AFFAIRE COLCERU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

28.07.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE COLCERU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA COLCERU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 4321/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 iulie 2009 DEFINIF 28/10/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Colceru c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 7 iulie 2009, încuviințarea hotărârii a fost adoptată la această dată a procedurii A la originea cauza se află o cerere (n 4321/03) îndreptată împotriva României, printre care și o resortisantă a acestui stat, Lili Colceru ( La 11 decembrie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 12 februarie 2008, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. 2/2001, Agenția Națională pentru Comunicații și Informatică a fost dizolvată și înlocuită de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei de la Printr-o hotărâre din 25 aprilie 2001, confirmată în ultimă instanță printr-o hotărâre definitivă din 9 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Curtea Supremă de Justiție din București a acceptat contestația recurentei și a condamnat ministerul să o reintegreze în fosta sa funcție, să facă mențiunile în cartea sa de lucru și să-i plătească 14 800 000 de lei românești (ROL) pentru salariile nerecuperate pentru perioada ianuarie-aprilie 2001. La 10 ianuarie 2002, Ministerul a acordat reclamantei o sumă de 16 546 400 ROL. La 7 martie 2002, ca urmare a plângerilor recurentei împotriva Ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei de la Acuzarea se află în apropierea Curții Supreme de Justiție. În acest caz, numai Camera deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul de a solicita un proces penal împotriva membrilor guvernului pentru faptele comise în exercitarea funcțiilor lor respective. În cele din urmă, președinția la mai jos a fost clasată. Potrivit reclamantei, Camera deputaților și Senatul nu au răspuns la plângerile sale. La 4 aprilie 2003, Parchetul în apropierea Curții Supreme de Justiție, a refuzului de a iniția acțiuni penale împotriva conducerii Ministerului, din cauza lipsei de caracter penal a faptelor sesizate. Prin hotărârea din 17 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție din București l-a condamnat pe ministru să plătească o penalitate pe zi de întârziere până la executarea hotărârii din 25 aprilie 2001. Cu toate acestea, la 27 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat cu trimitere această hotărâre. reclamanta nu a informat Curtea cu privire la încheierea acestei proceduri. 10. Prin ordinul din 29 aprilie 2002, Ministerul a dispus reintegrarea recurentei într-o altă direcție, cea a arhivelor. 11. Prin hotărârea definitivă din 18 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a anulat ordinul din 29 aprilie 2002, considerând că direcția juridică nu fusese dizolvată. 12. La recursul în anulare formulat de procurorul general al României, printr-o hotărâre din 4 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a clasat hotărârile din 25 aprilie și 9 octombrie 2001 și a respins plângerea recurentei împotriva ordinii din 3 ianuarie 2001. Prin hotărârea definitivă din 18 decembrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din București a primit acțiunea Ministerului pentru recuperarea sumelor actualizate plătite pentru daune. Instanța a condamnat reclamanta să plătească 20 385 164 ROL, plus cheltuielile de judecată. 14. La 14 iunie 2005, reclamanta a plătit 22 067 377 ROL. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 15. Dispozițiile legale relevante, în vigoare la data faptelor, sunt descrise în hotărârea SC Mașinexport Import Industrial Group SA c. România 22687/03, § 22, 1 decembrie 2005). În observațiile sale din 18 iulie 2008, recurenta se plânge de o calomnie publică împotriva sa de către la a Intermede un comunicat de presă al Ministerului din 2 iulie 2002, postat pe site-ul său internet și legat de situația în litigiu dintre minister și reclamantă. 17. Curtea amintește că prezenta cerere a fost comunicată în conformitate cu procedura de examinare comună a admisibilității și a fondului, permisă prin art. 29 alineatul (3) din convenție. Curtea amintește, de asemenea, că a stat deja la baza unei hotărâri cu privire la obiecțiuni care nu au fost invocate decât după comunicarea cauzei către guvernul pârât (a se vedea Vigovskyy c. Ucraina, n 4218/02, § 14, 20 decembrie 2005). 18. Având în vedere că nu a fost invocat înainte de comunicarea prezentei cauze, acesta nu va face parte din examinarea Curții. Cu toate acestea, recurenta are posibilitatea de a sesiza Curtea cu privire la o nouă cerere (a se vedea, mutatis mutandis Dimitriu și Dumitrache c. România, nr 35823/03, § 24, 20 ianuarie 2009). II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚII ALE ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 19. Recurenta susține că anularea hotărârii definitive a Curții Supreme de Justiție din 9 octombrie 2001 prin admiterea acțiunii în anulare introduse de procurorul general a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice și dreptului său la respectarea bunurilor. Aceasta invocă art. 6 alineatul (1) din convenție și, în esență, art. 1 din Protocolul nr. (1) Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 20. Curtea constată că aceste obiecții nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. Guvernul își reiterează argumentele invocate în cauze similare cu privire la acțiuni în anulare. În special, el subliniază că Curtea Supremă de Justiție a făcut o interpretare a dreptului și nu a faptelor cauzei. 23. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale prezentei specii, în care a ajuns la concluzia încălcării art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a contestarii soluției date definitiv unui litigiu și a privării reclamanților de bunurile de care beneficiau la încheierea procedurii, ca urmare a unei acțiuni în anulare (a se vedea, printre altele, Brumarescu, citată anterior, § 61, 77 și 80, Masinexportimport Industrial Group, citată anterior, §§ 32 și 46-47, și Piata Bazar Dorobanti SRL c. România, 37513/03, § 23 și 33, 4 octombrie 2007). 24. După examinarea prezentei cauze, Curtea consideră că În special, aceasta arată că Curtea Supremă de Justiție, sesizată de procurorul general, a examinat cauza și că, printr-o interpretare diferită a înscrisurilor depuse la dosar, Curtea Supremă de Justiție a anulat, la 4 noiembrie 2002, hotărârea pronunțată în ultimă instanță la 9 octombrie 2001 de Curtea Supremă de Justiție care a confirmat reintegrarea reclamantei în funcția sa și plata salariilor neplătite 25. Având în vedere cele de mai sus și elementele dosarului, Curtea concluzionează că anularea de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei definitive menționate anterior a încălcat principiul securității rapoartelor juridice, aducând atingere dreptului recurentei la un proces echitabil și dreptului acesteia la respectarea bunurilor sale. 26. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 27. În afara unghiului articolului 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că autoritățile au refuzat să dea în judecată un proces penal pentru refuz de executare împotriva ministrului (punctul 8 de mai sus 28). Curtea reamintește că art. 6 alin. (1) nu implică dreptul de a acuza sau condamna un terț la penalitate, nici o obligație de rezultat presupunând că orice urmărire trebuie să se încheie printr-o condamnare sau chiar prin pronunțarea unei pedepse determinate (a se vedea, mutatis mutandis Perez Franța [GC], nr 47287/99, § 70, CEDH 2004-I 29. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în temeiul art. 35 alin. Având în vedere concluziile sale de la punctul 26 de mai sus, Curtea nu consideră necesar să examineze acest aspect separat. Convenția menționată anterior, Curtea nu consideră că este necesar să se pună mai mult pe teren art. 13; cerințele acesteia din urmă sunt într-adevăr mai puțin stricte decât cele prevăzute la art. 6 alineatul (1) și absorbite de acestea în speță (a se vedea, printre altele, Sporrong și Lönnroth c. Suedia, 23 septembrie 1982, § 88, seria A n 52). IV. PRIVIND LICENȚIA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 34. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă mai mult decât mai mult decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 680 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit ca urmare a executării hotărârii definitive din 9 octombrie 2001 și a hotărârii din 17 aprilie 2002 (damnum emergens) și a lipsei de câștig (lucrum ces fără . De asemenea, aceasta solicită 100 000 EUR ca prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. El recunoaște că reclamanta are o creanță în ceea ce privește suma de 22 0677 377 lei românești vechi (ROL) pe care a plătit ca urmare a admiterii acțiunii în anulare. Această sumă corectată în funcție de rata inflației în conformitate cu Institutul Național de Statistică, se ridică la 2 680,73 de noi lei românești (RON), adică aproximativ 740,53 EUR. El observă că reclamanta nu a solicitat drepturile salariale până la reintegrarea sa, ci doar pentru o anumită perioadă și că nu a indicat niciun temei juridic pentru calcularea pretinselor salarii. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că nu există nicio legătură cauzală între pretinsa deteriorare morală și presupusa încălcare a convenției și subliniază, de asemenea, că suma solicitată în acest sens este excesivă și că, în orice caz, o hotărâre de condamnare ar putea constitui o despăgubire satisfăcătoare pentru presupusul prejudiciu moral suferit de recurentă. 37. Curtea constată că, prin hotărârea din 25 aprilie 2001 a Tribunalului de Primă Instanță din București, recurenta și-a recunoscut o creanță de 14 800 000 ROL, adică 600 EUR, la rata medie de schimb practicată în 2001 de Banca Națională a României. Având în vedere informațiile prezentate de părți cu privire la valoarea creanței recurentei corectate în funcție de rata inflației, de cererile de satisfacție echitabilă ale acesteia și de observațiile guvernului, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei, în mod echitabil, 800 EUR pentru prejudiciul material. 38. În ceea ce privește repararea prejudiciului moral, având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând în echitate în conformitate cu prevederile articolului 41, Curtea decide să acorde recurentei 2 000 EUR pentru daune morale. Procedură și cheltuieli de judecată 39. reclamanta nu solicită nicio sumă în acest sens. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L (1) și inadmisibilă în ceea ce privește refuzul pretins al autorităților de a da în judecată penal A spus că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Déclare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume trebuie să fie convertite în moneda landului restant la rata aplicabilă la data Regulamentului (CE) nr. 800 EUR (8800 EUR) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (două mii EUR) pentru daune morale (iii). orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 iulie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte