CtEDO 07.07.2009 Auto

ISTRATE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.07.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ISTRATE v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 20397/05, de către Oana Maria și Viorel ISTRAT împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 7 iulie 2009, ca cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2005, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 3 februarie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții s-au născut în 1956 și, respectiv, în 1987 și trăiesc în Vaslui. Primul reclamant este fiica celui de-al doilea reclamant. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 martie 1996, prima reclamantă a fost victimă de un accident de trafic. Doar 9 ani în acel moment, ea a fost într-una dintre mașinile implicate în accident. Acțiunea penală a fost instituit împotriva șoferilor mașinilor implicate în accident. Accidentul mașinilor a cauzat moartea de trei persoane și leziuni fizice severe pentru alte cinci persoane. Primul reclamant și-a pierdut splina din cauza accidentului. Prin urmare, al doilea reclamant s-a alăturat, în numele fiicei sale minore, o plângere civilă în fața procedurii penale pentru daune materiale și morale. De asemenea, s-a alăturat unei plângeri civile în numele său, deoarece mașina în care era fiica sa îi aparținea și a fost aproape distrusă în accident. La 6 aprilie 1999, Oficiul Procurorului a atașat Curții de District Vaslui a hotărât să încheie ancheta penală din cauza faptului că nu a putut stabili răspunderea penală a niciunului dintre șoferi. Una dintre victimele accidentului a contestat decizia în fața procurorului principal la 28 mai 1999. O plângere similară, depusă de o altă victimă, a fost respinsă la 20 mai 2002. Prin decizia din 10 februarie 2003, Oficiul Procurorului a atașat Curtea de Apel Iași a permis o altă plângere împotriva deciziei de încheiere a anchetei penale. Acesta a decis anularea deciziilor anterioare de încheiere a anchetei și a stabilit că toți martorii, precum și acuzații au trebuit să fie reexaminați și un supliment de expertiză a fost necesar. Prin urmare, ancheta penală a fost redeschisă și dosarul a fost trimis înapoi la Procurorul atașat la Curtea de district Vaslui pentru o anchetă suplimentară. La 12 iunie 2003, Oficiul Procurorului a atașat Curții de District Vaslui a hotărât să oprească ancheta penală pe motivul că, pe baza probei aduse, nu a putut stabili răspunderea penală a niciunui șofer. Reclamanții au depus o plângere împotriva unei astfel de decizii la Tribunalul de District Vaslui. Prin hotărârea din 1 aprilie 2004, reclamația a fost respinsă. Avocatul depus de reclamanții a fost autorizat de Curtea de județ Vaslui la 28 mai 2004. El a hotărât că dosarul trebuie trimis înapoi la Oficiul Procurorului atașat la Curtea de district Vaslui pentru administrarea tuturor elementelor de probă menționate în decizia Oficiului Procuror atașat la Curtea de Apel Iași din 10 februarie 2003. La 27 octombrie 2004, Oficiul Procurorului a atașat Curții de district Vaslui a hotărât să încheie ancheta penală din cauza faptului că elementele constitutive ale unei infracțiuni nu au putut fi stabilite în ceea ce privește niciunul dintre șoferii implicați în accident, hotărârea susținută de Oficiul Procurorului a atașat Curtea de Apel Iași, precum și de către Curtea de district Vaslui în hotărârea sa din 3 iunie 2005. COMPLAINTE Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. Ei au susținut, de asemenea, o încălcare a articolelor 6 § 1, din cauza faptului că procedurile și rezultatele lor nu au fost corecte. Reclamanții se plângeau pentru durata procedurii, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 3 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement classé – au moin de la préparation déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la dure excesive de la procédure pénale dans laquelle les partids requises s’étaient constituées partie civile. Le Gouvernement classé prêt à verser împreună aux părți care au titre de satisfacție equitable la somme de 3 200 EUR, montant qu’il considére comme raisonnable auvu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira le juge moral arsi que les frais et dépens, ne sera soumise à autun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire par les partecipations requises, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article § 1 c) de la Convention.” Într-o scrisoare din 7 aprilie 2009, reclamanții au exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului a fost inacceptabil de scăzută Acestea au considerat că prejudiciile morale și pecuniare pe care le-au suferit au fost semnificativ mai mari. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, (ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska v. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, § 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Nicolau v. România , nr. 1295/02, 12 ianuarie 2006, Cârstea și Grecu v. România , nr. 56326/00, 15 iunie 2006 și Cârjan v. România , nr. 42588/02, 25 ianuarie 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate au fost în competența sa, Curtea a constatat că nu au dezvăluit nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația menționată în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția; Restul cererii sunt inadmisibile. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele Registrului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă