AFFAIRE DAVID c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.07.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DAVID c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 34247/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iulie 2009 DEFINITIVF 16/10/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza David c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecătorii, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 iunie 2009, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauza se află o cerere (n 34247/06) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe David ( La 7 august 2006, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Ca urmare a decesului reclamantului, la martie 2007, soția sa unică moștenitoare, M. Liliana David, în prezent Budai, și-a exprimat dorința de a continua procesul. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să-l numească pe domnul Gheorghe David La 21 iunie 2007, președintele Secțiunii a treia a decis să comunice guvernului informațiile obținute de reclamant pentru a obține o despăgubire efectivă pentru bunurile sale naționale în mod ilegal. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că se va examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA L Tatăl reclamantului era proprietarul a două proprietăți imobiliare compuse din clădiri și terenuri conexe, situate în Hunedoara, la nr 27, rue Constantin Bursan și, respectiv, nr 1, rue Libertății. Aceste bunuri au fost naționalizate, la o dată nespecificată, în temeiul Decretului 92/1950 și construcțiile au fost ulterior demolate. În 2001, pe baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile care a fost luat în mod abuziv de către statul membru între martie 1945 și 22 decembrie 1989 ( În 2004, în lipsa unui răspuns, reclamantul a introdus o acțiune împotriva prefecturii pentru a o condamna să răspundă la notificări. Prin două decizii administrative din 25 ianuarie 2005, primăria Hunedoara a acordat reclamantului despăgubiri sub formă de titluri de valoare de o sumă de 767 030 980 de vechi lei românești (ROL) și, respectiv, 2 150 697 448 ROL, 20 760 EUR (EUR) și 58 200 EUR la momentul faptelor. Reclamantul nu a contestat aceste hotărâri în fața instanțelor competente. La 25 octombrie 2005, dosarul administrativ privind cererea reclamantului a fost transmis de către primărie comisiei centrale instituite în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 ( Până în prezent, reclamantul nu a primit nicio compensație pentru bunurile sale. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Matache și în alte hotărâri c. România 38113/02, § 14 1 din PROTOCOLUL nr. 1 DIN CONVENȚIA 12. Reclamantul susține că, în cazul în care se află în posesia unei despăgubiri efective pentru bunurile sale naționalizate, acesta și-a încălcat dreptul de proprietate. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 13. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de neavenit. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 14. Guvernul nu contestă situația de fapt. 15. 10/2001 și al organismului de plasament colectiv în valori mobiliare (entitate de plasament colectiv în valori mobiliare), instituit în temeiul acestei legi (pentru mai multe informații, a se vedea Hotărârea Radu c. România, nr 13309/03, § 20, 20 iulie 2006). Acesta insistă asupra faptului că reclamantul a recurs la posibilitatea de a se adresa autorităților administrative pentru a li se acorda despăgubiri în temeiul legii nr. 10/2001. 16. Potrivit guvernului, mecanismul instituit prin această lege, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prin crearea Fondului Proprietatea, este de natură să ofere unei despăgubiri în conformitate cu cerințele jurisprudenței Curții. 17. Guvernul concluzionează că echilibrul corect a fost menținut între interesul general și respectarea drepturilor individuale ale reclamantului. 18. Reclamantul consideră că ingerința în dreptul său de proprietate nu este justificată și subliniază că fondul Proprietatea nu funcționează încă. 19. Curtea constată că, în prezenta cauză, deși reclamantul a obținut, la 25 ianuarie 2005, două decizii administrative definitive de stabilire a valorii landului la care avea dreptul pentru bunurile sale naționalizate, aceste decizii nu au fost executate. 20. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri în care probleme similare cu cele din cazul din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție (Matache și altele menționate anterior Orha România, nr 1486/02, 12 octombrie 2006 Cerpineanu și alte România, nr 26356/02, 9 decembrie 2008). 21. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu s-a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. 22. Până în prezent, reclamantul nu a primit încă suma stabilită de Decizia din 25 ianuarie 2005. Cu toate acestea, Curtea a stabilit deja că Fondul Proprietata nu funcționează în prezent într-un mod care poate fi considerat echivalent cu acordarea efectivă a unei despăgubiri (a se vedea, printre altele, Ruxanda Ionescu c. România, n 2608/02, 12 octombrie 2006 Matache și alții, citată anterior, § 42 Carpineanu și alții, citată anterior, § 18). 23. Având în vedere jurisprudența sa în materie și elementele concrete ale dosarului, Curtea apreciază că, în speță, faptul că reclamantul nu a primit dreptul la despăgubire în pofida stabilirii sale de două decizii administrative definitive și de a nu avea certitudine cu privire la data la care o poate percepe, a fost supusă unei sarcini disproporționate și excesive incompatibile cu dreptul la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 24. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În lipsa unei astfel de restituiri, reclamantul solicită, cu titlu de prejudiciu material, valoarea de piață a terenurilor, pe care o estimează la 10 000 EUR. De asemenea, solicită valoarea de piață a construcțiilor demolate, pe care o estimează la 90 000 EUR. 27. 2000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul consideră că reclamantul nu poate solicita valoarea de piață a bunurilor în cauză, ci numai valoarea actualizată a despăgubirii acordate prin cele două decizii administrative din 25 ianuarie 2005. Pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, guvernul consideră că suma reactualizată a sumei în cauză este de 3 514 403 891 ROL, adică 94 983 EUR. 29. Guvernul consideră că nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între pretinsa deteriorare morală și presupusa încălcare a convenției și consideră, de asemenea, că o eventuală hotărâre de condamnare a Curții ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire satisfăcătoare și solicită Curții să acorde reclamantului nicio sumă în acest sens. 30. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru o cauză de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 31. În speță, având în vedere natura încălcării constatate, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu material și moral. 32. Curtea constată că reclamantul nu dispune de nicio hotărâre sau administrativă care îi recunoaște dreptul de a primi înapoierea terenurilor în litigiu sau contravaloarea bunurilor naționalizate. Prin urmare, Curtea respinge această cerere. 33. Cu toate acestea, Comisia constată că două decizii administrative, pe care reclamantul nu le-a contestat, au stabilit valoarea despăgubirii și, prin urmare, consideră că plata acestei despăgubiri, reactualizată pe baza ratei inflației, ar plasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca urmare, în special, a frustrării cauzate de întârzierea autorităților administrative în ceea ce privește bunurile sale și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. 34. Prin urmare, pe baza elementelor aflate în posesia sa și hotărând în mod echitabil, astfel cum dorește art. 41 din convenție, Curtea alocă reclamantului suma de 111 600 EUR pentru prejudiciul material și 2 000 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 35. Reclamantul solicită 300 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de traducere și de trimitere a documentelor. 36. Guvernul nu se referă la faptul că reclamantului i se alocă o sumă pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate, cu condiția ca acestea să fie justificate și observă, de asemenea, că reclamantul nu a furnizat nicio justificare în acest sens. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. 28. Curtea constată că reclamantul nu a furnizat documentele justificative privind cererea sa în termenul stabilit. 39. Prin urmare, Curtea nu poate aloca nici o sumă în acest sens. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție 111 600 EUR (cota unsprezece mii șase sute de euro), pentru prejudicii materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii. 000 EUR (două mii de euro), pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit că aceste sume vor fi convertite în moneda la care se face trimitere la rata aplicabilă la data decontării, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la iulie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte