JALILOVA v. AZERBAIJAN

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 1395/18 Salima JALILOVA împotriva Azerbaidjanului (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 ianuarie 2024 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secției interioare, având în vedere cererea depusă la 19 Decembrie 2017, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului și reprezentantului ei sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și la art. 13 din Convenția că dreptul ei de a părăsi Azerbaidjan a fost încălcat de interzicerea de călătorie impusă de autoritățile interne și că nu are nici un remediu eficace la nivel interdicției de călătorie respective. De asemenea, în temeiul articolului 18 din Convenția luată coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția că drepturile convenției au fost limitate în alte scopuri decât cele prevăzute în Convenție. Cererea a fost comunicată guvernului. DREPTUL a declarat încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție și art. 13 din Convenție Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și al articolului 13 din Convenție. Ei au oferit să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să scoată aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ ) din Convenția. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la impunerea interdicțiilor de călătorie asupra martorilor în cadrul procedurilor penale și lipsa unui remediu eficace în acest sens (a se vedea Mursaliyev și alții c. Azerbaidjan , nr. 66650/13 și altele §§ 29-36 și 44-47, 13 decembrie 2018). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în partea acoperită de declarația unilaterală (art. 37 alineatul (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată aplicarea din lista cazurilor în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și la art. 13 din Convenția. Alte presupuse încălcări ale Convenției Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 18 din Convenția, luată coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. Având în vedere faptele cauzei, declarația unilaterală a Guvernului și decizia Curții de a elimina plângerile în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și al articolului 13 din Convenție, Curtea consideră că principalele întrebări juridice formulate în prezenta cerere au fost rezolvate. Prin urmare, aceasta concluzionează că nu este necesar să se examineze această parte a cererii (a se vedea Namazov c. Azerbaidjan [Comitet] (dec.), nr. 23036/19, §16, 11 iulie 2023, și Huseynov c. Azerbaidjan [comitet] (dec.), nr. 71401/17, §16, 26 septembrie 2023). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat privind art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și art. 13 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și art. 4 la Convenția 13 din Convenția, în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție; hotărăște că nu este necesar să examineze restul cererii. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 8 februarie 2024. {signatura_p_1} {signatura_p_2} Viktoriya Maradudina Péter Paczolay Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și al articolului 13 din Convenție (impunerea unei interdicții de călătorie asupra unui martor în cadrul procedurilor penale și lipsa unui remediu eficace în acest sens) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Suportul acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 1395/18 19/12/2017 Salima Rovshan gizi JALILOVA 1994 Fariz NAMAZLI Sumgayit 19/11/2019 5.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 1395/18

Salima JALILOVA

against Azerbaijan

(see appended table)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18

January 2024 as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President

,

Gilberto Felici,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 19

December 2017,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s and her representative’s details are set out in the appended table.

The applicant complained under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention that her right to leave Azerbaijan had been violated by the travel ban imposed on her by the domestic authorities and that she had no effective remedy at the domestic level in respect of that travel ban. She also complained under Article 18 of the Convention taken in conjunction with Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention that her Convention rights had been restricted for purposes other than those prescribed in the Convention.

The application was communicated to the Government.

THE LAW

Alleged violation of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the violation of the applicant’s rights under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the imposition of travel bans on witnesses in criminal proceedings and the lack of an effective remedy in that regard (see

Mursaliyev and Others v. Azerbaijan

, nos. 66650/13 and 10 others, §§ 29-36 and 44-47, 13 December 2018).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in the part covered by the unilateral declaration (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list of cases as regards the complaints under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention.

Other alleged violations of the Convention

The applicant also complained under Article 18 of the Convention taken in conjunction with Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention. Having regard to the facts of the case, the Government’s unilateral declaration and the Court’s decision to strike out the complaints under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention, the Court considers that the main legal question raised in the present application has been resolved. It concludes, therefore, that there is no need to examine this part of the application (see

Namazov v. Azerbaijan

[Committee] (dec.), no.

23036/19, §16, 11 July 2023, and

Huseynov v. Azerbaijan

[Committee] (dec.), no. 71401/17, §16, 26 September 2023).

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration concerning Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article

13 of the Convention and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases as regards the complaints

under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article

13 of the Convention

in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention;

Decides

that there is no need to examine the remaining part of the application.

Done in English and notified in writing on 8 February 2024.

{signature_p_1}

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Péter Paczolay

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention

(imposition of a travel ban on a witness in criminal proceedings and lack of an effective remedy in that regard)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

1395/18

19/12/2017

Salima Rovshan gizi JALILOVA

1994

Fariz NAMAZLI

Sumgayit

19/11/2019

5,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.