Nowak și Krynicki împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 32932/02, de către Danuta NOWAK și Michał KRYNICKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 23 august 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Primul reclamant, dna Danuta Nowak, este un național polonez născut în 1967 și trăiește în Rzeszów. Al doilea reclamant este fiul ei, Michał Krynicki, născut în 1987. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În timp ce în școala primară, al doilea reclamant a urmat instrucțiunile religioase la școală. Primul reclamant susține că a fost de acord să asiste la instrucțiuni religioase doar pentru a evita hărțuirea de către alți elevi. Ea este un necrezător. În timpul celui de al cincilea an el a încetat să asiste la curs, în esență deoarece profesorul a reacționat negativ la încercările sale de a discuta diferite probleme religioase care rezultă din cursuri. În al șaselea an, încă în școala primară, unii profesori au adoptat o atitudine ostilă față de el. El a obținut urme mai rele decât înainte, unii profesori au devenit neprihăniți și i-au încurajat pe alți elevi să-l bătăiască.

În iunie 2000 al doilea reclamant a terminat școala primară. În septembrie 2000 a început să participe la școala secundară ( gimnazjum În timp ce el a fost ostracizat de profesori și colegii de clasă, la 2 aprilie 2001, primul reclamant s-a plâns la Autoritatea Educativă din Rzeszów. Ea a susținut că fiul său a fost ostracizat de colegii săi de când a încetat să asiste la instrucțiuni religioase și că autoritățile școlare nu au luat nicio măsură pentru abordarea acestei probleme. La 12 mai 2001, prima reclamantă a solicitat Ombudsmanului, plângându-se că autoritățile școlare își hărțuiau fiul. Într-un răspuns din 22 mai 2001, Autoritatea locală pentru educație a declarat că s-a desfășurat o anchetă și că s-a constatat că cel de-al doilea reclamant a fost în mod nereguliu în școală și că profesorii nu au fost vinovați de orice infracțiune profesională sau neglijență.

La 6 iunie 2001, primul reclamant a solicitat Ombudsmanului pentru Drepturile Copilului, plângând din nou că fiul ei a fost hărțuit de către autoritățile școlare. Într-un răspuns din 7 septembrie 2001, Ombudsmanul pentru Drepturile Copilului a informat primul reclamant că Autoritatea Educativă din Rzeszów a efectuat o anchetă și că plângerile reclamantului nu au fost confirmate. La 17 septembrie 2001, prima reclamantă a solicitat procurorului districtului Rzeszów să înceapă proceduri penale pentru hărțuirea fiului său. La 29 octombrie 2001, reclamantul a scris ministrului Educației, reprezentând plângerile ei. La 31 decembrie 2001, procurorul districtului Rzeszów a refuzat să înceapă proceduri penale, după cum a solicitat primul reclamant.

La 8 februarie 2002, organizația locală neguvernamentală, Comitetul pentru protecția copiilor, a prezentat procurorului o scrisoare, în care a subliniat că s-au observat discrepanțe grave în mărturia mai multor martori, care nu au fost luate în considerare în mod corespunzător de către autoritățile judiciare. Prin decizia din 12 martie 2002, Curtea Regională Rzeszów a respins recursul reclamantului. În mai 2002, reclamantul s-a plâns la procurorul Rzeszów că, atât primul, cât și al doilea procurorii au fost superficiali în evaluarea lor a dovezilor și nu au ordonat școlii și Autorității de Educare să le prezinte documente relevante. Într-un răspuns din 28 mai 2002, Procurorul regional a declarat că procedurile au fost desfășurate în conformitate cu legea și că concluziile sunt legale și corecte.

Într-o scrisoare din 30 aprilie 2002, primul reclamant s-a plâns la Ministrul Justiției, subliniind că conflictul din școala fiului său a apărut în contextul în care nu a participat la instrucțiuni religioase. Ministerul a trimis această scrisoare procurorului de apel care, într-un răspuns din 1 iulie 2002, a declarat că nu a găsit motive pentru a accepta criticile reclamantului. Primul și al doilea reclamant s-au plâns în temeiul articolului 9 din Convenție că al doilea reclamant a fost expuși la hărțuire de către autoritățile școlare și colegii săi din cauza faptului că nu a urmat educația religioasă și au susținut că nu au fost luate măsuri eficiente de către autoritățile școlare pentru a aborda situația dificilă a celui de-al doilea reclamant.

