AFFAIRE BİLGET c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.06.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BİLGET c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ PENTRU TURQIA Cerere nr. 23327/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 iunie 2009 DEFINIF 23/09/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bilget c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 iunie 2009, Rend l'hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 23327/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Kemal Bilget ( La 13 aprilie 2005, în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia de la Istanbul), reclamantul este reprezentat de domnul E. Kanar, avocat la Istanbul. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. La 23 mai 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului și, așa cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. Acuzat la 29 noiembrie 1993, a fost condamnat la 12 iunie 2001 de către curtea de securitate a statului t ă ii a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și șase luni pentru a fi condamnat la o organizație ilegală. La 24 ianuarie 2002, această sentință a fost infirmată. Pe baza depozițiilor reclamantului și ale colegilor săi, precum și pe baza diferitelor procese-verbale și rapoarte de competență, Curtea de Securitate l-a condamnat pe reclamant la 24 februarie 2004 la aceeași pedeapsă. Această hotărâre a fost confirmată prin Hotărârea din 4 octombrie 2004 a Curții de Casație, pronunțată la 13 octombrie 2004. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost acuzat de procedurile penale. El reproșează Curții de Securitate a statului că se bazează pe dovezile deja utilizate într-o procedură anterioară care a avut loc împotriva sa. Cu toate acestea, acesta nu precizează ce probe acționează în acest sens. Curtea reamintește că a respins deja excepțiile similare ridicate de guvern cu privire la obiecțiile care decurg din durata procedurii penale ( Turcia, nr. 23188/02, § 36, 22 decembrie 2005 mutatis mutandis Ya Guvernul susține, de asemenea, că reclamantul nu și-a depus cererea în termen de șase luni în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție. În opinia sa, acest termen trebuie să curgă de la 4 octombrie 2004, data adoptării deciziei interne definitive. Curtea amintește că termenul de șase luni nu poate începe să curgă din momentul în care a avut cunoștință efectivă și suficientă de decizia internă definitivă ( Baghli c. France, n 3474/97, § 31, CEDH 1999 VIII). Curtea constată că decizia internă definitivă în speță a fost pronunțată la 13 octombrie 2004, această cerere a fost introdusă în termen de șase luni. În concluzie, Curtea respinge excepțiile guvernului și constată, de asemenea, că acest aspect nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. În ceea ce privește fondul, perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 noiembrie 1993, data la care reclamantul a fost avertizat și s-a încheiat la 4 octombrie 2004, data ultimei decizii definitive. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 11 ani pentru două grade de jurisdicție. Or, Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat o necunoaștere a necunoașterii termenului rezonabil al termenului de întârziere, ținând seama de criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, printre multe altele, Peliosar și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II. N EUR (EUR) pentru daune morale și 43 990 TRL (aproximativ 20 535 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată efectuate în fața instanțelor interne și a Curții. Cu titlu de probă, acesta furnizează un Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră că este necesar să se acorde reclamantului, pentru prejudiciul moral, suma de 7 000 EUR, însoțită, dacă este cazul, de dobânzi cu o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, care acționează în echitate, Curtea consideră că este necesar să se aloce 500 EUR în acest titlu. PE CES, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume trebuie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății 000 EUR (șapte mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 500 EUR (cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care se vor aplica de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 23 iunie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte