AFFAIRE CHAMBRE DE COMMERCE, D'INDUSTRIE ET D'AGRICULTURE DE TIMIȘOARA c. ROUMANIE (N° 1)

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.07.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CHAMBRE DE COMMERCE, D'INDUSTRIE ET D'AGRICULTURE DE TIMIȘOARA c. ROUMANIE (N° 1) (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 (CAPITOLAREA NR. 13248/05, 13321/05, 23462/05, 23471/05, 23475/05, 23482/05, 23490/05, 23493/05, 23496/05, 23501/05, 23504/05, 23517/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iulie 2009 DEFINITIVF 16/10/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauzele Camerei de Comerț, din Industrie și din Agriculture de Timișoara c. România (n 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boijan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat într-o cameră a consiliului la 23 iunie 2009, a fost adoptată hotărârea, la această dată a procedurii, la originea cauzei se găsesc cererile n 13248/05, 13321/05, 23462/05, 23471/05, 23475/05, 23482/05, 23490/05, 23493/05, 23496/05, 23501/05, 23504/05 și 23517/05 îndreptate împotriva României, inclusiv o persoană juridică din acest stat, Camera de Comerț, d La 15 martie, 25 martie, 29 martie, 13 aprilie, 4 mai, 13 mai și 20 mai 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 27 februarie 2006, președintele secțiunii a decis să comunice cu guvernul. După cum permite art. 293 din Convenție, s-a decis, de asemenea, să se examineze, în același timp, admisibilitatea și fondul afacerilor. Recurenta este o persoană juridică românească cu sediul la Timișoara. În 1949, în temeiul Decretului nr. 74/1949, statul a retras camerele de comerț teritorial și le-a preluat patrimoniul. Recurenta este succesorul legal al Camerei de Comerț și Industrie din Timișoara, eliminată prin decretul menționat anterior. La o dată nespecificată, primăria din Timișoara, prin intermediul întreprinderilor de stat, care dețineau bunuri imobile de stat, a vândut apartamente chiriașilor care ocupau bunurile imobile deținute anterior de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 79/1997 privind vânzarea de locuințe și spații comerciale construite din fonduri de stat sau întreprinderi de stat. Recurenta introducea în fața instanțelor acțiuni în constatarea nulității vânzărilor efectuate în beneficiul terților cumpărători și susținea că imobilele nu fuseseră create din fonduri de stat și că, prin urmare, nu puteau face obiectul vânzărilor în temeiul Legii nr. 85/1992, cumpărătorii fiind astfel de necredință. Prin hotărâri definitive pronunțate la date diferite (a se vedea anexa), Curtea de Apel din Timișoara, constatând că reclamanta era succesorul legal al vechii camere de comerț, proprietarul imobilelor, a considerat că: în litigiu. Cu toate acestea, în temeiul articolului 10/2001 din Legea nr. 10/2001, aceasta a respins cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare, considerând că vânzările fuseseră efectuate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992 și că cumpărătorii fuseseră de bună credință. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 10. Dispozițiile legale aplicabile sunt descrise în Hotărârile Strain și altele România 57001/00, CEDO 2005 VII, §§ 19 26), Paduraru c. România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) Tudor c. România 29035/05, § 15 Mai 1990 privind camerele de comerț și industrie. Acum, funcționarea camerelor departamentale de comerț și industrie, precum și a camerei naționale este reglementată de Legea nr. 335/2007 privind camerele de comerț din România, publicată în Jurnalul Oficial la 6 decembrie 2007 și intrată în vigoare la 9 decembrie 2007, al cărei articol 1 este formulat după cum urmează: Camerele de comerț sunt organizații autonome, non-guvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, create pentru a reprezenta, apăra și sprijini interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în relațiile lor cu autoritățile publice și organismele din țară și din străinătate [...] La art. 21 din legea menționată anterior, resursele camerelor departamentale se constituie din cotizațiile membrilor lor, onorarii, comisioane, subvenții, donații, moșteniri și alte venituri obținute în cadrul activităților legale și prevăzute de statutul camerelor de comerț. Curtea constată că cererile sunt similare în ceea ce privește obiecțiunile ridicate și problemele de fond pe care le ridică. În consecință, Curtea consideră că este adecvat, în temeiul articolului 1 din Regulamentul său de procedură, să se unească cererile. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 la CONVENȚIA 13. Recurenta susține că dreptul de a-și recupera proprietatea apartamentele vândute de către stat a încălcat dreptul de a-și respecta bunurile, astfel cum a fost recunoscut prin articolul din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Deși guvernul pârât nu a prezentat nicio observație în această privință, Curtea consideră că este necesar să se examineze din oficiu, în prealabil, dacă recurenta are dreptul de a prezenta o cerere în temeiul articolului 34 din convenție. Pentru aceasta, Curtea va aplica criteriile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Radio France c. Franța, (dec.), 53984/00, § 26), și se va referi în consecință la a căuta dacă, în funcție de statutul său juridic, prerogativele acordate de acest statut, natura activității pe care o exercită, contextul în care se află aceasta, camera de comerț poate fi considerată o organizație nonguvernamentală În sensul articolului 34 din Convenție. Curtea trebuie, de asemenea, să caute în acest scop dacă dispune de o autonomie deplină în raport cu statul (a se vedea mutatis mutandis Mănăstirile sfinte c. Grecia, 9 decembrie 1994, § 49, seria A n 301-A). În această privință, Curtea observă că art. 1 § 1 din Legea nr. 335/2007 definește camerele de comerț din organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, ale căror resurse sunt constituite în întregime din contribuțiile membrilor lor, onorarii, comisioane, subvenții, donații, legi și alte venituri obținute în cadrul activităților legale și prevăzute de statutul camerelor de comerț (a se vedea § 11 de mai sus). Camerele județene, în jurul camerei naționale, nu au prerogative de autoritate publică și nu se află sub jurisdicția statului. Obiectivele și activitățile lor vizează susținerea și dezvoltarea activităților comercianților, persoanelor fizice și juridice și nu sunt de natură să le pună în poziția de organizații guvernamentale care urmăresc obiective de administrație publică (a se vedea mutatis mutandis Mănăstirile sfinte, menționate anterior, § 49). 16. organizație guvernamentală mai mult în sensul art. 34 din Convenție, care nu se încadrează în categoria autorităților publice care exercită prerogative de autoritate publică. Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta are dreptul de a prezenta o cerere în temeiul art. 34 din Convenție. 17. Curtea constată, de asemenea, că în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta menționează faptul că nu se confruntă cu niciun alt motiv dat de: este necesar să se declare admisibil. Pe fond 18. Guvernul își reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele, Cirstoiul România, nr 22281/05, § 22, 4 martie 2008, Episcopia Română Unită cu Roma Oradea c. România, 26879/02, § 24-25, 7 februarie 2008). 19. Recurenta consideră că numai o restituire în natură a clădirilor ar putea remedia ingerința în cauză. Aceasta respinge posibilitatea de a obține titluri de participare în organismul colectiv de valori mobiliare (proprietatea 20. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea cauzele menționate anterior, în special Străin menționat anterior, §§ 39, 43 și 59, și Porteanu România , nr 4596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006). 21. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea reafirmă în special că, vânzarea de bunuri de către stat către terți cu bună credință, chiar și atunci când este precedată de confirmarea definitivă în justiie a dreptului de proprietate al celeilalte părți, se analizează într-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, este contrară articolului 1 din Protocolul nr 1 (Moroianu și alții c. România, nr 25008/05, § 23, 13 noiembrie 2008). citată anterior, §§ 23, 26...27, 55...56; Portanu menționat anterior, § 23... 