TZANEV c. BULGARIE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 15445/03 prezentată de Tzanio Denev TZANEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 23 iunie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 mai 2003, după ce a deliberat, pronunțând cauza următoare, recurentul, dl Tzanio Denev Tzanev, este un resortisant bulgar, născut în 1937 și rezident la Parvenetz. Guvernul bulgar ( La 15 octombrie 2007, Curtea a decis să comunice guvernului motivul reclamantului întemeiat pe presupusa neregulă a plasării sale într-un spital de psihiatrie.

La 26 martie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea acestui motiv. Acestea au fost adresate la 15 aprilie 2008 reclamantului, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns înainte de 9 iunie 2008. La 5 iunie 2008, grefa a adresat părții solicitante traducerea observațiilor guvernului. Prin două scrisori recomandate cu confirmare de primire din 3 octombrie 2008 și din 26 noiembrie 2008, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost În acest sens, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea.

Aceste scrisori au fost primite de reclamant la 3 decembrie 2008 și până în prezent au rămas fără răspuns. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine, Curtea consideră că: Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să anuleze cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 15445/03 présentée par Tzanio Denev TZANEV contre la Bulgarie La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 23 juin 2009 en une chambre composée de : Peer Lorenzen, président, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mai 2003, Après avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE Le requérant, M. Tzanio Denev Tzanev, est un ressortissant bulgare, né en 1937 et résidant à Parvenetz. Le gouvernement bulgare (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me S. Atanasova, du ministère de la Justice.

Le 15 octobre 2007, la Cour a décidé de communiquer au Gouvernement le grief du requérant tiré de la prétendue irrégularité de son placement en hôpital psychiatrique. Le 26 mars 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ce grief. Celles-ci ont été adressées le 15 avril 2008 à la partie requérante, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 9 juin 2008. Le 5 juin 2008, le greffe a adressé à la partie requérante la traduction des observations du Gouvernement. Aucune suite n’a été donnée à ces courriers. Par deux lettres recommandées avec accusé de réception du 3 octobre 2008 et du 26 novembre 2008, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation.

Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Ces lettres ont été reçues par la partie requérante le 3 décembre 2008 et à ce jour elles sont restées sans réponse. EN DROIT La Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président