NOWAK AND KRYNICKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NOWAK AND KRYNICKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 32932/02, de către Danuta NOWAK și Michał KRYNICKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 23 august 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Primul reclamant, dna Danuta Nowak, este un național polonez născut în 1967 și trăiește în Rzeszów. Al doilea reclamant este fiul ei, Michał Krynicki, născut în 1987. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În timp ce în școala primară, al doilea reclamant a urmat instrucțiunile religioase la școală. Primul reclamant susține că a fost de acord să asiste la instrucțiuni religioase doar pentru a evita hărțuirea de către alți elevi. Ea este un necrezător. În timpul celui de al cincilea an el a încetat să asiste la curs, în esență deoarece profesorul a reacționat negativ la încercările sale de a discuta diferite probleme religioase care rezultă din cursuri. În al șaselea an, încă în școala primară, unii profesori au adoptat o atitudine ostilă față de el. El a obținut urme mai rele decât înainte, unii profesori au devenit neprihăniți și i-au încurajat pe alți elevi să-l bătăiască. În iunie 2000 al doilea reclamant a terminat școala primară. În septembrie 2000 a început să participe la școala secundară ( gimnazjum În timp ce el a fost ostracizat de profesori și colegii de clasă, la 2 aprilie 2001, primul reclamant s-a plâns la Autoritatea Educativă din Rzeszów. Ea a susținut că fiul său a fost ostracizat de colegii săi de când a încetat să asiste la instrucțiuni religioase și că autoritățile școlare nu au luat nicio măsură pentru abordarea acestei probleme. La 12 mai 2001, prima reclamantă a solicitat Ombudsmanului, plângându-se că autoritățile școlare își hărțuiau fiul. Într-un răspuns din 22 mai 2001, Autoritatea locală pentru educație a declarat că s-a desfășurat o anchetă și că s-a constatat că cel de-al doilea reclamant a fost în mod nereguliu în școală și că profesorii nu au fost vinovați de orice infracțiune profesională sau neglijență. La 6 iunie 2001, primul reclamant a solicitat Ombudsmanului pentru Drepturile Copilului, plângând din nou că fiul ei a fost hărțuit de către autoritățile școlare. Într-un răspuns din 7 septembrie 2001, Ombudsmanul pentru Drepturile Copilului a informat primul reclamant că Autoritatea Educativă din Rzeszów a efectuat o anchetă și că plângerile reclamantului nu au fost confirmate. La 17 septembrie 2001, prima reclamantă a solicitat procurorului districtului Rzeszów să înceapă proceduri penale pentru hărțuirea fiului său. La 29 octombrie 2001, reclamantul a scris ministrului Educației, reprezentând plângerile ei. La 31 decembrie 2001, procurorul districtului Rzeszów a refuzat să înceapă proceduri penale, după cum a solicitat primul reclamant. La 8 februarie 2002, organizația locală neguvernamentală, Comitetul pentru protecția copiilor, a prezentat procurorului o scrisoare, în care a subliniat că s-au observat discrepanțe grave în mărturia mai multor martori, care nu au fost luate în considerare în mod corespunzător de către autoritățile judiciare. Prin decizia din 12 martie 2002, Curtea Regională Rzeszów a respins recursul reclamantului. În mai 2002, reclamantul s-a plâns la procurorul Rzeszów că, atât primul, cât și al doilea procurorii au fost superficiali în evaluarea lor a dovezilor și nu au ordonat școlii și Autorității de Educare să le prezinte documente relevante. Într-un răspuns din 28 mai 2002, Procurorul regional a declarat că procedurile au fost desfășurate în conformitate cu legea și că concluziile sunt legale și corecte. Într-o scrisoare din 30 aprilie 2002, primul reclamant s-a plâns la Ministrul Justiției, subliniind că conflictul din școala fiului său a apărut în contextul în care nu a participat la instrucțiuni religioase. Ministerul a trimis această scrisoare procurorului de apel care, într-un răspuns din 1 iulie 2002, a declarat că nu a găsit motive pentru a accepta criticile reclamantului. Primul și al doilea reclamant s-au plâns în temeiul articolului 9 din Convenție că al doilea reclamant a fost expuși la hărțuire de către autoritățile școlare și colegii săi din cauza faptului că nu a urmat educația religioasă și au susținut că nu au fost luate măsuri eficiente de către autoritățile școlare pentru a aborda situația dificilă a celui de-al doilea reclamant. Autoritățile judecătorești au întrerupt procedura, descoperind că autoritățile școlii nu au avut nici un caz de răspuns, în ciuda faptului că a devenit bolnav din cauza faptului că a fost intimidat și persecutat la școală. Ei se plângeau că au fost discriminați de către autoritățile din cauza condamnărilor lor. Primul reclamant s-a plâns, în fond, în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că statul nu și-a respectat dreptul de a se asigura că fiul ei primește educație în conformitate cu convingerile sale filozofice, deoarece nu a organizat un curs de etică prevăzut de legile aplicabile și a lua măsuri eficace pentru a reduce hărțuirea la care a fost expus fiul ei. La 12 februarie 2008, Curtea a comunicat prezentul caz guvernului. Prin scrisoarea aceleiași date, Registrul Curții a invitat, de asemenea, reclamantul să prezinte documente privind acordarea de asistență juridică. Nu a fost răspuns la această scrisoare. Prin scrisoarea din 25 iunie 2008, Curtea a invitat reclamanții să prezinte răspunsul acestora la observațiile prezentate de Guvern. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 16 octombrie 2008, Registrul Curții a subliniat reclamanților că termenul limită pentru prezentarea observațiilor lor a expirat și le-a invitat să își prezinte observațiile până la 5 noiembrie 2008. Prin scrisoarea din 1 noiembrie 2008, prima reclamantă a informat Registrul că nu putea înțelege scrisorile în limba engleză care i-au fost trimise. Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2008, Registrul a reamintit reclamanților că, în temeiul articolului 36 §§ 2 din Regulamentul Curții, în urma notificării cererii către partea contractantă contestată în temeiul articolului 54 § 2 litera (b), reclamantul ar trebui să fie reprezentat de avocat în conformitate cu alineatul (1) 4 din prezentul regulament, cu excepția cazului în care Președintele Camerei a decis altfel. Reclamanții au fost invitați din nou să prezinte documente privind acordarea de asistență juridică până la 12 decembrie 2008. Nu a fost răspuns la această scrisoare. Toate corespondența cu reclamanții a fost însoțită de traduceri în polonez. Prin scrisoarea înregistrată din 23 ianuarie 2009, reclamanții au fost avertizați că, în absența unei motive suplimentare din partea lor, Curtea ar putea concluziona că nu mai era interesată să urmărească cererea și să decidă să-l scoată din lista sa de cazuri, fiind invitați să informeze Curtea până la 13 februarie 2009, dacă au intenția de a-și continua cererea. Reclamanții nu au răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție, Curtea consideră că reclamanții nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, aceaceasta ar trebui să fie exclusă din listă. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza