CtEDO 02.07.2009 AI

GIANNATOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
02.07.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GIANNATOS c. GRECE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

a cererii nr. 12652/07

prezentată de Gerasimos GIANNATOS

contra Greciei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secție), reunită la 2 iulie 2009 într-o cameră compusă din:

Nina Vajić, președintă,

Christos Rozakis,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou, judecători,

și Søren Nielsen, grefier de secție,

Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 28 februarie 2007,

Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant,

După deliberare, pronunță următoarea decizie:

Reclamantul, dl Gerasimos Giannatos, este un resortisant grec, născut în 1936 și având reședința la Atena. El este reprezentat în fața Curții de av. I. Giannatos, avocat la Atena.

Guvernul grec («Guvernul») este reprezentat de delegații agentului său, dl K. Georgiadis, asesor pe lângă Consiliul juridic al Statului, și dl I. Bakopoulos, auditor pe lângă Consiliul juridic al Statului.

Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul deține în coproprietate un imobil situat într-o parcelare de case de vacanță aproape de Xylokastro. Terenul pe care este construit acest imobil era dintotdeauna împrejmuit cu sârmă și delimitat de borne plantate în pământ. La 25 iulie 2003, proprietarii terenului vecin au îndepărtat bornele și gardul, precum și dalele care protejau fundațiile casei reclamantului. Acesta a chemat imediat poliția, care a constatat la fața locului actele vecinilor. Convocați la secția de poliție din Xylokastro, aceștia din urmă și-au recunoscut actele. Ulterior, în perioada 1-7 septembrie 2003, vecinii au plantat copaci la limita ce separa cele două proprietăți și au montat un gazon care ajungea până la zidulețul construit de reclamant, la 10 cm de bornele de delimitare.

La 15 septembrie 2003, reclamantul a depus plângere cu constituire ca parte civilă împotriva vecinilor săi pentru îndepărtarea bornelor (art. 223 din codul penal).

Procurorul din Corint i-a trimis pe vecinii reclamantului în fața tribunalului corecțional din Xylokastro, la ședința din 19 iunie 2006, pentru îndepărtarea bornelor și act de justiție personală.

La 19 iunie 2006, tribunalul corecțional i-a achitat pe vecinii reclamantului. Hotărârea a fost redactată oficial la 2 august 2006.

La 26 iunie 2006, reclamantul a invitat procurorul de pe lângă curtea de apel din Nauplia să declare apel împotriva hotărârii tribunalului corecțional, în temeiul art. 486 din codul de procedură penală. Conform acestui articol, procurorul dispunea de un termen de zece zile pentru a declara apel.

La 28 iunie 2006, procurorul a respins cererea reclamantului. Decizia de respingere consta în aplicarea, pe textul cererii reclamantului, a unei mențiuni manuscrise astfel formulate:

«Respins. Apel nemotivat».

De fapt, reclamantul precizează că nu avea în posesia sa textul hotărârii tribunalului corecțional, aceasta nefiind încă redactată oficial, astfel încât nu putea include în cererea sa motivele precise pentru care invita procurorul să declare apel.

La 26 august 2006, reclamantul a invitat procurorul de pe lângă Curtea de Casație să declare recurs împotriva hotărârii tribunalului corecțional.

În cererea sa, lungă de unsprezece pagini, reclamantul se plângea de proasta compunere a tribunalului corecțional, de lipsa de motivare suficientă și de aplicarea eronată a unei dispoziții penale.

La 31 august 2006, procurorul a respins cererea în acești termeni:

«Nu există motiv de recurs, problema înlocuirii magistraților ține de regulamentul intern al tribunalelor și nu poate fundamenta capătul de cerere referitor la proasta compunere a unei jurisdicții; în plus, decizia de achitare este motivată și se bazează pe circumstanțe de fapt, motive juridice și mijloace de probă».

Aceste indicații manuscrise figurau pe cererea reclamantului.

Reclamantul susține că această decizie nu i-a fost niciodată comunicată, dar că a luat la cunoștință de aceasta telefonând la grefa Curții de Casație la 4 septembrie 2006.

Codul de procedură penală conține următoarele dispoziții relevante:

Articolul 139

«Hotărârile, ordonanțele camerei judecătorilor, ordonanțele judecătorului de instrucție sau ale procurorului trebuie să fie special și precis motivate (...).

(...)

Chiar și în absența unei dispoziții speciale care să o impună, toate hotărârile și ordonanțele trebuie motivate, fie ele definitive sau incidente, sau dacă decizia care trebuie luată ține de puterea discreționară a judecătorului sesizat».

Articolul 505 §2

«Procurorul de pe lângă Curtea de Casație poate declara recurs împotriva oricărei decizii în termenul prevăzut de art. 479 §2 (...)»

Invocând art. 6 §1 din Convenție, reclamantul se plânge de mai multe încălcări ale dreptului său la un proces echitabil. El invocă în special următoarele fapte.

a) codul de procedură penală (art. 486 și 506) nu permite părții civile să declare ea însăși apel și să declare ea însăși recurs împotriva unei decizii judiciare care îl achită pe acuzat.

b) datorită faptului că hotărârea nu fusese încă redactată oficial la momentul în care reclamantul a invitat procurorul de pe lângă curtea de apel să declare apel împotriva hotărârii tribunalului corecțional, acesta nu a putut dispune de textul hotărârii care i-ar fi permis să precizeze motivele apelului său și să anexeze hotărârea la dosar.

c) tribunalul corecțional nu ținea un «registru special», prevăzut de codul de procedură penală pentru înregistrarea hotărârilor, astfel încât procurorul de pe lângă Curtea de Casație nu putea să verifice dacă termenul de treizeci de zile de care dispunea reclamantul pentru a formula recurs expirase.

«Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale (...) de către un tribunal (...), care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...)»

Guvernul subliniază în primul rând că o ciornă a procesului-verbal al ședinței și deliberarea în fața tribunalului corecțional din Xylokastro a fost trimisă prin fax parchetului din Nauplia și că declarațiile martorilor și ale acuzaților au fost transmise în timp ce erau deja redactate oficial. În consecință, motivul principal al achitării acuzatului era cunoscut de procurorul de pe lângă curtea de apel. Mai general, Guvernul susține că refuzul procurorului de pe lângă curtea de apel sau de pe lângă Curtea de Casație de a declara apel sau de a declara recurs nu constituie o decizie judiciară care necesită, conform dreptului intern relevant, o motivare. Este vorba, mai degrabă, despre o notă informală pe documentul de recurs, prin care procurorul indică decizia sa de a nu exercita o cale de atac. Cererea persoanei constituite parte civilă nu este întemeiată pe una dintre dispozițiile procedurii penale, ci este prezentată în mod informal. Răspunsul procurorului nu antrenează nicio consecință legală, ținând seama de faptul că partea civilă este privată, prin lege, de orice drept de a formula apel sau de a declara recurs, fie direct, fie prin intermediul procurorului, împotriva unei decizii de achitare. A pretinde o motivare detaliată a deciziei procurorului în cauze infracționale simple, precum prezenta cauză, ar fi exagerat.

Reclamantul pune la îndoială veridicitatea alegației Guvernului referitoare la trimiterea faxului sus-menționat parchetului din Nauplia. El pretinde că, dacă procurorul de pe lângă curtea de apel ar fi avut în posesia sa textul integral al hotărârii tribunalului corecțional, ar fi consimțit să formuleze apel împotriva acesteia. El pretinde, de asemenea, că dispunea de un drept autonom, conferit de art. 10 din Constituție, de a sesiza procurorul și de a primi un răspuns motivat. De altfel, deciziile procurorilor produc efecte juridice analoge celor ale deciziilor judiciare, astfel încât este esențial ca acestea să fie motivate. În cele din urmă, motivarea deciziei procurorului de pe lângă Curtea de Casație este formulată în termeni generali și nu se referă la cazul specific al reclamantului.

Curtea reamintește că, în hotărârea sa Gorou c. Greciei (Nr. 2) ([MC], nr. 12686/03, martie 2009), ea a statuat astfel:

«37. Curtea reamintește că art. 6 §1 din Convenție obligă tribunalele să își motiveze deciziile, dar că nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument. Întinderea acestei datorii poate varia în funcție de natura deciziei. Trebuie, în plus, să se țină seama în special de diversitatea mijloacelor pe care un litigant le poate ridica în justiție și de diferențele dintre Statele contractante în materie de dispoziții legale, obiceiuri, concepții doctrinare, prezentare și redactare a hotărârilor. De aceea, chestiunea de a ști dacă un tribunal a încălcat obligația sa de motivare ce decurge din art. 6 §1 nu poate fi analizată decât în lumina circumstanțelor speței (a se vedea, printre multe altele, Ruiz Torija c. Spaniei, 9 decembrie 1994, §29, seria A nr. 303-A, și Van de Hurk c. Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, §61, seria A nr. 288).

Având în vedere cele de mai sus, nu a existat o încălcare a art. 6 §1 din Convenție.»

Curtea nu observă niciun motiv pentru a se îndepărta de această concluzie în speță, cu atât mai mult cu cât reclamantul a sesizat atât procurorul de pe lângă curtea de apel, cât și procurorul de pe lângă Curtea de Casație, iar acesta din urmă nu s-a limitat la a indica faptul că nu există motiv de recurs legal și bine întemeiat, ci a dat o motivare, chiar dacă sumară.

Rezultă că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, în aplicarea art. 35 §§3 și 4 din Convenție.

Rezultă că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, în aplicarea art. 35 §§3 și 4 din Convenție.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară cererea inadmisibilă.

Søren Nielsen

Nina Vajić

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-04-10
0,94
KANELLOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 11325/06 présentée par Panagiotis KANELLOPOULOS et Vassilios KANELLOPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10
CtEDO 2009-07-02
0,94
XYPOLIAS ET XYPOLIA c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 48159/07 présentée par Pantelis XYPOLIAS et Sophia XYPOLIA contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 2 juillet 2009 en une chambr
CtEDO 2003-05-22
0,93
AFFAIRE KYRTATOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KYRTATOS c. GRÈCE (Requête n o 41666/98) ARRÊT STRASBOURG 22 mai 2003 DÉFINITIF 22/08/2003 En l’affaire Kyrtatos c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composé
CtEDO 2009-03-12
0,93
AXIOGLOU ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45145/06 présentée par Ioannis AXIOGLOU et autres contre la Grèce La Cour européenne des droits de l'homme (première section), siégeant le 12 mars 2009 en une chambre composée
CtEDO 2005-09-29
0,93
N.T. GIANNOUSIS ET KLIAFAS BROTHERS S.A. c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 2898/03 présentée par N.T. GIANNOUSIS & KLIAFAS BROTHERS S.A. contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 septembre 2005 en une
Sursă