23...24 și 34...35). 23. În plus, ea observă că, până în ziua de azi, nu s-a demonstrat că sistemul de compensare instituit prin Legea 247/2005 le-ar permite beneficiarilor acestei legi să atingă, în conformitate cu legea 247/2005. o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați (a se vedea printre altele Reichardt c. România, nr 6111/04, § 26, 13 noiembrie 2008). 24. Această concluzie nu aduce atingere nici unei evoluții pozitive pe viitor a mecanismelor de finanțare prevăzute de această lege specială pentru persoanele care, ca reclamantă, au fost recunoscute ca proprietari printr-o hotărâre judecătorească definitivă. 25. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, eșecul dreptului de proprietate al recurentei asupra bunurilor sale, combinat cu absența totală a despăgubirii, l-a obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat prin art. Prin urmare, a existat în speță o încălcare a acestei dispoziții. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 26. Recurenta susține că hotărârile Tribunalului de apel din Timișoara nu și-au respectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 din convenție, care este astfel formulat Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 27. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 28. Prin urmare, această parte a înscrisurilor este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. IV. PRIVIND LEGAREA LEGII LE LE LE LE LE LE LE LE 46 DIN CONVENȚIE 29.L. 46 din Convenție dispune de Înalții P ă r i contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Cu r ii în litigiile la care sunt părți. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului miniștrilor care supraveghează executarea acesteia. 30. Concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 dezvăluie o problemă pe scară largă care rezultă din defectuozitatea legislației privind restituirea imobilelor naționalizate care au fost vândute de către stat unor terți. Prin urmare, Curtea consideră că statul trebuie să ajusteze cât mai curând posibil procedura stabilită de legile de reparație (în prezent, legile n 10/2001 și 247/2005) astfel încât să devină într-adevăr coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Viașu, citată anterior, § 82-83; Faimblat România, nr 23066/02, § 53-54, 13 ianuarie 2009 Katz România, n 29739/03, § 35-36, 20 ianuarie 2009). În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Recurenta insistă asupra restituirii în natură a apartamentelor în litigiu din Timișoara sau asupra acordării în schimbul acestor apartamente de un teren de 13 022 m2, pe care a construit un centru regional de afaceri. În lipsa unei astfel de restituiri, aceasta solicită valoarea de piață a apartamentelor a căror valoare este stabilită prin rapoarte de expertiză 83 200 EUR pentru apartamentul nr 26A, sis 3, Piața Victoriei 142 200 EUR pentru apartamentul nr 16 sis 3, Piața Victoriei 182 800 EUR pentru apartamentul nr 18, sis 3, Piața Victoriei 124 200 EUR pentru apartamentul nr 7, sis 1, rue Medicinei 117 100 EUR pentru apartamentul nr 14C, sis 3, Piața Victoriei 186 200 EUR pentru apartamentul nr 22, sis 3, Piața Victoriei 116 300 EUR pentru apartamentul n 13, sis 3, Piața Victoriei 70 100 EUR pentru apartamentul nr 25, sis 3, Piața Victoriei 81 700 EUR pentru apartamentul nr. 14B, sis 3, Piața Victoriei 153 600 EUR pentru apartamentul nr. 22A, sis 3, Piața Victoriei 75 200 EUR pentru apartamentul n 20A, sis 3, Piața Victoriei 117 400 EUR pentru apartamentul nr 24, sis 3, Piața Victoriei. 33. Guvernul prezintă expertiză stabilită în mai 2007, care calculează valoarea apartamentelor aflate în litigiu la următoarele sume 052,53 EUR pentru apartamentul nr 26A, sis 3, Piața Victoriei 051,66 EUR pentru apartamentul nr 16 sis 3, Piața Victoriei 244,67 EUR pentru apartamentul n . 