au fost publicate în OG RS nr. 27/08 din 17 martie 2008. 32. Până la 9 iulie 2009, Curtea Constituțională a examinat mai multe sute de apeluri care au susținut încălcări ale drepturilor omului individual și a constatat încălcări în zeci de cazuri referitoare, printre altele, la accesul la instanță, la detenție, la lungimea procedurilor și la diverse chestiuni de echitate procedurală (a se vedea http://www.ustavni.sud.sr.gov.yu/sudska_praksa/uzalbe.php). 33. Primele decizii cu privire la fondul plângerilor recurentelor, inclusiv prima decizie de instituire a unei încălcări a Constituției, au fost adoptate la 10 iulie 2008 (ibid.), și au fost publicate în OG RS nr. 74/08 din 7 august 2008. 34. În cazul în care este cazul, Curtea Constituțională a anulat, în mai multe cazuri, deciziile adoptate de instanțele inferioare, precum și de Curtea Supremă, au ordonat încheierea cât mai curând posibil a procedurii judiciare excesiv de prelungite și a susținut că compensarea financiară pentru daunele suferite de recurente a fost justificată. 35. Până la 26 mai 2009, Comisia pentru compensare a acordat daune în cel puțin 4 cazuri în care Curtea Constituțională a constatat deja o încălcare și a susținut că se solicită o compensare adecvată. 36. art. 2 § 1 prevede, printre altele, că toate părțile au dreptul la protecția egală a drepturilor lor. 37. art. 12 prevede că, atunci când hotărârea unei instanțe într-o instanță în curs de întârziere se bazează pe rezoluția anterioară a unei chestiuni juridice preliminare, instanța însuși poate decide asupra acestei chestiuni, precum și asupra cererii principale, cu excepția cazului în care legislația relevantă prevede altfel. Hotărârea instanței în ceea ce privește chestiunea preliminară, totuși, nu este obligatorie din punct de vedere juridic în ceea ce privește procedura judiciară în curs de desfășurare. art. 149 prevede, printre altele, că, în principiu, costurile și cheltuielile juridice sunt împărțite proporțional între părți, pe baza măsurării succesului lor în cadrul procedurii. În cazul în care o parte pierde în întregime cazul, această parte este obligată să plătească toate costurile și cheltuielile legale suportate. 39. art. 176 prevede că, în cazul în care există multe cazuri în suspensie în primă instanță care ridică aceeași chestiune juridică preliminară, instanța de primă instanță, fie de oficiu, fie la una dintre cererile părților, are dreptul de a iniția o procedură separată în fața Curții Supreme, cererea acesteia de a rezolva problema în cauză. Procesul pe care îl așteaptă în primă instanță va fi păstrat între timp. 40. art. 3 § 3, 413, 415, 417 și 418 prevede că Procurorul public, de oficiu sau ca răspuns la propunerea specifică a unei părți, într-o perioadă de trei luni, are dreptul de a depune o Cerere de Protecție a Legii împotriva unei decizii finale ale instanței civile, în cazul în care ar fi transpirat faptul că decizia în cauză a fost „întemeiată pe dispozițiile ilegale ale părților” (nedozvoljeno rasaganje stranaka), și anume. Cei întreprinși în încălcarea „dispozițiilor obligatorii ale dreptului intern, al ordinului public sau al regulilor morale” (prinnudni propisi, javni poredak i pravila morala). În cazul în care Procurorul public refuză să depună o cerere de acest tip, partidul care l-a îndemnat să facă acest lucru va avea dreptul, în termen de treizeci de zile, să depună propriile cereri de protecție a legii la Curtea Supremă. 41. art. 422.8 prevede că un caz încheiat prin decizia finală a instanței poate fi redeschis, la cererea părții interesate, dacă problema juridică preliminară, în sensul articolului 12 din prezenta acțiune, a fost ulterior rezolvată într-un mod diferit de către organismul de stat competent. art. 422.10 prevede, de asemenea, că un caz poate fi redeschis dacă, între timp, Curtea Europeană a pronunțat o hotărâre cu privire la Serbia cu privire la aceeași chestiune juridică sau la o chestiune juridică similară. 42. Prezenta lege a intrat în vigoare în februarie 2005, de abrogare a Legii de procedură civilă 1977.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-10-05
0,96
CASE OF RAKIC AND OTHERS v. SERBIA
5. The applicants, Mr Slobodan Rakić (“the first applicant”), Mr Živorad Ivković (“the second applicant”), Mr Damjan Šapić (“the third applicant”), Mr Dragan Jevtić (“the fourth applicant”), Mr Darko Glišović (“the fifth applicant”), Mr Rad
CtEDO 2007-10-30
0,94
CASE OF MARČIĆ AND OTHERS v. SERBIA
4. The applicants, Mr Srbislav Marčić (the “first applicant”), Mr Stevan Kostić (the “second applicant”), Mr Slavko Pešić (the “third applicant”), Mr Radoslav Pesić (the “fourth applicant”), Mr Časlav Stošić (the “fifth applicant”), Mr Sret
CtEDO 2012-01-31
0,94
MILJKOVIC AND OTHERS v. SERBIA
es no special circumstances absolving the applicants from the obligation to use this remedy (see, mutatis mutatis, Akdivar and Others v. Turkey, judgment of 16 September 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-IV, § 67). Thus, the Cou
CtEDO 2009-11-10
0,93
CASE OF ČOLIĆ AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
Mr Jovica Novaković, Mr Predrag Vulin, Ms Velinka Žujić, Mr Duško Žujić, Mr Jovo Žujić, Mr Goran Simović, Mr Tomislav Malkić, Ms Draginja Malkić, Mr Dražen Malkić, Ms Kristina Todorović, Mr Mišo Todorović, Ms Marina Todorović, Ms Mila Todor
CtEDO 2013-06-04
0,93
VUJISIĆ AND OTHERS v. MONTENEGRO
/07 P 12/03 and 153/03 17318/07 07/04/2007 Slavka LAKIĆEVIĆ (the thirteenth applicant) Serbian Kula Budislav MINIĆ and Radivoje ŠUKOVIĆ P 985/05 4,712 EUR 17358/07 07/04/2007 Milan LAKIĆEVIĆ (the fourteenth applicant) Serbian Sivac Budislav
Sursă