GRIGORYAN v. ARMENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GRIGORYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2024)
Publicat la 5 februarie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 51855/18 Anushavan GRIGORYAN împotriva Armenia depusă la 24 octombrie 2018 comunicată la 16 ianuarie 2024 OBIECTUL CAUZEI În 2006 a fost eliberată o scrisoare de execuție împotriva reclamantului în cadrul procedurii privind plata sprijinului pentru copii conform căreia el a trebuit să plătească asistența pentru copii lunară A.S., mama copilului său. După aceea, A.S. și-a dat consimțământ pentru ca copilul să trăiască cu reclamantul și a retras cererea ei de a fi confiscat de la solicitant. În consecință, Departamentul pentru executarea actelor judiciare („DEJA”) a încheiat procedurile de aplicare obligatorie în 2009. La 8 septembrie 2015, procedurile de executare au fost reluate la cererea A.S., deși, după cum pretinde reclamantul, copilul a locuit cu el tot timpul. DEJA a pus un pachet asupra activelor reclamantului și le-a confiscat. În 2016, reclamantul a formulat o cerere împotriva DEJA în fața Curții administrative care i-a cerut să declare reluarea procedurii de executare de către DEJA drept o acțiune ilegală. La 22 august 2017, Curtea administrativă a acordat cererea reclamantului. Referindu-se la jurisprudența relevantă a Curții de Casație (decizie din 22 aprilie 2016, în cazul nr. /0794/05/14), a concluzionat că A. Cererea S. de reluare a procedurii de executare a fost făcută fără timp. DEJA și A.S. au interzis. La 18 aprilie 2018, Curtea Administrativă de Apel („Curtea de Apel”) a decis să încheie procedurile judiciare din motivele că reclamantul a depus un tip necorespunzător de reclamație. În special, el a depus o „acceptare de recunoaștere” cere instanței să declare reluarea procedurii de executare ca o acțiune ilegală. În schimb, el ar fi trebuit să ceară instanței să anuleze sau să declare ilegal decizia DEJA din 8 septembrie 2015 de a relua procedura de executare. Curtea de Apel a admis că instanța de judecată era obligată să propună reclamantului să modifice tipul cererii sale în temeiul articolului 5 din Codul de Procedură Administrativă („capa”), potrivit căreia instanța subliniază erorile formale ale cererilor și propune să le corecteze, inclusiv să înlocuiască tipurile necorespunzătoare cu tipurile corespunzătoare. Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că, în orice caz, reclamantul a fost interogat în cadrul procedurii de recurs dacă el este dispus să corecteze tipul cererii, dar a insistat asupra tipului greșit care nu este supus unei examinări judiciare, argumentând, în special, că Curtea de Apel nu i-a propus niciodată să modifice tipul cererii. El a susținut că, în timpul ședinței dinainte de Curtea de Apel, judecătorii i-au pus întrebări neclare de la care nu a putut înțelege că îi propun să corecteze tipul greșit al cererii. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, în temeiul articolului 5 din PAC, Curtea de Apel ar fi trebuit să-i propune în termeni clari și fără ambiguitate să corecteze tipul cererii sale, în cazul în care consideră că tipul cererii era eronat. Cu privire la decizia Curții de Casație din 20 de ani Iunie 2017 (cazul nr. /0229/05/15), reclamantul a susținut, de asemenea, că alegerea greșită a cererii nu ar putea fi, în sine, motive de încheiere a procedurii. În decizia menționată, Curtea de Casație a susținut, în special, că principiul fundamental al ex officio Examinarea cauzei de către Curtea Administrativă impusă acesteia în urmă o obligație de a clarifica tipul corect al cererii adresate reclamantului și de a-i propune să corecteze erorile. Prin urmare, a concluzionat că alegerea prima facie greșită a cererii de către reclamant nu a furnizat, în sine, reclamația nu sub rezerva unei examinări judiciare. Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit la 15 august 2018. Reclamantul se plânge că a fost privat de acces la o instanță în încălcarea cerințelor articolului 6 § 1 din Convenție. A existat o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță, în încălcarea cerințelor prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, din cauza încheierii procedurii de către Curtea Administrativă de Apel? ( Lupeni Parohie Catolică Greacă și alții c. România [GC], nr. 76943/11, § 86, 29 noiembrie 2016; și Zubac c. Croația [GC], nr. 40160/12, §§ 99, 5 aprilie 2018)? Guvernul este invitat să prezinte dosarul audierii la Curtea Administrativă de Apel atunci când, după cum se menționează în decizia sa din 18 aprilie 2018, reclamantul a fost întrebat dacă a insistat asupra tipului de afirmație pe care a introdus-o inițial.