Autoritățile judecătorești au întrerupt procedura, descoperind că autoritățile școlii nu au avut nici un caz de răspuns, în ciuda faptului că a devenit bolnav din cauza faptului că a fost intimidat și persecutat la școală. Ei se plângeau că au fost discriminați de către autoritățile din cauza condamnărilor lor. Primul reclamant s-a plâns, în fond, în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că statul nu și-a respectat dreptul de a se asigura că fiul ei primește educație în conformitate cu convingerile sale filozofice, deoarece nu a organizat un curs de etică prevăzut de legile aplicabile și a lua măsuri eficace pentru a reduce hărțuirea la care a fost expus fiul ei. La 12 februarie 2008, Curtea a comunicat prezentul caz guvernului.

Prin scrisoarea aceleiași date, Registrul Curții a invitat, de asemenea, reclamantul să prezinte documente privind acordarea de asistență juridică. Nu a fost răspuns la această scrisoare. Prin scrisoarea din 25 iunie 2008, Curtea a invitat reclamanții să prezinte răspunsul acestora la observațiile prezentate de Guvern. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 16 octombrie 2008, Registrul Curții a subliniat reclamanților că termenul limită pentru prezentarea observațiilor lor a expirat și le-a invitat să își prezinte observațiile până la 5 noiembrie 2008. Prin scrisoarea din 1 noiembrie 2008, prima reclamantă a informat Registrul că nu putea înțelege scrisorile în limba engleză care i-au fost trimise.

Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2008, Registrul a reamintit reclamanților că, în temeiul articolului 36 §§ 2 din Regulamentul Curții, în urma notificării cererii către partea contractantă contestată în temeiul articolului 54 § 2 litera (b), reclamantul ar trebui să fie reprezentat de avocat în conformitate cu alineatul (1) 4 din prezentul regulament, cu excepția cazului în care Președintele Camerei a decis altfel. Reclamanții au fost invitați din nou să prezinte documente privind acordarea de asistență juridică până la 12 decembrie 2008. Nu a fost răspuns la această scrisoare. Toate corespondența cu reclamanții a fost însoțită de traduceri în polonez.

Prin scrisoarea înregistrată din 23 ianuarie 2009, reclamanții au fost avertizați că, în absența unei motive suplimentare din partea lor, Curtea ar putea concluziona că nu mai era interesată să urmărească cererea și să decidă să-l scoată din lista sa de cazuri, fiind invitați să informeze Curtea până la 13 februarie 2009, dacă au intenția de a-și continua cererea. Reclamanții nu au răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție, Curtea consideră că reclamanții nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

În consecință, aceaceasta ar trebui să fie exclusă din listă. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 32932/02 by Danuta NOWAK and Michał KRYNICKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23 June 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 August 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The first applicant, Ms Danuta Nowak, is a Polish national who was born in 1967 and lives in Rzeszów. The second applicant is her son, Michał Krynicki, born in 1987. The respondent Government are represented by Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. While in primary school, the second applicant followed religious instruction in school. The first applicant submits that she agreed to his attending religious instruction only to avoid harassment by other pupils. She is a non-believer. During the fifth year he ceased to attend the course, essentially because the teacher was reacting negatively to his attempts to discuss various religious problems arising out of the courses. During the sixth year, still in primary school, some teachers adopted a hostile attitude towards him. He obtained worse marks than before, certain teachers became unfriendly and incited other pupils to bully him.

In June 2000 the second applicant finished primary school. In September 2000 he started to attend secondary school ( gimnazjum ). As he was ostracised by teachers and classmates, on 2 April 2001 the first applicant complained to the Education Authority in Rzeszów. She submitted that her son was ostracised by his fellow pupils since he had ceased to attend religious instruction and that the school authorities had failed to take any measures to address this problem. On 12 May 2001 the first applicant petitioned the Ombudsman, complaining that the school authorities were harassing her son. In a reply of 22 May 2001 the local Education Authority stated that an enquiry had been held and that it had been found that the second applicant had been on occasions unruly in school and that the teachers had not been guilty of any professional misdemeanour or negligence.

On 6 June 2001 the first applicant petitioned the Ombudsman for Children’s Rights, complaining again that her son was being harassed by the school authorities. In a reply of 7 September 2001 the Ombudsman for Children’s Rights informed the first applicant that the Education Authority in Rzeszów had conducted an enquiry and that the applicant’s complaints had not been confirmed. On 17 September 2001 the first applicant requested the Rzeszów District Prosecutor to institute criminal proceedings on charges of harassment of her son. On 29 October 2001 the applicant wrote to the Minister of Education, reiterating her complaints. On 31 December 2001 the Rzeszów District Prosecutor refused to institute criminal proceedings as requested by the first applicant.

On 8 February 2002 the local non ‑ governmental organisation, the Committee for the Protection of Children, submitted a letter to the prosecutor, in which it emphasised that there had been serious discrepancies in the testimony of various witnesses, which had not been properly taken into consideration by the prosecuting authorities. It was emphasised that the decision of the prosecuting authorities had left many important questions unanswered. By a decision of 12 March 2002 the Rzeszów Regional Court dismissed the applicant’s appeal. In May 2002 the applicant complained to the Rzeszów Appellate Prosecutor that both the first ‑ and second ‑ instance prosecutors had been superficial in their assessment of the evidence and had failed to order the school and the Education Authority to submit relevant documents to them.

In a reply of 28 May 2002 the Regional Prosecutor stated that the proceedings had been conducted in accordance with the law and the conclusions were lawful and correct. In a letter of 30 April 2002 the first applicant complained to the Minister of Justice, stressing that the conflict in her son’s school had arisen against the background of his not attending religious instruction. The Ministry referred this letter to the Appellate Prosecutor who, in a reply of 1 July 2002, stated that he found no grounds on which to accept the applicant’s criticism. COMPLAINT The first and second applicant complained under Article 9 of the Convention that the second applicant had been exposed to harassment by the school authorities and his fellow pupils on account of his not following religious education.

They submitted that no effective measures had been taken by the school authorities to address the second applicant’s difficult situation. The prosecuting authorities had discontinued the proceedings, having found that the school authorities had no case to answer, despite the fact that he had become ill because of his being bullied and persecuted in school. They complained that they had been discriminated against by the authorities on account of their convictions. The first applicant complained, in substance under Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention, that the State had failed to respect her right to ensure that her son received education in conformity with her philosophical convictions in that it had failed to organise a course in ethics as provided for by the applicable laws and to take effective measures to curb the harassment to which her son was exposed.

THE LAW On 12 February 2008 the Court communicated the present case to the Government. By a letter of the same date the Registry of the Court also invited the applicant to submit documents concerning the grant of legal aid. There was no reply to that letter. By a letter of 25 June 2008 the Court invited the applicants to submit their reply to the observations submitted by the Government. Having received no reply, by a registered letter of 16 October 2008 the Registry of the Court pointed out to the applicants that the deadline for submitting their observations had expired and invited them to submit their observations by 5 November 2008. The Registry also warned the applicants that in the absence of a reply the Court may infer that they had lost interest in the case.

By a letter of 1 November 2008 the first applicant informed the Registry that she could not understand the letters in English which had been sent to her. By a letter of 20 November 2008 the Registry reminded the applicants that under Rule 36 §§ 2 of the Court’s Rules, following notification of the application to the respondent Contracting Party under Rule 54 § 2 (b), the applicant should be represented by lawyer in accordance with paragraph 4 of this Rule, unless the President of the Chamber decided otherwise. The applicants were again invited to submit documents concerning the grant of legal aid by 12 December 2008. There was no reply to this letter. All correspondence to the applicants was accompanied by translations into Polish.

By a registered letter of 23 January 2009 the applicants were warned that in the absence of further reaction on their part the Court might conclude that they were no longer interested in pursuing the application and decide to strike it out of its list of cases. They were invited to inform the Court, by 13 February 2009, whether they intended to pursue their application. The applicants failed to reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 of the Convention, the Court considers that the applicants do not intend to pursue their application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

Accordingly, it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President