CtEDO 23.06.2009 Auto

GUIU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GUIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere n 2683/03 prezentată de Nicolița GUIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 iunie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemela, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 4 august 2003, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, domnul Nicolița Guiu, este un resortisant român, născut în 1951 și rezident în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. Emilian Mirel Burkea, avocat în București. Guvernul român ( Până în 2000, reclamanta a fost agent al poliției de frontieră și a beneficiat de statutul de militar. La 30 aprilie 2000, aceaceasta a fost repartizată armatei de rezervă și pensionată anticipată. La alocarea către rezervă, reclamantei i s-a acordat o alocație corespunzătoare a cincisprezece solduri brute, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale militarilor. Potrivit acestui articol, alocația nu era impozabilă. În plus, în temeiul articolului 80 din Legea nr. 56 din 4 iunie 2002 ( În ceea ce privește alocarea prevăzută la art. 1 din Legea nr. 138/99, la data la care aceaceasta a fost plătită, Ministerul landului deține suma impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, reținând astfel o sumă de 15 120 În ceea ce privește asistența financiară acordată în temeiul Legii nr. 56/1992, Ministerul a calculat-o în funcție de soldul net, care se referă la suma de 12 096. 000 RON, adică aproximativ 646 EUR, corespunzător impozitului pe venit calculat în conformitate cu dispozițiile ordonanței nr. 73/99. Recurenta sesizează instanța județală din București cu privire la o acțiune împotriva Ministerului de la 138/99 și 56/1992 ar exonera de plata impozitului pe profit și pe ajutorul financiar la care avea dreptul. De asemenea, aceasta a solicitat majorarea acestor sume pentru a ține seama de inflație. Prin hotărârea din 11 noiembrie 2002, tribunalul a respins acțiunea. În ceea ce privește alocarea prevăzută la art. 31 din Legea nr. 138/99, Tribunalul a considerat că, în momentul în care reclamanta fusese pensionată, ordonanța nr. 73/99 era, de asemenea, în vigoare și că, chiar dacă alocația în cauză era calculată în funcție de soldul lunar brut, suma trebuia să fie supusă impozitului pe profit, din moment ce ordonanța nr. 73/1999 menționa soldul net. În ceea ce privește ajutorul financiar plătit în temeiul legii nr. 56/1992, instanța a considerat că, în realitate, soldul integral, menționat de legea menționată, era soldul lunar net, nu soldul lunar brut, așa cum susținea reclamanta, și că această sumă nu a fost supusă impozitului. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 26 februarie 2003 a instanței de apel din București, care a respins acțiunea reclamantei. Dreptul și practica internă relevante Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărârea Driha c. România 57001/00, CEDH 2005-VII, §§ 19-26. Angajații poliției române de frontieră care și-au pierdut complet capacitatea de muncă în timpul și în legătură cu munca beneficiază, în afara drepturilor care decurg din pensionare, de un ajutor financiar de 12 ori mai mare decât soldul total al ultimei luni de activitate. Recurenta susține că alocația primită pentru pensionarea sa a fost supusă în mod ilegal impozitului, necunoașterea articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. 14 din Convenție, ea consideră că a fost victima unei discriminări, în măsura în care alte persoane aflate într-o situație similară cu a sa și-au primit alocația fără ca aceasta să fie supusă impozitului. Invocând art. 1 din Convenție, aceasta se plânge de presupusa inechitabilă a procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. LA 17 februarie 2009, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agentul guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român propune plata cu titlu gratuit a sumei de 2 000 (două mii) de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrala europeană, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. La 3 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Eu, Emilian Mirel Burkea, avocat, nota că guvernul român este pregătit să plătească domnului Nicolița Guiu, cu titlu gratuit, suma de 2 000 (două mii) euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clientei mele, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (articolul in fine din Convenție). Prin urmare, este oportun să se șteargă cauza din rol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă