A cincea secțiune a Deciziei Parțiale privind aDMINISIBILitatea cererii nr. 891/05, de către Ivo Stefanov KASHAVELOV împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 30 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Mark Villiger, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 7 decembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ivo Stefanov Kashavelv, este un național bulgar care s-a născut în 1964 și care îndeplinește în prezent o sentință în închisoarea Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 august 1996, reclamantul a fost arestat în urma unei hotărâri de detenție în custodie din 30 iulie 1996, cu suspiciune de a fi privat ilegal un anumit A.D. al libertății sale. La 6 august 1996, el a fost transferat la centrul de detenție al Oficiului Național de Investigații. Reclamantul susține că, la o dată neespecificată în august 1996, autoritățile au confiscat trei mașini ale sale și valoarea de 79.129 USD, fără a avea documentația și motivele necesare pentru convulsii. La 14 august 1996, reclamantul a fost acuzat de privare ilegală de libertate. În septembrie 1996 el a fost acuzat de uciderea a trei polițiști la 3 mai 1996. La 4 iunie 1997, reclamantul a fost acuzat de cel puțin 10 alte infracțiuni. La 2 decembrie 1997, el a fost transferat la închisoarea Sofia. La o dată neespecificată în 1998 cauza reclamantului a fost în judecată, dar înainte de a programa o audiere a instanței, în ordinea din 18 septembrie 1998, judecătorul raportor a trimis cazul înapoi autorităților judiciare din cauza încălcării procedurii în prezentarea unora dintre acuzațiile și a dovezilor reclamantului. La 12 octombrie 1998, reclamantul a fost prezentat din nou cu acuzațiile și ordinul de detenție în custodie a fost susținut. După aceea, cazul reclamantului a fost în judecată din nou în judecată cu privire la 12 infracțiuni, inclusiv uciderea a trei ofițeri de poliție, a mai multor tentative de crimă, jafuri, furturi, privarea ilegală de libertate și deținerea ilegală de arme de foc. În ordinea din 29 decembrie 1998, raportor judecător a programat prima sesiune a ședințelor de judecată care urmează să se desfășoare între 3 și 17 mai 1999. În perioada mai 1999-8 martie 2000, se pare că au avut loc cel puțin șapte audieri. La 8 martie 2000, Curtea orașului Sofia a declarat reclamantul vinovat de uciderea a trei polițiști și a altor patru infracțiuni și l-a condamnat la închisoare pe viață sub regim special. Prin recurs se pare că au avut loc cel puțin cinci audieri înaintea instanței din a doua instanță, dintre care ultima a avut loc la 14 ianuarie 2002. Într-o hotărâre din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Sofia a anulat parțial hotărârea de primă instanță, achitarea reclamantului pe una dintre acuzațiile de jaf și pe acuzațiile de posesie ilegală de arme de foc și de recalificare a unei dintre celelalte infracțiuni și a susținut cealaltă parte a hotărârii, inclusiv pedeapsa reclamantului. La apelul suplimentar, la 17 noiembrie 2003, s-a desfășurat o ședință în fața Curții Supreme de Cassare. Într-o hotărâre din 27 februarie 2004, aceasta din urmă a anulat parțial hotărârea instanței de judecată și a transmis noua examinare a Curții de Apel cu privire la acuzațiile de jaf și tentative de crimă și a susținut restul hotărârii. În hotărârea din 31 august 2004, acesta a susținut hotărârea instanței de primă instanță și a achitat reclamantul pentru acuzațiile de jaf și tentativă de crimă. Hotărârea nu a fost interzisă și a devenit finală la 6 octombrie 2004, de la care a intrat în vigoare condamnarea pe viață a reclamantului. Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul a susținut că la închisoarea Sofia, în care a fost deținut începând cu 2 decembrie 1997 el a fost singur într-o celulă care a măsurat 1,9 m x 4,05 m, că el a fost luat pentru mersuri singur și uneori în prezența a câțiva prizonieri cu care el nu avea dreptul de a discuta și că după octombrie 2001 el a luat plimbare singur. De asemenea, a susținut că a fost dus la baie și la instalații sanitare, unde a avut acces la apă de băut, doar o dată sau de două ori pe zi timp de cinci sau zece minute și că în primele șase luni de detenție, o dată în patru zile, el a fost privat de una dintre mesele sale zilnice. În plus, el a susținut că de fiecare dată când a fost scos din celulă el a trebuit să fie încătușat, care a constituit un tratament umilitor și degradant. Legea relevantă cu privire la o acțiune de prejudiciu care rezultă din condițiile de detenție în temeiul Legii de stat și municipalități privind daune a fost rezumată la punctele 76-80 din hotărârea Curții în cazul Ivochev v. Bulgaria , nr. 41211/98, 2 februarie 2006. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 și 13 din Convenție că durata procedurii penale împotriva acestuia era excesivă și că lipsa unor măsuri eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 3 din Convenție în legătură cu condițiile de detenție. Reclamantul s-a mai plâns, se bazează pe art. 4, art. 4, art. 5 alin. (1) lit. (a) și (c), art. 2, 3 și 4, art. 6 §§ 1, 2, 3 lit. (a), (c) și (d), 10, 13, 14, 17 și 18 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1, cu privire la lungimea și legalitatea detenției sale, la un număr de aspecte ale echității procedurilor penale, la presupusa restricție a libertății sale de exprimare și la presupusa discriminare și confiscare a proprietății. DREPTUL Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii penale și lipsa unui remediu eficace în acest sens. Partea relevantă a art. 6 § 1 din Convenție prevede: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere într-un timp rezonabil de [a] tribunal...” art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate, astfel cum se prevede în [convenția], dispune de un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Partea relevantă a articolului 3 din Convenție prevede: „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Curtea a examinat aceste plângeri, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantului privind condițiile de detenție, durata procedurii penale și lipsa unor măsuri eficace în legătură cu aceasta; Declarații restul cererii este inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului
Application no. 891/05
by Ivo Stefanov KASHAVELOV
against Bulgaria
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 30 June 2009 as a Chamber composed of:
Peer Lorenzen,
President,
Rait Maruste,
Karel Jungwiert,
Renate Jaeger,
Isabelle Berro-Lefèvre,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Mark Villiger,
judges,
and Claudia Westerdiek,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 7 December 2004,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Ivo Stefanov Kashavelov, is a Bulgarian national who was born in 1964 and is currently serving a sentence in the Sofia Prison.
