AFFAIRE CHAMBRE DE COMMERCE, D'INDUSTRIE ET D'AGRICULTURE DE TIMIȘOARA c. ROUMANIE (N° 2)

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.07.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CHAMBRE DE COMMERCE, D'INDUSTRIE ET D'AGRICULTURE DE TIMIȘOARA c. ROUMANIE (N° 2) (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (N (Căutările nr. 23520/05, 23524/05, 23544/05, 23550/05, 26288/05, 271775/05, 271777/05, 27178/05, 27179/05, 27180/05, 27181/05, 27182/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iulie 2009 DEFINIF 16/10/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauzele Camerei de Comerț, din Industrie și din Agriculture de Timișoara c. România (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Bo šjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat într-o cameră a consiliului la 23 iunie 2009, a fost adoptată hotărârea, la această dată a procedurii, la originea cauzei se găsesc cererile n 23520/05 23524/05, 23544/05, 23550/05, 26288/05, 27175/05, 27176/05, 27177/05, 27178/05, 27179/05, 27180/05, 27181/05 și 27182/05 îndreptate împotriva României și inclusiv o persoană juridică din acest stat, Camera de Comerț, d La 19 aprilie, 20 aprilie, 3 iunie și 10 iunie 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 27 februarie 2006, președintele Secțiunii a treia a decis să comunice documentele guvernului. După cum permite art. 293 din Convenție, s-a decis, de asemenea, să se examineze, în același timp, admisibilitatea și fondul afacerilor. Recurenta este o persoană juridică românească cu sediul la Timișoara. În 1949, în temeiul Decretului nr. 74/1949, statul a retras camerele de comerț teritorial și le-a preluat patrimoniul. Recurenta este succesorul legal al Camerei de Comerț și Industrie din Timișoara, eliminată prin decretul menționat anterior. La o dată nespecificată, primăria din Timișoara, prin intermediul întreprinderilor de stat, care dețineau bunuri imobile de stat, a vândut apartamente chiriașilor care ocupau bunurile imobile deținute anterior de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 79/1997 privind vânzarea de locuințe și spații comerciale construite din fonduri de stat sau întreprinderi de stat. Recurenta introducea în fața instanțelor acțiuni în constatarea nulității vânzărilor efectuate în beneficiul terților cumpărători și susținea că imobilele nu fuseseră create din fonduri de stat și că, prin urmare, nu puteau face obiectul vânzărilor în temeiul Legii nr. 85/1992, cumpărătorii fiind astfel de necredință. Prin hotărâri definitive pronunțate la date diferite (a se vedea anexa), Curtea de Apel din Timișoara, constatând că reclamanta era succesorul legal al vechii camere de comerț, proprietarul imobilelor, a considerat că: în litigiu. Cu toate acestea, în temeiul articolului 10/2001 din Legea nr. 10/2001, Comisia a respins cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare care considerau că vânzările fuseseră efectuate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992 și că cumpărătorii fuseseră de bună credință. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 10. Dispozițiile legale aplicabile sunt descrise în celelalte hotărâri Strain România 57001/00, CEDO 2005 VII, § 19 26), Paduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) Tudor c. România 29035/05, § 15 Mai 1990 privind camerele de comerț și industrie. Acum, funcționarea camerelor departamentale de comerț și industrie, precum și a camerei naționale este reglementată de Legea nr. 335/2007 privind camerele de comerț din România, publicată în Jurnalul Oficial la 6 decembrie 2007 și intrată în vigoare la 9 decembrie 2007, al cărei articol 1 este formulat după cum urmează: Camerele de comerț sunt organizații autonome, non-guvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, create pentru a reprezenta, apăra și sprijini interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în relațiile lor cu autoritățile publice și organismele din țară și din străinătate [...] La art. 21 din legea menționată anterior, resursele camerelor departamentale se constituie din cotizațiile membrilor lor, onorarii, comisioane, subvenții, donații, moșteniri și alte venituri obținute în cadrul activităților legale și prevăzute de statutul camerelor de comerț. Curtea constată că cererile sunt similare în ceea ce privește obiecțiunile ridicate și problemele de fond pe care le ridică. În consecință, Curtea consideră că este adecvat, în temeiul articolului 1 din Regulamentul său de procedură, să se unească cererile. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 la CONVENȚIA 13. Recurenta susține că dreptul de a-și recupera proprietatea apartamentele vândute de către stat a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum este recunoscut prin articolul din Protocolul nr în aceste condiții: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. să fie privat de proprietate numai din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Deși guvernul pârât nu a prezentat nicio observație în această privință, Curtea consideră că este necesar să se examineze din oficiu, în prealabil, dacă recurenta are dreptul de a prezenta o cerere în temeiul articolului 34 din convenție. 15. În acest sens, Curtea va aplica criteriile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Radio France c. Franța, (dec.), 53984/00, § 26), și se va referi în consecință la a căuta dacă, în funcție de statutul său juridic, prerogativele acordate de acest statut, natura activității pe care o exercită, contextul în care se află aceasta, camera de comerț poate fi considerată o organizație nonguvernamentală În sensul articolului 34 din Convenție. Curtea trebuie, de asemenea, să caute în acest scop dacă dispune de o autonomie deplină în raport cu statul (a se vedea mutatis mutandis Mănăstirile sfinte c. Grecia, 9 decembrie 1994, § 49, seria A n 301-A). În această privință, Curtea observă că art. 1 § 1 din Legea nr. 335/2007 definește camerele de comerț din organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, ale căror resurse sunt constituite în întregime din contribuțiile membrilor lor, onorarii, comisioane, subvenții, donații, legi și alte venituri obținute în cadrul activităților legale și prevăzute de statutul camerelor de comerț (a se vedea § 11 de mai sus). Camerele județene, în jurul camerei naționale, nu au prerogative de autoritate publică și nu se află sub jurisdicția statului. Obiectivele și activitățile lor vizează susținerea și dezvoltarea activităților comercianților, persoanelor fizice și juridice și nu sunt de natură să le pună în poziția de organizații guvernamentale care urmăresc obiective de administrație publică (a se vedea mutatis mutandis Mănăstirile sfinte, menționate anterior, § 49). 16. organizație guvernamentală mai mult în sensul art. 34 din Convenție, care nu se încadrează în categoria autorităților publice care exercită prerogative de autoritate publică. Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta are dreptul de a prezenta o cerere în temeiul art. 34 din Convenție. 17. Curtea constată, de asemenea, că în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta menționează faptul că nu se confruntă cu niciun alt motiv dat de: este necesar să se declare admisibil. Pe fond 18. Guvernul își reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele, Cirstoiul România, nr 22281/05, § 22, 4 martie 2008, Episcopia Română Unită cu Roma Oradea c. România, 26879/02, § 24-25, 7 februarie 2008). 19. recurenta consideră că numai o restituire în natură a imobilelor ar putea remedia intervenția în discuție. Aceasta respinge posibilitatea de a obține titluri de participare în organismul colectiv de valori mobiliare (proprietatea 20. Curtea a tratat în mod repetat cazuri în care aspecte similare celor din cazul din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea cauzele menționate anterior, în special Strain, § 39, 43 și 59, și Porteanu România, nr 4596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006). 21. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea reafirmă în special că, vânzarea de către statul de proprietate a bunurilor către terți de bună-credință, chiar și atunci când este anterioară confirmării definitive în justiie a dreptului de proprietate al celeilalte părți, se analizează într-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, este contrară articolului 1 din Protocolul nr 1 (Vodă și Bob c. România, nr 7976/02, § 23, 7 februarie 2008). Portanu menționat anterior, §§ 23 Reichardt c. România, nr 6111/04, § 26, 13 noiembrie 2008). 24. Această concluzie nu aduce atingere oricărei evoluții pozitive pe viitor a mecanismelor de finanțare prevăzute de această lege specială pentru persoanele care, ca reclamantă, au fost recunoscute ca proprietari printr-o decizie judecătorească definitivă. 25. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, eșecul dreptului de proprietate al recurentei asupra bunurilor sale, combinat cu absența totală a despăgubirii, l-a obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat prin art. Prin urmare, a existat în speță o încălcare a acestei dispoziții. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 26. Recurenta susține că hotărârile Tribunalului de apel din Timișoara nu și-au respectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 din convenție, care este astfel formulat Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 27. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 28. Prin urmare, această parte a înscrisurilor este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. IV. PRIVIND LEGAREA LEGII LE LE LE LE LE LE LE LE 46 DIN CONVENȚIE 29.L. 46 din Convenție dispune de Înalții P ă r i contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Cu r ii în litigiile la care sunt părți. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului miniștrilor care supraveghează executarea acesteia. 30. Concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 dezvăluie o problemă pe scară largă care rezultă din defectuozitatea legislației privind restituirea imobilelor naționale care au fost vândute de către stat unor terți. Prin urmare, Curtea consideră că statul trebuie să se adapteze în cel mai scurt timp. procedura prevăzută de legile privind repararea (în prezent legile nr. 10/2001 și 247/2005) astfel încât aceasta să devină cu adevărat coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Viașu, citată anterior, §§ 82-83; Faimblat România, nr 23066/02, § 53-54, 13 ianuarie 2009 Katz România, n 29739/03, §§ 35-36, 20 ianuarie 2009, nefinalizată). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta insistă asupra restituirii în natură a apartamentelor în litigiu din Timișoara sau asupra acordării în schimbul acestor apartamente de un teren de 13 022 m2, pe care a construit un centru regional de afaceri. În lipsa unei astfel de restituiri, aceasta solicită valoarea de piață a apartamentelor a căror valoare este stabilită prin rapoarte de expertiză: - 157 100 EUR pentru apartamentul nr 11, sis 3 rue Piața Victoriei - 155 200 EUR pentru apartamentul nr 13A sis 3 rue Piața Victoriei - 154 900 EUR pentru apartamentul nr 15, sis 3 rue Piața Victoriei - 119 300 EUR pentru apartamentul nr 17, sis 3 rue Piața Victoriei - 60 800 EUR pentru apartamentul n 19, sis 3 rue Piața Victoriei - 191 100 EUR pentru apartamentul n 20, sis 3 rue Piața Victoriei - 173 000 EUR pentru apartamentul nr 21, sis 3 rue Piața Victoriei - 77 400 EUR pentru apartamentul nr 21A, sis 3 rue Piața Victoriei - 48 200 EUR pentru apartamentul nr 2, sis 1 rue Medicinei - 185 500 EUR pentru apartamentul nr 4, sis 1 rue Medicinei - 118 800 EUR pentru apartamentul nr 6, sis 1 rue Medicinei - 52 900 EUR pentru apartamentul nr 8, sis 1 rue Medicinei - 168 000 EUR pentru apartamentul n 10, sis 1 rue Medicinei. 33. Guvernul prezintă expertiză, stabilită în mai 2007 care numără valoarea de piață a apartamentelor la următoarele sume - 71 829, 68 EUR pentru apartamentul nr 11, sis 3 rue Piața Victoriei - 70 986,77 EUR pentru apartamentul n 13A sis 3 rue Piața Victoriei - 70 821, 67 EUR pentru apartamentul n 15, sis 3 rue Piața Victoriei - 54 580, 48 EUR pentru apartamentul nr 17, sis 3 rue Piața Victoriei - 27 789, 90 EUR pentru apartamentul nr 19, sis 3 rue Piața Victoriei - 92 2776, 72 EUR pentru apartamentul nr 20, sis 3 rue Piața Victoriei - 83 821, 57 EUR pentru apartamentul n 21, sis 3 rue Piața Victoriei - 35 393, 45 EUR pentru apartamentul n 21A, sis 3 rue Piața Victoriei - 48 623 EUR pentru apartamentul n 2, sis 1 rue Medicinei - 134 010 EUR pentru apartamentul nr 4, sis 1 rue Medicinei - 85 863 EUR pentru apartamentul nr 6, sis 1 rue Medicinei - 35 965 EUR pentru apartamentul nr 8, sis 1 rue Medicinei - 121 377 EUR pentru apartamentul nr 10, sis 1 rue Medicinei. 34. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru o cauză de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 35. Curtea consideră, în circumstanțele din speță, că restituirea bunurilor în litigiu ar plasa reclamanta cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. 36. În lipsa unei astfel de restituiri, Curtea decide că trebuie să plătească recurentei, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii bunurilor de care a fost privată. 37. În ceea ce privește calcularea sumei corespunzătoare valorii bunurilor, ținând seama de informațiile furnizate de părți și hotărând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se aloce recurentei pentru prejudiciul material suferit sumele indicate în dispozitivul de mai jos 38. Pe de altă parte, Curtea constată că preteniile exprimate atât în ceea ce privește prejudiciul moral, cât și cheltuielile de judecată nu au fost prezentate în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, nu este necesar să se dea un motiv în acest sens (a se vedea, printre altele, Mancini c. Italia, nr. 44595/98, § 29 CEDH 2001 Willekens c. Belgia 50859/99, § 27, 24 aprilie 2003 Fad 27, 21 iulie 2005). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 39. Recurenta nu a prezentat documentele justificative necesare în termenul stabilit (a se vedea mai sus). Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Hotărâți să anexați cererile de declarare a cererilor admisibile cu privire la litigiul întemeiat pe art. 1 din Protocolul 1 la Convenție și inadmisibile pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție Dovedește că statul pârât trebuie să restituie recurentei apartamentele nr 11, 13A, 15, 17, 19, 20, 21 și 21A care au fost încheiate până la n 3, rue Piața Victoriei, precum și apartamente nr 2, 4, 6, 8, 10 secțiuni la nr 1, rue Medicinei în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească recurentei, cu titlu de prejudiciu material, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului - 119 857 EUR pentru apartamentul n 11, sis 3 rue Piața Victoriei - 118 450 EUR pentru apartamentul nr 13A sis 3 rue Piața Victoriei - 118 175 EUR pentru apartamentul nr 15, sis 3 rue Piața Victoriei - 91 074 EUR pentru apartamentul nr 17, sis 3 rue Piața Victoriei - 46 371 EUR pentru apartamentul nr 19, sis 3 rue Piața Victoriei - 153 975 EUR pentru apartamentul n 20, sis 3 rue Piața Victoriei - 139 867 EUR pentru apartamentul n 21, sis 3 rue Piața Victoriei - 59 058 EUR pentru apartamentul nr 21A, sis 3 rue Piața Victoriei - 48 200 EUR pentru apartamentul nr 2, sis 1 rue Medicinei - 139 122 EUR pentru apartamentul nr 4, sis 1 rue Medicinei - 89 127 EUR pentru apartamentul n 6, sis 1 rue Medicinei - 37 332 EUR pentru apartamentul n 8, sis 1 rue Medicinei - 125 991 EUR pentru apartamentul n 10, sis 1 rue Medicinei. de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Înmânat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 iulie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte Anexă Cerere Apartament: apartamentul în m2 Data deciziei Tribunalului din Timișoara 27175/05 11, rue Piața Victoriei 82,66 6 decembrie 2004 23550/05 13A, rue Piața Victoriei 81,69 15 octombrie 2004 27180/05 15, rue Piața Victoriei 81,5 16 decembrie 2004 27181/05 17, rue Piața Victoriei 62,81 10 decembrie 2004 23520/05 19, rue Piața Victoriei 31,98 27 octombrie 2004 27176/05 20, rue Piața Victoriei 106,19 13 decembrie 2004 27179/05 21, rue Piața Victoriei 96,46 9 decembrie 2004 26288/05 21A, rue Piața Victoriei 40,73 8 decembrie 2004 23544/05 2, rue Medicinei 56,08 21 octombrie 2004 27182/05 4, rue Medicinei 154,58 10 decembrie 2004 27178/05 6, rue Medicinei 99,03 9 decembrie 2004 27177/05 8, rue Medicinei 41,48 6 decembrie 2004 23524/05 10, rue Medicinei 139,99 22 octombrie 2004