COKLAR v. TURKEY

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 8937/04 de Taylan ÇOKLAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 11 mai 2010 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 februarie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Taylan Çoklar, un cetățen turc născut în 1961 și locuiește în Tarsus. El a fost reprezentat în fața Curții de dl H. İlter, un avocat practicant în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Fără să se bazeze pe orice dispoziție a Convenției, reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii penale împotriva acestuia. La 19 noiembrie 2009 și 11 martie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 19,700 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 8937/04

by Taylan ÇOKLAR

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11

May 2010 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Dragoljub Popović,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

Kristina Pardalos,

Guido Raimondi,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 February 2004,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Taylan Çoklar, a Turkish national who was born in 1961 and lives in Tarsus. He was represented before the Court by Mr H. İlter, a lawyer practising in Ankara. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

Without relying on any provisions of the Convention, the applicant complained of the excessive length of the criminal proceedings against him.

On 19 November 2009 and 11 March 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 19,700 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President