A.
The circumstances of the case
1.
The criminal proceedings against the applicant
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 5 August 1996 the applicant was arrested following an order for his detention in custody of 30 July 1996 on suspicion of having unlawfully deprived a certain A.D. of his liberty.
On 6 August 1996 he was transferred to the detention centre of the National Investigation Office.
The applicant alleges that on an unspecified date in August 1996 the authorities seized three cars of his and the amount of USD 79,129 without having the necessary documentation and grounds for the seizure.
On 14 August 1996 the applicant was charged with unlawful deprivation of liberty.
In September 1996 he was charged with the murder of three police officers on 3 May 1996.
On 4 June 1997 the applicant was charged with at least 10 other offences.
On 2 December 1997 he was transferred to the Sofia prison.
On an unspecified date in 1998 the applicant’s case was brought to court but before scheduling a court hearing, in an order of 18 September 1998 the judge rapporteur remitted the case back to the prosecution authorities because of breaches of the procedure in presenting some of the charges and the evidence to the applicant.
On 12 October 1998 the applicant was again presented with the charges and the order for his detention in custody was upheld.
Subsequently, the applicant’s case was again brought to court on charges of 12 offences, including the murder of three police officers, several attempted murders, robberies, thefts, unlawful deprivation of liberty and unlawful possession of firearms. In an order of 29 December 1998 the judge rapporteur scheduled the first session of court hearings to be held from 3 to 17 May 1999.
Between May 1999 and 8 March 2000 at least seven hearings appear to have been held.
On 8 March 2000 the Sofia City Court found the applicant guilty of murder of three police officers and of four other offences and sentenced him to life imprisonment under special regime.
Upon appeal at least five hearings appear to have been held before the second instance court, the last of which was held on 14 January 2002.
In a judgment of 10 February 2003 the Sofia Court of Appeal partly quashed the first instance judgment, acquitting the applicant on one of the charges of robbery and on the charges of unlawful possession of firearms and re-qualifying one of the other offences, and upheld the other part of the judgment, including the applicant’s sentence.
On further appeal, on 17 November 2003 a hearing was held before the Supreme Court of Cassation. In a judgment of 27 February 2004 the latter partly quashed the lower court’s judgment and remitted the case for new examination by the Court of Appeal on the charges of robbery and attempted murder and upheld the rest of the judgment.
At least two hearings appear to have been held before the Sofia Court of Appeal after the remittal. In a judgment of 31 August 2004 the latter upheld the first instance court’s judgment and acquitted the applicant on the charges of robbery and attempted murder. The judgment was not appealed against and became final on 6 October 2004, as of which date the applicant’s life imprisonment sentence entered into force.
2.
The conditions of the applicant’s detention
The applicant submitted that at the Sofia Prison, where he had been held from 2 December 1997 he was alone in a cell which measured 1.9
m x 4.05
m, that he was taken for walks alone and sometimes in the presence of a few other prisoners with whom he had no right to converse and that after October 2001 he had been taking his walks alone. He also alleged that he was taken to bath and sanitary facilities, where he had access to drinking water, only once or twice a day for five to ten minutes and that during the first six months of his detention once in four days he was deprived of one of his daily meals. Moreover, he submitted that every time when he was taken out of the cell he had to be handcuffed, which amounted to humiliating and degrading treatment.
B.
Relevant domestic law
The relevant law in respect of an action for damages stemming from the conditions of detention under the State and Municipalities Responsibility for Damage Act has been summarized in paragraphs 76-80 of the Court’s judgment in the case of
Ivochev v. Bulgaria
, no. 41211/98, 2 February 2006.
1
.
The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the length of the criminal proceedings against him had been excessive and about the lack of effective remedies thereto.
2.
The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention.
3.
The applicant further complained, relying on Articles 4, 5 §§ 1 (a) and (c), 2, 3 and 4, 6 §§ 1, 2, 3 (a), (c) and (d), 10, 13, 14, 17 and 18 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, about the length and lawfulness of his detention, about a number of aspects of the fairness of the criminal proceedings, about alleged restriction of his freedom of expression and about alleged discrimination and seizure of property.
1.
The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the length of the criminal proceedings and the lack of an effective remedy in that respect.
The relevant part of Article 6 § 1 of the Convention provides:
“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
Article 13 provides:
“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
2.
The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention.
The relevant part of Article 3 of the Convention provides:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
3.
The applicant also made a series of further complaints. The Court has examined these complaints as submitted by the applicant. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaints concerning the conditions of detention, the length of the criminal proceedings and the lack of effective remedies relating thereto;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Registrar
President