18, sis 3, Piața Victoriei 713,11 EUR pentru apartamentul n 7, sis 1, rue Medicinei 555,09 EUR pentru apartamentul n 14C, sis 3, Piața Victoriei 869,66 EUR pentru apartamentul nr 22, sis 3, Piața Victoriei 190,11 EUR pentru apartamentul nr 13, sis 3, Piața Victoriei 047,89 EUR pentru apartamentul nr 25, sis 3, Piața Victoriei 348,65 EUR pentru apartamentul n 14B, sis 3, Piața Victoriei 158,54 EUR pentru apartamentul nr 22A, sis 3, Piața Victoriei 385,44 EUR pentru apartamentul n 20A, sis 3, Piața Victoriei 53 711, EUR pentru apartamentul nr 24, sis 3, Piața Victoriei. 34. Curtea reamintește că o hotărâre cu privire la o încălcare duce la o încălcare a obligației de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 35. Curtea consideră, în circumstanțele din speță, că restituirea bunurilor în litigiu ar plasa reclamanta cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. 36. În lipsa unei astfel de restituiri, Curtea decide că trebuie să plătească recurentei, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii bunurilor de care a fost privată. 37. În ceea ce privește calcularea sumei corespunzătoare valorii bunurilor, ținând seama de informațiile furnizate de părți și hotărând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se aloce recurentei pentru prejudiciul material suferit sumele indicate în dispozitivul de mai jos 38. Pe de altă parte, Curtea constată că preteniile exprimate atât în ceea ce privește prejudiciul moral, cât și cheltuielile de judecată nu au fost prezentate în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, nu este necesar să se dea un motiv în acest sens (a se vedea, printre altele, Mancini c. Italia, nr. 44595/98, § 29 CEDH 2001 Willekens c. Belgia 50859/99, § 27, 24 aprilie 2003 Fad 27, 21 iulie 2005). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 39. Recurenta nu a prezentat documentele justificative necesare în termenul stabilit (a se vedea mai sus). Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Hotărârea de a anexa cererile de declarare a cererilor admisibile în ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 1 din Protocolul 1 la Convenție și inadmisibile pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție Dovedește că statul pârât trebuie să restituie recurentei apartamentele nr 13, 14B, 14C, 16, 18, 20A, 22, 22A, 24, 25 și 26A care urmează să fie n 3, Piața Victoriei din Timișoara, precum și apartamentul nr. 7 secțiunea nr. 1, strada Medicinei în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească recurentei, cu titlu de prejudiciu material, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data Regulamentului 63 500 EUR pentru apartamentul n 26 A, sis 3, Piața Victoriei 108 500 EUR pentru apartamentul nr 16 sis 3, Piața Victoriei 147 200 EUR pentru apartamentul nr 18, sis 3, Piața Victoriei 100 EUR pentru apartamentul nr 7, sis 1, rue Medicinei 400 EUR pentru apartamentul nr 14 C, sis 3, Piața Victoriei 150 000 EUR pentru apartamentul nr 22, sis 3, Piața Victoriei 800 pentru apartamentul nr 13, sis 3, Piața Victoriei 400 EUR pentru apartamentul n 25, sis 3, Piața Victoriei 300 EUR pentru apartamentul nr. 14 B, sis 3, Piața Victoriei 123 700 EUR pentru apartamentul nr. 22 A, sis 3, Piața Victoriei 400 EUR pentru apartamentul n 20 A, sis 3, Piața Victoriei 600 EUR pentru apartamentul n 24, sis 3, Piața Victoriei de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 iulie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall grefier Președinte ANEXĂ de interogare Adresa și n a apartamentului 74,86 28 septembrie 2004 23462/05 3, Piața Victoriei, n 101,55 23 noiembrie 2004 23471/05 1, rue Medicinei, n 103,47 22 noiembrie 2004 23475/05 3, Piața Victoriei, n 14C 61,63 13 octombrie 2004 23482/05 3, Piața Victoriei, n 103,42 17 noiembrie 2004 23490/05 3, Piața Victoriei, n 61,21 4 noiembrie 2004 23493/05 3, Piața Victoriei, n 36,88 2 noiembrie 2004 23496/05 3, Piața Victoriei, n 14B 42,98 2 noiembrie 2004 23501/05 3, Piața Victoriei, n 22A 85,34 2 noiembrie 2004 23504/05 3, Piața Victoriei, n 20A 39,57 4 noiembrie 2004 23517/05 3, Piața Victoriei, n 61,81 noiembrie 2004