ÖZMEN v. TURKEY

SECȚIUNEA DECIZIE FINALĂ nr. 4545/05 de către Namık Kemal ÖZMEN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 1 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere decizia parțială din 3 martie 2009, având în vedere deliberarea, hotărând după cum urmează: Reclamantul, dl Namık Kemal Özmen, este un cetățean turc născut în 1959 și locuiește în Ankara. El nu a fost reprezentat de un avocat în cadrul procedurii dinaintea Curții. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 3 martie 2009, Curtea a hotărât să comunice plângerea reclamantului privind durata procedurilor administrative în temeiul articolului 6, care a început la 24 iunie 1992 și s-a încheiat la 15 aprilie 2004. La 6 aprilie 2009 și la 3 iunie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile prin care reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi guvernamentale de a-i plăti 6,500 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și fără impozite aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 4545/05

by Namık Kemal ÖZMEN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1

September 2009 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 December 2004,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the partial decision of 3 March 2009,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr Namık Kemal Özmen, is a Turkish national who was born in 1959 and lives in Ankara. He was not represented by a lawyer in the proceedings before the Court. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

On 3 March 2009 the Court decided to communicate the applicant’s complaint concerning the length of administrative proceedings under Article

6, which began on 24 June 1992 and ended on 15 April 2004.

On 6 April 2009 and 3 June 2009 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties by which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 6,500

euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President