CtEDO 01.09.2009 Auto

MOHAMADI v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOHAMADI v. TURKEY (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

DECIZIE DE SECȚIE NR. 1163/08 și 1170/08, de către Reza MOHAMADI și Arach AHMADIAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care stă la 1 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, Secțiunea Grefier Având în vedere cererile depuse la 8 ianuarie 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reza Mohamadi și Arach Ahmadian sunt cetățeni iranieni născuți în 1974 și au fost ținuți în sediul poliției Silopi, în Șırnak, la momentul cererilor la Curte. Locul lor actual este necunoscut. Guvernul turc (“Guvernul”) era reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt foști membri ai Organizației Populare Mojahedin din Iran („PMOI”) și au trăit într-o tabără creată de forțele Statelor Unite din Irak înainte de sosirea lor în Turcia. În timp ce în Irak, la 5 Mai 2006 reclamanții au primit statutul de refugiat sub mandatul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR). La 7 ianuarie 2008, reclamanții au sosit ilegal în Turcia împreună cu alte cinci persoane, fiind arestate de forțe de securitate. La 8 ianuarie 2008, Curtea Silopi Magistrate a condamnat reclamanții și alte cinci persoane de intrare ilegală în Turcia, dar a hotărât să amâne impunerea unei sentințe. La 8 ianuarie 2008, fostul reprezentant al reclamanților a depus prezentele cereri și alte patru cauze în numele altor persoane care au intrat ilegal în Turcia (depunerea nr. 1157/08, 1165/08, 1174/08 și 1175/08) și a solicitat Curtea să își oprească deportarea în Iran sau Iraq. La 10 ianuarie 2008, Președintele Camerei la care a fost alocat cazul a decis, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții, să informeze guvernul Turciei, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, că reclamanții nu ar trebui deportați în Iran până la 23 ianuarie 2008. La 23 ianuarie 2008, președintele Camerei a hotărât să prelungească aplicarea articolului 39 până când Curtea a determinat cererile. La 30 ianuarie 2008, reclamanții și alte cinci persoane au fost eliberate din sediul poliției Silopi și au fost autorizate să locuiască într-un hotel din Silopi sub supravegherea poliției. Între 30 ianuarie și 16 ianuarie Februarie 2008 au raportat în fiecare zi sediul poliției Silopi. În ultima dată au dispărut. Autoritățile interne au emis un mandat de percheziție în ceea ce privește ei. Unii dintre acești oameni au informat Curtea că acum locuiau în Franța, Elveția și Țările de Jos, dar nu se cunoaște unde se află reclamanții. La 1 iulie 2008, reprezentantul reclamanților a informat Curții că a pierdut contactul cu reclamanții și că nu mai dorește să le reprezinte în fața Curții. Reclamanții nu au contactat Curții până în prezent. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 2 și 3 că îndepărtarea lor în Iran sau Irak le va expune la un risc real de deces sau de rău Tratamentul fiind foști membri ai PMOI. Reclamanții au menținut, în continuare, în conformitate cu art. 13 din Convenție, că au fost împiedicate să depună o cerere de azil și de a contesta deportarea lor. Reclamanții au susținut, în temeiul articolului 5 §§ § 2 și 4, că nu au fost informați cu privire la motivele de detenție și că nu au fost în măsură să pună în pericol legalitatea acesteia. Curtea constată, de asemenea, că reclamanții nu au reușit să contacteze Curtea după ce au fost eliberate din sediul poliției Silopi și nu le-au autorizat nici fostul lor reprezentant să continue desfășurarea prezentului proces în numele lor. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții pot fi considerați ca nu mai doresc să își urmărească cererile, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se îndepărteze de această listă și să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; Decide să scoată cererile din lista de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă