Secțiunea a treia Cerere nr. 8135/03 prezentată de Ioan BUNDUC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 iunie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemela, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 februarie 2003, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Ioan Bunduc, este un resortisant român, născut în 1955 și rezident în Iași. Guvernul român ( La 1 iunie 2000, acesta a fost numit în rezervă și pensionat în avans. În momentul atribuirii rezervei, reclamantului i s-a acordat o alocație corespunzătoare a 32 de solduri brute, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și celelalte drepturi ale armatei. În conformitate cu acest articol, alocația nu era impozabilă. În momentul plății alocației respective, Ministerul Justiției deduce suma impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile din Ordonanța nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit ( Reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din București cu privire la o acțiune împotriva Ministerului Justiției și a Direcției Generale a Instituțiilor Penitenciare, prin rambursarea impozitului pe care l-a impozitat pe care îl considera reținut în mod eronat, în măsura în care legea nr. 138/99 ar exonera de plata impozitului pe profit. De asemenea, el a solicitat majorarea acestei sume pentru a ține seama de inflație. Prin hotărârea din 21 mai 2002, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea reclamantului. Se consideră că, în momentul în care reclamantul fusese pensionat, ordonanța nr. 73/99 era în vigoare și că, chiar dacă alocația în cauză era calculată în funcție de soldul lunar brut, suma trebuia să fie supusă impozitului, întrucât ordonanța în cauză era în vigoare. 73/99 menționa soldul net. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 16 septembrie 2002 a tribunalului departamental din București, care a respins recursul reclamantului. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Driha c. România 57001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26). Reclamantul susține că alocația primită pentru pensionarea sa a fost supusă în mod ilegal impozitului, necunoașterea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 14 din Convenție, consideră că a fost victima unei discriminări, în măsura în care alte persoane care se află într-o situație similară cu a sa și-au primit alocația fără ca aceasta să fie supusă impozitului. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, se plânge de presupusa inechitabilă a procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. ÎN DREPT la 10 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la guvern: Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agentul guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că guvernul român oferă domnului Ioan Bunduc, cu titlu gratuit, suma de 2 800 (două mii opt sute) de euro în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile materiale și morale, va fi convertită în moneda de la statul membru pârât la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 13 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul, Ioan Bunduc, remarcă faptul că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 2 800 (două mii opt sute) de euro în vederea unui regulament amiabil al cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (articolul in fine din Convenție). Prin urmare, este oportun să se șteargă cauza din rol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial
Requête n
o
8135/03
présentée par Ioan BUNDUC
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 23 juin 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 février 2003,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ioan Bunduc, est un ressortissant roumain, né en 1955 et résidant à Iași. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Jusqu’en 2000, le requérant était sous-officier de l’administration pénitentiaire et bénéficiait du statut de militaire. Le 1
er
juin 2000, il fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée.
Lors de son affectation à la réserve, le requérant se vit accorder une allocation correspondant à trente-deux soldes brutes, en application de l’article
31 de la loi n
o
138 du 20 juillet 1999 sur les salaires et les autres droits des militaires. Selon cet article, l’allocation n’était pas imposable.
Au moment du versement de l’allocation susmentionnée, le ministère de la Justice en déduisit le montant de l’impôt sur le revenu, calculé selon les dispositions de l’ordonnance n
o
73 du 27 août 1999 relative à l’impôt sur le revenu («
l’ordonnance n
o
73/1999
»), retenant ainsi un montant de
30
494
130 anciens lei roumains (ROL), soit environ 1
502 euros (EUR).
Le requérant saisit le tribunal de première instance de Bucarest d’une action contre le ministère de la Justice et la Direction générale des établissements pénitentiaires, en remboursement de l’impôt perçu qu’il estimait avoir été retenu à tort, dans la mesure où la loi n
o
138/1999 exonérait l’allocation d’impôt. Il demanda aussi la majoration de cette somme pour tenir compte de l’inflation.
Par un jugement du 21 mai 2002, le tribunal de première instance rejeta l’action du requérant. Il estima qu’au moment où le requérant avait été mis à la retraite, l’ordonnance n
o
73/1999 était également en vigueur et que, même si l’allocation litigieuse était calculée en fonction de la solde mensuelle brute, le montant devait être soumis à l’impôt, puisque l’ordonnance
n
o
73/1999 mentionnait la solde nette.
Ce jugement fut confirmé par un arrêt définitif du 16
septembre
2002 du tribunal départemental de Bucarest, qui rejeta le recours du requérant.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont décrites dans l’arrêt
Driha c.
Roumanie
(n
o
19-26).
1.
Le requérant allègue que l’allocation reçue à son départ à la retraite a été illégalement soumise à l’impôt, en méconnaissance de l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
2.
Sous l’angle de l’article
14 de la Convention, il estime avoir été victime d’une discrimination, dans la mesure où d’autres personnes se trouvant dans une situation similaire à la sienne ont perçu leur allocation sans qu’elle soit soumise à l’impôt.
3.
Invoquant l’article
6 § 1 de la Convention, il se plaint du caractère prétendument inéquitable de la procédure, eu égard à la jurisprudence contradictoire des juridictions nationales.
Le 10 février 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, Agent du gouvernement roumain devant la Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Ioan Bunduc, à titre gracieux, la somme de 2
800
(deux
mille
huit
cents) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 13 janvier 2009, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Ioan Bunduc, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 2 800 (deux mille huit cents) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président